O schimbare climatică bruscă aduce Mica Eră Glaciară în Europa: Londra va fi acoperită de gheață trei luni pe an

Un colaps al sistemului de curenți oceanici care încălzește emisfera nordică ar putea aduce „Mica Eră Glaciară” în Europa mai repede decât se estima. Concluzia aparține unui studiu coordonat de cinci institute internaționale de cercetare climatică, publicat în revista Environmental Research Letters.

Viteza circulației nord-atlantice, care reglează clima pe întreaga planetă, se va diminua drastic

Potrivit cercetării, Circulația Oceanică Meridianală din Atlantic (Atlantic Meridional Overturning Circulation – AMOC), care ar putea intra într-un colaps total după anul 2100, dacă emisiile de gaze cu efect de seră vor rămâne la un nivel ridicat. AMOC este un fenomen esențial pentru menținerea unui climat mai blând în nord-vestul Europei, comparativ cu regiunile din Canada aflate la aceeași latitudine.

Un potenţial colaps ar aduce nu doar ierni mult mai aspre în Europa, dar ar reduce și umiditatea care ajunge pe continent, ducând la secete estivale, precum și la schimbări în modelele de precipitații tropicale. Rezultatul preconizat este deșertificarea în anumite regiuni, dar și temperaturi care pot coborî sub minus 30 de grade Celsius în altele.

În ultimul său raport publicat în urmă cu patru ani, Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (IPCC) era încă „moderat încrezător” că sistemul nu va atinge punctul de rupere până la sfârşitul acestui secol şi, de altfel, aceasta a fost și constatarea serviciului național de meteorologie al Marii Britanii, într-o analiză publicată la începutul anului 2025. Totuși, noua cercetare, coordonată de Serviciul Meteorologic Regal al Olandei indică faptul că circulația nord-atlantică, care reglează clima pe întreaga planetă, va încetini drastic până la sfârșitul secolului și va atinge punctul critic în următoarele decenii, apropiindu-se mai repede de colaps.

Digi24.ro

Istoria recentă a inuiților din Groenlanda: cum a contribuit o bază militară secretă a SUA la dispariția tăcută a unei lumi

„Riscul de colaps al AMOC este mai serios decât își imaginează mulți oameni”

„În simulări, punctul de cotitură în mările cheie ale Atlanticului de Nord apare, în general, în următoarele decenii, ceea ce este foarte îngrijorător”, spune Stefan Rahmstorf, șeful departamentului de Analiză a Sistemului Terestru de la PIK și coautor al studiului. „După punctul de cotitură, oprirea AMOC devine inevitabilă din cauza unui mecanism de feedback. Căldura eliberată de Atlanticul de Nord extrem scade apoi la mai puțin de 20% din valoarea actuală și, în unele modele, aproape la zero”, transmite Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic.

Digisport.ro

Întrebată despre ordinul lui Putin, Sabalenka nu s-a ferit de cuvinte

Potrivit lui Sybren Drijfhout, autor principal al studiului, în toate scenariile cu emisii ridicate, epuizarea completă a sistemului oceanic după 2100 este inevitabilă, deoarece aceasta se poate produce la aproximativ 50 de ani după punctul de cotitură. „Acest lucru arată că riscul de colaps este mai serios decât își imaginează mulți oameni”, afirmă cercetătorul.

Cum funcţionează AMOC

AMOC este unul dintre cele mai importante sisteme de curenți oceanici de pe planetă, deoarece transportă căldura și reglează clima. Considerat un „motor climatic”, funcția sa principală este de a transporta apa caldă din zonele tropicale către Atlanticul de Nord, la suprafață, în timp ce apa rece este împinsă în adâncime procesul fiind similar cu cel al unei „benzi trasportoare”, de căldură în cazul acesta.

