Oana Manea, interviu EVENIMENT la retragere: “Am terminat-o URÂT cu handbalul, dar sunt mândră! Mi-au spus că am ceva la INIMĂ și nu mi s-a dat viza de Olimpiadă! A fost cusută cu ață albă”

Oana Manea a spus adio handbalului în această vară după o carieră în care a evoluat 18 ani la cel mai înalt nivel. Câștigătoare de Champions League cu CSM București, medaliată cu bronz la Euro (2010) și Mondiale (2015) cu naționala României, pivotul s-a retras la 34 de ani cu regretul unui sezon de adio șters, măcinat de incertitudini la CSM. Însă dezamăgirea ultimului sezon nu poate șterge o carieră de excepție în care Manea a reușit să fie una dintre cele mai bune handbaliste din lume pe postul său. 

Oana Manea a acordat în exclusivitate pentru FANATIK un interviu eveniment în care vorbește deschis despre cariera ei: bucurii, dezamăgiri, conflicte. Jucătoarea în vârstă de 34 de ani a vorbit despre controversele din carieră, conflictele cu Gheorghe Tadici, proiectul CSM București, psihoza creată de salariul Cristinei Neagu, dar și despre modul incredibil în care a ratat Jocurile Olimpice în anul 2008, cea mai mare dezamăgire din cariera ei.

“Experiența din străinătate nu a fost una bună! La Krim a fost urât și cu banii și cu… tot”

În primul rând, felicitări pentru cariera de 18 ani la senioare. Cu ce gânduri te-ai retras?

Sincer, în primul rând nu realizez că termin cu acest sport pe care l-am făcut aproape toată viața mea. Mă retrag cu gândul de a avea un copil și de a-mi întemeia o familie.

Cum poți să caracterizezi viața ta în handbal în câteva cuvinte?

Știi cum se spune, ultima impresie contează. Nu realizez până acum ce am făcut pentru acest sport, ce am câștigat. Dar, din privința oamenilor, la câte mesaje am primit, câte felicitări, chiar văzându-mi palmaresul, cred că am realizat destul de mult, trebuie să fiu mândră și bucuroasă cu ceea ce am făcut pentru handbalul românesc și pentru mine ca și sportivă.

Ai fost 18 ani pivot la senioare, ai jucat la doar 3 echipe în carieră. Care crezi că a fost cea mai bună perioadă?

Am avut două perioade, cred. Au însemnat mult și pentru mine. Perioada Oltchim și perioada CSM. La Krim am avut o perioadă foarte scurtă și nu vreau să o iau în calcul. A fost o perioadă urâtă a carierei și din privința banilor. Tot ce s-a întâmplat la Krim a fost nu… Nu pot. Am vrut să trăiesc o experiență în străinătate, dar nu a fost o experiență bună. Cred că Oltchim și CSM rămân cele mai bune perioade din viața mea. Acolo am făcut performanță și am câștigat tot ce își putea dori un sportiv.

“A fost greu pentru mine cu Gheorghe Tadici la Oltchim. Am avut și divergențe cu el. N-am jucat un an și jumătate”

Îți pare rău că nu ai prins lotul României în 2005 la Campionatul Mondial, cel în care echipa a câștigat argintul? Erai foarte aproape…

Îmi pare rău, dar pun pe seama că eram foarte tânără. Erau înaintea mea jucătoare care evoluau, nu pot să fiu supărată și m-am bucurat pentru ele. Pe parcursul anilor am avut destule oportunități. Ce a fost pentru mine, a venit.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Povestește-ne puțin despre perioada Oltchim. Cum a fost cât ai evoluat acolo?

Ca în orice experiență, sunt vremuri bune și mai puțin bune. Acolo am fost promovată de la junioare de Mariana Târcă. Era o perioadă bună pentru că eram o echipă complexă, cu jucătoare tinere și senioare cu experiență. În 2000 au plecat cele mai experimentate pentru că nu a mai fost atât de bine din punct de vedere financiar și am venit noi, cele tinere: eu, Adina Meiroșu, Andreea Dospin și am creat o echipă frumoasă. S-a muncit foarte mult. În 2005 după argintul de la Campionatul Mondial au venit marea majoritate a fetelor de națională. A fost greu pentru mine, nu am jucat cu Gheorghe Tadici. Am avut și divergențe cu el. După un an și jumătate în care nu prea am jucat, am reușit să am o relație bună cu ceilalți antrenori de la Vâlcea.

