Mulți români, care vor să evadeze din aglomerația orașelor, își cumpără locuințe la sate. O româncă a decis să-și transforme casa părintească, aflată într-o stare în care nu se putea locui în ea, într-un adevărat colț de rai.
Pentru majoritatea persoanelor, perioada pandemiei de Covid-19 a reprezentat mai multe luni de izolare și de viață trăită în condiții nu tocmai prielnice.
Pentru o femeie din București, ultimii ani au reprezentat însă un prilej de redescoperire a vieții de la țară.
Într-o postare pe grupul de Facebook ”Mutat la țară – viața fără ceas”, românca a povestit cu lux de amănunte experiența personală. Ea a revenit în locul natal în timpul pandemiei și a redescoperit farmecul vieții într-o zonă rurală.
Într-o perioadă scurtă de timp, a decis să amenajeze un grajd dărăpănat în care stăteau vacile și să-l transforme într-o locuință de lux.
”Am plecat din sat pe vremuri comuniste. Mi-am petrecut cei 16 ani la țară, aproape de pământ, de animale, bătrâni și muncă la câmp. Avem doar 10 ani când furam câte un sac cu porumb, o găleată de mere toamna, duse pe umerii firavi.
Rod al pământului și muncii măicuței mele. Nu, nu furam. Ne asiguram hrana din munca noastră. Urât a fost comunismul! Dar nu departe asta vreau să vorbesc. Se ocupă istoria, sper!”, spune femeia, pe site-ul de socializare.
De la 17 ani până la 52 de ani, femeia spune că a trăit numai în București. Apoi, la un moment dat, recunoaște că, în pandemie, a început să ducă dorul noroiului, ploii și a cizmelor de cauciuc de odinioară. Astfel, a decis să revină la țară.
”Am 52 de ani și mi-am văzut de viață prin Bucureștiul faimos. În pandemie, când ne-au închis în casă am râvnit după noroi, ploaie și cizmele de cauciuc.
Atunci am știut că e musai să mă întorc cumva, acolo, unde chiar dacă am avut o copilărie cumva chinuită, puteam fugi sub vreun nuc să respir, să mă încarc, să plâng în liniște și să vorbesc cu mine”, a mai mărturisit femeia.
A urmat punerea în aplicare a planului său. Nu avea prea multe soluții doar un grajd dărăpănat. Nu a dezarmat însă și, în scurt timp, l-a transformat într-o casă plină de viață, foarte primitoare.
”Un singur loc era disponibil. Un grajd-fânar, unde odată, copilă fiind mergem să dau vacilor fân, să le rânesc, să le adăp, să le mulg, să le vorbesc. Pe acea structură am construit ce se vede în poze (vezi galerie foto)”.
După ce vechea locuință a fost transformată radical, femeia revine aici ori de câte ori are ocazia. Un aspect extrem de important care o aduce mereu aici: părinții săi încă trăiesc. Stau peste drum de această nouă casă.
”Fugim acolo, din București ori de câte ori putem. Și cel mai de preț amănunt, părinții îmi sunt în viață și sunt acolo, peste drum de fânarul meu. Și-s bătrâni tare. De câte ori vin, îi găsesc în poartă zâmbind. Iar când plec, îi las plângând molcom și parcă împăcați cu ideea că data viitoare s-ar putea să nu-i mai găsesc în poartă.
Dacă mă mai sfâșie ceva la vârsta asta, asta e. Gândul că o dată și o dată, am să vin acolo și nu-i mai văd în poartă. Și-au dorit mult să vin acolo și să îmi fac „locul meu”. Iată că, dorința de părinte, probabil rugăciunile lor au făcut că acel loc plin de bălării să prindă viață. Mulțumesc pentru atenție și răbdare”, a mai precizat bucureșteanca.
În finalul postării sale, femeia din Capitală are un mesaj emoționant pentru cei care au origini în satul românesc.
”Iar dacă îmi permiteți o sugestie. ‘Reveniți la rădăcini’! Nu lăsați satul, cum zice Steliana în acest cântecel! Încurajați-vă copiii să revină după studii, la sat. Vor avea de lucru și vor ști să schimbe mentalități învechite, nu neapărat nocive! Nicăieri nu-i că acasă!”, a mai punctat femeia.