Life

Oana Ioniță, experiență cumplită la Ibiza: ”Și acum plâng când îmi aduc aminte”. Exclusiv

Oana Ioniță ne dezvăluie cea mai grea experiență din viața ei! S-a petrecut în Ibiza, după ce a muncit pe brânci trei luni de zile, și mărturisește că nu va uita niciodată ziua în care a pierdut tot.
04.07.2022 | 10:51
Oana Ionita experienta cumplita la Ibiza Si acum plang cand imi aduc aminte Exclusiv
Oana Ioniță dezvăluie cum și-a pierdut toți banii în Ibiza. Sursă foto: Montaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Cunoscuta coregrafă și fosta “Bebelușă” Oana Ioniță își aduce aminte de cea mai groaznică experiență din viața ei, ziua în care a rămas fără bani și niciun act în Ibiza, fără posibilitatea să ajungă acasă.

Cum a pierdut Oana Ioniță banii și actele în Ibiza: „M-am simțit străină și singură”

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK.RO, Oana Ioniță, cunoscuta coregrafă și fosta Bebelușă de la “Cronica cârcotașilor” ne dezvăluie detalii neștiute despre viața ei,  copilăria petrecută la Ploiești și teribilismele liceului. Ne spune despre faptul că mulți ani nu a avut încredere deplină în forțele ei, despre cum este viața de mama și despre cum s-a îndrăgostit la prima vedere de soțul ei. Ne povestește părerea ei despre depresia post natală și ne dezvăluie cea mai cumplită experiență din viața ei.

ADVERTISEMENT

”Am trăit o singură zi în viața mea atât de intens și de dramatic încât n-o voi uita niciodată”

Cum a fost copilăria ta Ploiești? Stăteai vreodată cuminte sau erai în permanentă mișcare?

-Se spune că ce trăieșți în copilărie te ghidează toată viața și te definește ca om. Am trăit intens ca orice copil care stătea aproape toată ziua în fața blocului de pe vremea aceea. Mă cățăram în copaci, mă băteam cu băieții și eram poreclită “karatista 87”. Nu am înțeles niciodată analogia cu numărul asta. Alergam de dimineață până seara și mă jucăm mult. Tatăl meu era mecanic de locomotivă și era o mândrie pentru mine să mă urce din când în când în față și să văd cum conduce și să trec prin camera motorului, deși nu aveam voie. Dar se putea și era fascinant. Când am intrat la coregrafie în București mergeam des în față și mă mândream că tatăl meu este cel care conduce trenul.

“Părinții mei au alertat Miliția, a fost o isterie în tot cartierul” își aduce aminte Oana Ioniță de trăsnăile copilăriei

Trăiam în apropierea gării și săptămânal treceau trenuri care aruncau dulciuri din mers și ne adunam mereu la ora prestabilită să așteptăm acel tren, care nu știam de unde vine. Nu o să uit niciodată când tata mi-a spus să îl aștept în fața blocului înainte să mă ducă la școală și eu am plecat singură fără el. A fost o isterie în tot cartierul.

ADVERTISEMENT

M-am întors seara mâncând calmă dintr-un măr pe care l-am primit în piață. Nu ajunsesem nici la grădiniță, ci am cutreierat Ploieștiul toată ziua simțind libertate, că pot face ce vreau. Eram mică, în jur de 7 ani. Părinții au alertat Miliția, tot cartierul mă cauta. Știu că pe atunci părinții îmi spuneau că se fură copii. Eu nu aveam nici o treabă! Trecusem și prin fața grădiniței dar nu am zăbovit, aveam treabă la piață, unde o doamna amabilă mi-a dat tot felul de fructe.

Oana Ioniță în copilărie
Oana Ioniță în copilărie, Sursă foto: Arhivă personală

Oana Ioniță își aduce aminte de perioada liceului: ”Am încercat să mă apuc și eu de fumat ca să fiu cool”

Cum a fost perioada liceului?

-La Liceul de coregrafie din clasa a 4-a și până la terminarea liceului în clasa a 12-a am fost mereu un copil tocilar, respectuos și foarte disciplinat. Nu eram în gașca clasei, deși mi-ar fi plăcut. Am încercat să mă apuc și eu de fumat cu ei ca să fiu cool, sau să merg la biliard, dar nimic din toate astea nu mă defineau. Am rămas în schimb cea mai bună la mate, deși la examenele din clasa a 4-a unde Dl Ligor, un profesor supraponderal, dar care a scris renumite culegeri de pe vremea aceea, venea la ora de matematică cu casetofonul și eram terifiată când îl pornea. Caseta mergea cursiv și pe bandă era înregistrată vocea lui cu calcule multiple și rapide care te obligau la un răspuns sub presiune. Am fost ultima din clasă, dar după ce a plecat Dl Ligor a venit o doamnă drăguță la care am învățat de drag și care m-a determinat să iubesc matematica și geometria.