Apoi ai plecat la Krim acolo unde spuneai că nu a fost prea bine. Ce s-a întâmplat?

Nu știu. Am mers cu inima deschisă, având-o pe Luminița (n.r. Huțupan) care a jucat foarte mult timp acolo și care a fost foarte mulțumită și spunea că totul este ok. Dar când am ajuns nu a fost ok. Nu știam că au probleme cu banii și cred că maximum pe 3 luni dacă am primit salariul. Nu decurgea bine nimic din niciun punct de vedere și abia așteptam să se ivească vreo ofertă ca să pot pleca acasă.

“Sincer, la început nu am avut încredere în proiectul CSM București! Câștigarea Ligii Campionilor? Norocul începătorului ?”

Și s-a ivit oferta de la CSM București…

Da, S-a ivit oferta de la CSM. Nu știu, dar a fost pe sufletul meu. Sunt bucureșteancă și îmi doream să mă întorc acasă.

Cum vezi proiectul CSM București? Tu ai fost de la început acolo…

– Chiar pot să spun că acest proiect a început cu mine. Sincer, la început nu am avut așa de mare încredere și după discuții cu domnul Căliman și cu domnul Vasiliu, chiar și cu un fost viceprimar. Nu dădeau crezare, dar am spus că trebuie să încerc și că trebuie să am încredere. Mi-am zis că sunt acasă și tot am ceva mai bun decât în altă parte. Iar pe parcurs, văzând și transferurile și ce echipă vor să facă, ușor-ușor am căpătat încredere și am făcut și rezultate. Am fost o garanție pentru fetele care au venit pentru că majoritatea au fost cu mine.

În primul sezon de Liga Campionilor ați câștigat competiția. Prima echipă debutantă care se impune…

Norocul începătorului. Nu au fost toate chiar roz în acel an. Au fost unele lucruri bune, altele mai puțin bune, dar într-un final, când am ajuns la Final Four la noi în echipă a fost o atmosferă extraordinară. Și mereu a fost. Dar am fost foarte degajate și fără presiune. Le vedeam pe adversare, stresate, presate, cum să se antreneze. Noi fiind primul an, abia experimentând Final Four-ul eram foarte relaxate și spuneam: ‘Ia uită-te la ele ce se antrenează’. Și Cristina Vărzaru ne spunea: ‘Noi suntem Danemarca din 92 când au venit de pe plajă și au câștigat competiția. Vă spun fetelor, noi câștigăm’ Așa ne-a ținut de când am venit, până am câștigat.

“Știu prin câte a trecut Crina Pintea și câte a simțit pe pielea ei! Încercam să o încurajez și să îi ridic moralul”

Ți-a venit să crezi?

Nu îmi venea să cred, dar după meciul cu Vardar din semifinale, le-am simțit pe fete foarte motivate. Nu îmi venea să cred, dar am crezut și am demonstrat până în ultima secundă. Este primul trofeu și ultimul. Dar dorința mi s-a îndeplinit, sunt mândră și bucuroasă.

Domnul Gheorghe Tadici este un personaj controversat în handbalul românesc. Ai menționat că ai avut dispute cu dânsul. În ce relații de colaborare ați fost?

La tineret m-am înțeles destul de bine cu dumnealui. Pe urmă, când a venit la Vâlcea nu am mai avut așa o relație bună. Era și Ionela Stanca acolo, ea juca mai mult. La Vâlcea chiar nu am avut o relație bună. Poate a fost și vina mea, poate a fost și vina lui, dar ajunsesem să joc 30 de secunde și nu ne-am înțeles bine.

Urmașa ta de la națională, Crina Pintea a acordat un interviu pentru FANATIK în care vorbea despre faptul că a avut clipe grele cu domnul Tadici. Cum vezi situația asta?

Eu sunt o persoană apropiată de Crina, am vorbit destul de multe. Știam de experiența ei cu domnul Tadici și nu sunt de acord. Crina, prin câte a trecut și câte a simțit pe pielea ei, sincer, încercam să o încurajez și să îi ridic moralul. Este destul de greu și știu că a trecut destul de greu peste acea perioadă, în primul rând psihic.