Odată cu creșterea temperaturilor globale cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră, oceanul nu mai poate elimina căldura transportată de curenți pe timpul iernii, pentru că atmosfera nu mai este suficient de rece. „Acest lucru începe să slăbească amestecul apelor oceanice: suprafața mării rămâne mai caldă și mai ușoară și începe să nu se mai amestece cu apele adânci. Aceasta slăbește AMOC, rezultatul fiind un flux mai mic de apă caldă și sărată către nord”, explică studiul. Nemaiavând loc schimbul de căldură cu atmosfera, printre consecințe sunt amintite deșertificarea unor regiuni din Europa și scăderi generalizate ale temperaturilor în emisfera nordică. Impactul principal se va resimţi asupra Curentului Golfului, cunoscut drept „caloriferul Europei”.

Pentru a ajunge la aceste rezultate, echipa de cercetare a analizat simulări bazate pe 38 de modele climatice diferite, inclusiv modelul de referință utilizat de IPCC, cu orizonturi temporale extinse până în anii 2300-2500. Potrivit Institutului Potsdam, în toate simulările cu emisii ridicate, modelele evoluează către o circulație mai slabă și mai superficială a curenților, cu oprirea amestecării mai profunde a apelor. „În toate cazurile, această schimbare urmează unui colaps al convecției profunde în mările Atlanticului de Nord”, se arată în studiu. Același rezultat a fost obținut și în simulările bazate pe emisii intermediare sau chiar scăzute. În aceste ultime scenarii, riscul de oprire a „pompei de căldură” a Atlanticului este de 25%.

Ultimul colaps al AMOC a avut loc în urmă cu 12.000 de ani

„Este esențial faptul că, în multe modele, convecția profundă intră deja în colaps în următorul deceniu; acesta este punctul de cotitură care împinge nordul AMOC către un declin terminal, din care va dura secole să se recupereze, dacă se va recupera vreodată”, se mai arată în textul studiului. În simulări, punctul de cotitură ar putea fi atins în mările Labrador, Irminger și în Marea Nordului, situaţie care ar afecta direct țări precum Canada, Groenlanda, Islanda, Norvegia și Rusia.

O altă problemă care ar putea agrava impactul până la sfârșitul secolului este topirea gheții cauzată de încălzirea atmosferei, care face ca apele Atlanticului de Nord să devină mai puțin sărate și, prin urmare, cu densitate mai redusă. Rezultatul ar fi o slăbire şi mai mare a AMOC, iar cum această variabilă nu a fost luată în considerare în studiile anterioare asta îi face pe oamenii de ştiinţă să creadă că un colaps este iminent.

„O oprire a acestui sistem de curenți oceanici ar avea consecințe grave la scară globală. În modelele climatice, curenții se sting complet între 50 și 100 de ani după ce punctul de cotitură a fost depășit. Dar acele modelele nu includ apa dulce suplimentară provenită din topirea ghețarilor din Groenlanda, care probabil ar pune sistemul și mai mult sub presiune. De aceea este crucial să reducem rapid emisiile. Aceasta ar diminua foarte mult riscul unui colaps al AMOC, deși este deja prea târziu pentru a elimina complet acest risc”, avertizează Stefan Rahmstorf.

Ultimul colaps al AMOC se presupune că ar fi avut loc în urmă cu aproximativ 12.000 de ani, înainte de ultima Eră Glaciară.

Londra va fi acoperită de gheaţă trei luni pe an

Conform unui studiu publicat în urmă cu două luni de Universitatea Exeter și semnat de peste 160 de oameni de știință din 23 de țări, colapsul AMOC ar arunca nord-vestul Europei într-o „minieră glaciară”.  Autorii descriu cum gheața marină de iarnă ar acoperi Marea Nordului, temperaturile ar putea scădea până la -30 de grade în Scoția, iar Londra va fi înghețată timp de trei luni pe an, în timp ce în pe timpul verii s-ar confrunta cu valuri de căldură extremă.

„Este o amenințare directă la adresa rezistenței și securității noastre naționale”, se teme ministrul islandez al Climei, Johann Pall Johannsson. Colapsul ar afecta și țări din Africa și America de Sud, deoarece curentul Atlanticului de Nord ar destabiliza tiparele de precipitații la nivel global. De altfel, este pentru prima oară când un fenomen climatic specific a fost adus în mod oficial în fața Consiliului de Securitate Națională ca reprezentând o potențială amenințare existențială.