ADVERTISEMENT

Ai fost mai mult fata mamii sau fata tatii? Ce relație ai avut cu părinții tăi?

-Tatăl meu m-a iubit foarte mult, dar mama a fost mereu lângă mine. După doi ani de internat la Liceul de Coregrafie  în care am slăbit foarte mult, mama a hotărât să se mute cu mine în București. Era cu mine peste tot și îmi făcea toate poftele. Era mereu acolo când aveam nevoie de ea și asta simt și acum la 40 de ani, că este gata să facă orice pentru mine în orice moment.

“Mereu m-am simțit copilul din fața blocului, mereu m-am întrebat dacă procedez corect” își amintește Oana Ioniță

Cum este mama Oana? Ce va place să faceți împreună, care sunt hobby-urile voastre? Ai fost mai panicată la Isabel decât la Maxim?

ADVERTISEMENT

-Faptul că am devenit mamă m-a transformat enorm. Mereu m-am simțit copilul de la Ploiești din fața blocului. Mereu m-am întrebat dacă voi proceda corect în creșterea lor. Seara aveam mereu coșmaruri că îi pierd, că se accidentează și mă trezeam brusc, speriată că nu sunt lângă mine. La 28 de ani, când am rămas însărcinată cu Isa, mama mi-a promis că mă va ajuta să o cresc. Știu că și-a dorit enorm o nepoțică și cred că i-a dăruit Isei tot timpul pe care probabil cu mine nu l-a avut. Când era tânără trebuia să plece la serviciu și de multe ori eram singură acasă până seara când venea amândoi. Am multe casete audio unde mă înregistram spunând bazaconii, dar care mă ajutau să uit de timpul în care ei nu erau lângă mine. Nu aveam bone sau vecini care să stea cu mine, dar ne descurcam și am avut o copilărie fericită.

ADVERTISEMENT

“Max, de mic, a fost un scandalagiu, plângea din orice”

Mama m-a ajutat enorm cu Isa și o iubește nespus. Cu Max a fost altă problemă. De bebeluș a fost un scandalagiu și, spre deosebire de Isa pe care nu o simțeam în casă, el plângea din orice. A stat un an la Suceava la părinții lui Florin și când nu au mai rezistat nici ei, l-am luat la București. Florin s-a ocupat de creșterea lui și de aceea sunt mai apropiați. Deși de multe ori regret că nu am petrecut mai mult timp cu amândoi, privesc în spate și văd ce am reușit să creez în 10 ani de când am deschis Dance Planet.

Oana Ioniță, cea mai grea perioadă:” Depresiile există atunci când nu îți mai dedici timp ție”

Ai trecut, la Isabel, printr-o depresie post natală. Cum ai reușit să depășești acest moment?

-Depresiile există atunci când nu îți mai dedici timp ție. Când simți că te prăbușești, nu mai ai timp să te odihnești și apare stresul că ai ore exacte în care trebuie să alăptezi, să schimbi scutecele, să fii atent la fiecare creștere de temperatură, să știi de ce copilul plânge și să știi să îi alini suferința. Citești mult, găsești soluții la lucruri de care nu te-ai lovit niciodată. Important este să găsești ajutoare și să te redescoperi. Să îți găsești timp pentru tine.

Ce lucruri ai învățat de la copiii tăi?

-Cu siguranță am învățat să fiu mai responsabilă și mai echilibrată. Mi se părea că sunt obstacole la fiecare pas și acest slalom al timpului, emoțiilor, trebuie tratat echilibrat. Încerc câteodată să mă distanțez și apoi să iau decizii. De multe ori le iau contra-cronometru și mă gândesc dacă a fost cel mai bine. Ca mine sunt foarte mulți părinți care aleargă de la serviciu la școală, activități extrașcolare, mese, teme…este greu când vrei să faci ce este cel mai bine pentru copilul tău și să aibe și timp de joacă.

“Era un efort fantastic pentru părinții mei să mă lase să plec la Kiev”

Ce-ți doreai să te faci când erai mică? Sau știai de pe atunci că vrei să devii coregrafă?

-Când aveam 4 ani Mădălina, vecina de la etajul 4, făcea ‘coșulețul’. O mișcare care nouă celorlalți din fața blocului ni se părea imposibilă. Am rugat-o pe mama să mă ducă și pe mine la balet dacă reușesc să fac ‘coșulețul’. Totul a început ca o provocare.