“Am terminat într-un mod urât! Nu am primit niciun telefon. Poate m-aș fi simțit altfel”

Am văzut o postare pe Facebook de pe un grup de handbal în care un domn a publicat un dialog pe care l-a avut cu tine imediat după retragere în care spuneai că nu simți că ai fi făcut nimic din handbal și că ai rămas cu un gust amar că nu te-a contactat nimeni să îți propună măcar o funcție într-un anumit club…

– Este adevărată postarea și am fost deranjată pentru că nu mi s-a părut normal ca o discuție amicală, privată, într-o jumătate de oră să o văd pe Facebook. I-am spus domnului, măcar putea să mă întrebe, era vorba despre mine. Cum am spus, ultima impresie contează. Pentru noi a fost un an destul de greu, chiar chinuit. Am simțit că la final nu am făcut nimic, n-am câștigat nimic, nu puteam să mă bucur de nimic gândindu-mă că mă și las. Am terminat într-un mod urât. Nu am primit niciun telefon prin care cineva să mă întrebe dacă rămân în handbal sau dacă vreau să continui. Orice. Nu că aș fi spus da… Nu știu… Poate m-aș fi simțit altfel dacă eram întrebată. Nu aș fi acceptat pentru că în proiectul meu este să am un copil. Asta depinde foarte mult de timp și de program și nu cred că îmi doream să îmi facă altcineva programul. Mă gândesc să fac ceva personal și nu legat de sport.

Nu mai vrei să continui în handbal?

Deocamdată nu. Nu pot să spun și pe viitor, dar acum nu. Poate o să mi se facă dor și voi putea să mai fac ceva pentru handbal.

Te-ai gândit să devii antrenor de handbal?

– Sincer, nu. Am fost îndemnată de soț să îmi iau carnetul și categoriile, dar nu am simțit să fac asta.

Spuneai de ultimul an la CSM București, unul foarte greu. A fost o problemă de antrenor?

– La final nu vreau să dau în antrenori. Eu am vorbit la general și cred că la CSM București trebuie să fie adus un antrenor la același nivel cu jucătoarele aduse la echipă. Trebuie un antrenor care să știe la ce nivel sunt jucătoarele de la echipă, ce calități au, ca să știe cum să le pună în teren. Poți să aduci toate starurile din lume, dar trebuie să știi să le faci să joace împreună că de aia este sport de echipă.

“Pe final toată lumea aștepta să terminăm odată sezonul! Am simțit că era fiecare pentru el la CSM”

Din afară, părea că CSM București are multe vedete și nu are un antrenor la nivelul lotului…

Asta trebuie la CSM dacă vrei să faci performanță. Ai nevoie de un antrenor capabil să lege echipa. Asta înseamnă să joace una pentru alta, nu individual. Dacă era individual, era la tenis. Asta am arătat în acest an. Am arătat sporadic ceva de echipă și foarte mult individual.

Poate și pentru că au venit vedetele de la Vardar?

Nu știu, eu cred că s-au adaptat. Din privința noastră, a româncelor, noi am încercat să le integrăm. Nu cred că au simțit chestia asta, dar ține foarte mult de antrenor.

Senzația mea este că anii trecuți echipa era mai unită decât acum. Poate și pentru că unele jucătoare deja se gândeau la faptul că vor pleca, cum e cazul lui Radicevic și Mehmedovic de exemplu? Ce crezi?

Așa este. Pe final, nu doar ele se gândeau să încheie sezonul, cred că noi toate așteptam să se încheie odată. De când am început, armonia și înțelegerea era mult mai bună. Ieșeam mai mult împreună, la mese, socializam mai mult. Acum, în acest an, ne vedeam foarte rar. Am simțit și eu că eram fiecare pentru el. Nu am fost unite.

“La Jocurile Olimpice din 2016 ceva nu a mers. Ryde trebuia să ne unească! Nu știu dacă mai prindem așa echipă”

Urmează un nou sezon la CSM București cu Tomas Ryde antrenor. Cum vezi situația cu Ryde selecționer și antrenor la CSM?

Nu va fi ușor (e foarte serioasă). Nu m-am pus și nu sunt antrenor ca să dau sfaturi. Este foarte greu să te împarți la ambele echipe. Programul va fi foarte încărcat și nu știu cum va face față. Îi doresc baftă și sper să știe să își facă echipa.

Cum este el ca antrenor?

L-am avut la echipa națională. Am avut o perioadă destul de bună în care ne-am calificat la Olimpiadă, am luat și medalie. Dar la Jocurile Olimpice ceva nu a mai mers. Asta am simțit. Nu am fost o echipă unită și el ar fi avut un rol important, să ne adune. Mereu aduc vorba de Olimpiada de la Rio. Am avut o echipă foarte bună și nu știu dacă naționala României se va mai întâlni cu o asemenea echipă cum am avut-o atunci.

Este o dezamăgire mare ce s-a întâmplat acolo?

Pentru mine este. Mă gândeam că vom face un rezultat foarte bun. Ne gândeam și la o medalie. Modul în care s-a terminat a fost o dezamăgire. Nu am putut veni acasă, a trebuit să mai stăm o săptămână și cred că mai rău îți faci.

Poți să ne spui ce s-a întâmplat? A fost ceva diferit față de turneul final din decembrie unde ați luat medalie?

Nu am mai fost o echipă unită.

Dar ați fost aceleași jucătoare…

Da, de asta am și plecat cu gândul că vom face un rezultat bun. A fost armonie, dar acolo ceva s-a schimbat. Nu a mai fost ca și înainte. Încercam să facem ce am făcut înainte.

“Dacă Ambros Martin ar fi fost selecționer în continuare, avea nevoie de mai multă implicare! Antrenezi în Rusia și trebuie să faci și selecție”

Domnul Ryde nu a mai antrenat din 2016, mai exact de când a fost la echipa națională a României. S-a ocupat de afaceri ale domniei sale și acum a revenit în antrenorat. Acum e antrenor la CSM și selecționer. Conduce cam ce e mai important în handbalul românesc…

Nu vreau să mă pun, dar îi va fi greu. Știu că a avut o companie. El nu a mai fost în handbal și acest sport evoluează. În fiecare an mai înveți câte ceva. Va fi foarte greu, dar totul ține de el. Echipă are, acum are și apărare. Noi ne-am chinuit, dar acum el are și atac și apărare și jucătoare tinere și jucătoare experimentate. Ar putea să facă o echipă bună. Ține de el.

În 2016 ai decis să pleci de la echipa națională?

Am decis și pentru motivul pentru care m-am lăsat acum din handbal: mi-am dorit un copil. Am spus că este programul foarte încărcat. Acasă stăteam foarte puțin: o zi sau două, între plecările de la națională și de la club. De atunci mi-am dorit copil și nu mai voiam să merg. Știu că s-au specificat alte motive, dar nu există.

Nu avea nicio legătură cu vreun antrenor sau cu Ambros Martin?

Nu, chiar îl stimez. Am avut o relație bună cu el. Dar, cred că și lui, dacă ar fi fost în continuare selecționer, ar fi avut nevoie de continuitate și îi trebuia mai multă implicare.

Crezi că trebuia să rămână?

Este destul de greu. Antrenează în Rusia și ca să faci selecția trebuie să vezi meciuri și să vezi ce fete ar putea să vină la națională. Asta ar fi putut fi destul de greu pentru el.

“80% din naționala României este Cristina Neagu! Cred că o deranjează și pe ea discuțiile despre salariu”

În decembrie am avut un start fenomenal la Euro. Am avut trei victorii la rând, una dintre ele cu Norvegia, însă după patru zile de pauză, în grupele principale ne-am chinuit să ne calificăm. Ca jucătoare, poți să ne explici ce s-a întâmplat?

Da, ne-am calificat cu puțin noroc. Patru zile de pauză eu nu știu dacă am întâlnit. Cred că fetele și-au ieșit din formă. Ai adrenalina, abia aștepți meciul mai ales dacă ești în formă, câștigi, e bucurie. Cred că cele patru zile ne-au dus în jos. Vorbind cu fetele, mi-au spus că s-au plictisit. Este doar un antrenament pe zi, doar o vizionare ce mai făceau și în rest stăteau prin hotel. Cred că asta le-a tras în jos pe fete. Nu știu dacă le-a lipsit ceva, dar în fond au terminat cu bine.

S-a accidentat Cristina Neagu și asta s-a văzut la semifinale? Cum vezi naționala fără ea?