La Palatul Copiiilor din Ploiești am întâlnit-o pe doamna Eftimie care predă și astăzi copiiilor. Când aveam 10 ani i-a recomandat mamei să mă mute la Liceul de Coregafie din București pentru că eram talentată. Am dat examen de admitere alături de Alina Cojocaru și alți câțiva copii care au fost selectați să plece la Kiev cu bursă. Era un efort fantastic pentru părinții mei să mă lase să plec la Kiev și nu au fost de acord.

Cum a fost perioada de Bebelușă? Ce aminitiri ai din acea perioadă?

-A fost o întâmplare de la care am suferit ceva consecințe, dar a fost super haioasă. Era o vreme când Șerban Huidu era într-o perioadă de ironii și contradicții cu colegul de breaslă Mircea Badea. La o emisiune, pentru că și noi ne ironizam destul de mult, ne-am gândit să-i facem o surpriză lui Șerban. La sfârșitul dansului să purtăm niște tricouri pe care am scris “We love Mircea Badea”. Nu voi uita niciodată fața pe care a făcut-o Șerban în timpul emisiunii și ediția următoare a zis că face casting de Bebelușe.

“Banii se câștigau mai ușor și viața era mai simplă ” își aduce aminte Oana Ioniță de perioada Ibiza

Cât de greu a fost să fii balerină la Opera Română? 

-Cât am fost la ‘Cronică’ am trăit cele mai intense și frumoase momente din viața mea. La început eram în paralel balerină la Operă și mă descurcam greu cu programul. A trebuit să îmi dau demisia, deși am muncit așa de mult să ajung la Operă, dar simtem că pot ajunge mai departe. Atunci am început să joc în musical-ul ‘Chicago’ de la TNB, să fac evenimente, să plec verile la Ibiza. Aveam noi perspective, banii se câștigau mai ușor și cu mai puțin efort și viața era mai ușoară și mai frumoasă.

”Nu mi-am pierdut moralitatea și am reușit să îmi petrec acolo cele mai frumoase opt veri din viața mea”

Nu ți-a fost teamă când ai plecat la Ibiza?

-Ibiza a fost o aventură de la început până la sfârșit. Am plecat împreună cu un alt dansator să dau un casting. Am rămas singură și am învățat să mă descurc singură. Atâta timp cât nu mi-am pierdut moralitatea și principiile consider că am reușit să îmi petrec cele mai frumoase opt veri din viața mea. Este foarte ușor să te pierzi în petreceri, relaxare și evenimente glamour, dar eu m-am dus acolo să muncesc. Am devenit la scurt timp respectată de toată lumea pentru profesionalism și responsabilitate. Am cunoscut mulți oameni din culturi diferite cu stiluri de viață diferite din pături sociale diferite sau sexualități diferite. Am înțeles că lumea este foarte complexă și alegerile pot fi multiple, dar atâta timp cât îți păstrezi drumul în viață vei lua mereu cele mai bune decizii.

Oana Ioniță și Erique Iglesias la Ibiza
Oana Ioniță și Erique Iglesias la Ibiza, Sursă foto: Arhivă personală

Tu ai vrut aceeași carieră pentru Isabel sau ea și-a dorit să fie ca mami? Este ambițioasă ca tine, serioasă ca tine, te recunoști în ea?

-Când eram de vârsta ei, eram la fel ca ea. Am fost foarte mult ghidată de mama mea până când am început să-mi trăiesc viața intens pe cont propriu. Isabel este sensibilă, altruistă, eu nu am fost un lider când eram mică, dar ei îi place să fie. Îi place să danseze, dar nu știu dacă ăsta o să fie drumul ei în viață. Momentan îi place mult gimnastica și dansul contemporan. Are un corp de manechin și va fi cu siguranță mai înaltă decât mine. Mi-ar plăcea să rămână să îmi conducă școala, dar ea va decide ce o face împlinită.

“Realizez că poți muta munții din loc dacă îți dorești ceva cu adevărat”

Cum este doamna profesoară Oana? Ce înseamnă Dance Planet?

-La cursuri sunt destul de strictă și îmi place să fac glume împreună cu studenții mei. Consider că în meseria asta trebuie să fi perseverent, foarte muncitor și conștiincios, altfel nu se poate ajunge departe.  Dance Planet este “copilul meu” pe care îl cresc pe zi ce trece din ce în ce mai frumos. Acestui proiect i-am dedicat mult timp și realizez că poți muta munții din loc dacă îți dorești ceva cu adevărat.

Cel mai mare regret al Oanei Ioniță: “Mi-ar fi plăcut să rămân în continuare în lumea teatrului”

Dacă ar fi să o iei de la început, ce greșeli nu ai mai repeta?

-Mi-ar fi plăcut să rămân în continuare în lumea teatrului pe de o parte, mi-ar fi plăcut să fac evenimente, coregrafii pentru spectacole, dar acum fac aceste lucruri pentru următoarea generație. Chiar dacă de multe ori am regrete realizez că următorele generații vor fi mult mai bine decât noi.

„Am trăit o singură zi în viața mea atât de dramatic încât n-o voi uita niciodată”

Care a fost cel mai îngrozitor moment din viața ta?

-Am trăit o singură zi în viața mea atât de intens și de dramatic încât n-o voi uita niciodată. Întâmplarea nefericită a fost când m-am întors acasă după primul meu an la Ibiza. 3 luni nu mi-am luat nicio zi liberă pentru că doream să fac bani să-mi cumpăr o mașină. În ultima zi lucrasem până dimineața și m-am oprit să mănânc la un restaurant. Mi-am pus geanta pe scaun și, după ce am terminat de mâncat, am constat că nu mai aveam geanta. Aveam totul acolo, acte, bilet de avion, banii, toate lucrurile de valoare și în două ore aveam avionul spre casă. Am chemat poliția și mi-au explicat că procedura este foarte complicată pentru că nu aveam acte și nici viză, iar a doua zi mai aveam de filmat și la „Cronică”. Am fost extrem de speriată, nu știam pe nimeni acolo.

”La consulat s-au bucurat când m-au văzut, mă știau de la ’Cronică’ ”

Poliția mi-a dat o hârtie cu care să merg la consulatul României în Barcelona. Am luat un taxi până la consulat, că mai aveam niște bani la mine și acolo toți s-au bucurat maxim când m-au văzut, pentru că mă știau de la emisiune. Mi-au făcut un document cu care să pot călători, mama mi-a trimis actele prin fax. În acel moment m-am simțit foarte străină de toată lumea și foarte singură, și acum îmi vine să plâng când îmi aduc aminte. Am ajuns la avion, m-am îmbarcat în ultimul moment pentru Italia. Când am aterizat se striga îmbarcarea pentru România așa că am început să fug prin aeroport, plângeam în hohote și am văzut că închideau porțile la terminal. Am început să tip să mă aștepte. Când m-am așezat pe scaun m-am simțit fericită și ușurată că voi ajunge acasă și la filmări. Atunci am decis că n-o să mai plec niciodată, dar nu m-a ținut mult.

Când ai simțit că ți s-a făcut cea mai mare nedreptate?

-Cred că atunci când ți se întâmplă o nedreptate este pentru că și tu ai făcut ceva rău și lucrurile se întorc. Cred în evenimentele circulare, nicio faptă nu rămâne nepedepsită, dacă ai fost nedreptățit înseamnă că și tu ai făcut ceva rău.

”Când l-am văzut pe Florin m-am îndrăgostit pe loc” ne spune Oana Ioniță despre soțul ei

Cum ai reușit să ai, din nou, încredere într-un bărbat, atunci când l-ai cunoscut pe Florin? Cum te-a cucerit?

-Nu e vorba de a avea încredere în bărbați sau nu, noi tot timpul suntem predispuși să credem în ce ni se întâmplă. Nu m-am închis în sufletul meu și când l-am văzut pe Florin m-am îndrăgostit pe loc. L-am văzut la un  botez și mi s-a părut frumos, distins și nobil. Când l-am cunoscut mai bine mi-am dat seama că ăsta este felul lui de-a fi. Nu este un bărbat superficial, este foarte profund și nu uită dacă se întâmplă ceva de bine sau de rău. Cred că există un echilibru de ne înțelegem așa de bine, eu ard foarte rapid, el ia deciziile după ce se gândește foarte mult.

”Ne simțim foarte recunoscători pentru ce ni se întâmplă”

Cum vă simțiți în casă nouă?

-Este extraordinar în casa nouă, copiii aleargă prin curte și am realizat cât de norocoși suntem și ce perioada urâtă am trecut împreună în casa nouă. A venit pandemia și noi ne-am mutat imediat. Avem oameni lângă noi cu care ne înțelegem foarte bine, avem ce discuta. Ne simțim foarte recunoscători pentru ce ni se întâmplă.

Ce planuri și proiecte ai pentru anul asta?

-Am proiecte frumoase pe care încerc să le dezvolt și să le continui și anul acesta. De le 2 pe 8 iulie avem tabăra de vară de la Brezoi, s-au înscris 80 de copii. Vor să vină să se simtă bine, să danseze, să stea la piscină, să facă lucruri cu profesori de calitate, să învețe ce poate nu ar învața la fel de bine la școală. Avem Dance Motion la finalul lunii august, două săptămâni de workshop apoi o gală. Mă pregătesc pentru noul sezon din septembrie, organizez cursuri pentru copii, mă ocup de grupurile de performanță. Am fost la “Românii au talent”, am avut doi finaliști, pe Darius și pe Găbița. Anul acesta a participat și Isabela la acest concurs.