Cristina este 80% din națională din toate aspectele. Când e în teren dă o energie în plus. La această echipă ea este jucătoarea experimentată, ea îndrumă, ea aduce energie. Fără ea, nu știu dacă vreodată naționala va mai face ceva. Știu că sunt discuții pe tema asta, dar sunt realistă și Cristina e Cristina. Își pune tot sufletul pentru echipa națională.

Se vorbește foarte mult despre salariul ei la CSM București, că este o sumă mare din bani publici. Te deranjează discuțiile astea?

Fiecare își negociază contractul. Este problema fiecăruia. Au fost discuții pro și contra, dar pe mine ca jucătoare mă deranjează. Știu că sunt bani publici, dar dacă vrei să faci performanță, să ajungi cât mai sus, să câștigi trofee, trebuie să investești. Nu este doar salariul Cristinei că toată lumea a tăbărât pe salariul Cristinei, sunt și alte salarii. Și trebuie oferite condiții: sală, noi nu avem o sală a noastră și sunt multe altele: echipamente și materiale. Dacă vrei performanță, trebuie să cheltui. Dar o perioadă de timp numai de salariul Cristinei Neagu s-a vorbit o perioadă destul de lungă. Ca să ai un jucător de categoria Cristinei, trebuie să plătești.

Ea părea deranjată de această chestie?

Cred că a deranjat-o. Nu am discutat cu ea și despre chestia cu salariul chiar nu vorbim. Dacă aș vorbi din privința mea, pe mine m-ar fi deranjat să vorbească tot timpul despre salariu.

“M-am înțeles cu majoritatea străinelor de la CSM București! Nu cu toate, cu majoritatea”

Cât contează că CSM București nu are o sală?

Foarte mult. Se schimba programul și cu o oră înainte. Nu ne mai antrenăm acolo, plecăm în altă parte. Nu te simți ca acasă, nu simți că acolo joci. Probabil dacă ai și vestiarul tău, te simți cu totul altfel. Ne plimbăm dintr-o sală în alta. Suntem destul de experimentate să schimbăm sălile, dar suprafața se schimbă. De la parchet, la suprafața de Champions League și este foarte greu. Ți se încarcă picioarele și de aici vin și multe accidentări. Dar, pentru noi, cel mai bine este în Sala Polivalentă. Acolo ne simțim ca acasă.

Ce s-a întâmplat cu Metz în acest sezon de Ligă? Era locul 1, pe hârtie era favorită în fața CSM-ului…

Metz poate să fie un model pentru oricine. Au avut continuitate, au adus o jucătoare, două. Au avut aceeași structură, același antrenor în toate perioada. Asta a contat cel mai mult.

Noua strategie a CSM-ului a fost să aducă jucătoare de echipa națională a României care să fie antrenate de Ryde și la club și la națională. E o idee bună?

M-a bucurat că au venit mai multe românce. Nu mi s-a părut normal să joace prin altă parte pentru că sunt valoroase. E mai bine să le antreneze același antrenor. Îmi doresc să fie un atu.

Cum vezi transferul Norei Mork la CSM?

Este o jucătoare foarte valoroasă. Fiind nordică, este foarte important să se integreze și fetele să o integreze. Văzând de afară, uitându-mă pe nume, avem un atac extraordinar, la fel și o apărare. Dar trebuie să prindă timing-ul între ele.

Ce relație ai avut cu jucătoarele străine de la CSM București, tu fiind de la început acolo?

M-am înțeles bine cu ele. Eu mă integrez repede și știu să integrez și alte persoane. M-am înțeles cu majoritatea, nu sunt om certăreț sau un om care să poarte ranchiună. Nu vreau să spun că am avut cu toate o relație extraordinară, dar cu cele mai multe, da.

“Pe tot parcursul sezonului ne-am chinuit cu fiecare echipă”

Parcă jucătoarele străine nu au mai rezonat așa de bine în acest sezon cu româncele…

În sezonul trecut nu a mers nimic. Vedeam dorință, dar tot nu mergea. Cred că în meciurile bune speram să trecem hopul, dar nu s-a întâmplat și de aceea că acele meciuri bune pe care le-am făcut au fost din voința și motivația noastră.

De ce ai luat decizia să te retragi acum?

De putut, puteam continua. Voiam să mă las de anul trecut. Am mai semnat un an și dacă aș fi rămas însărcinată, aș fi reziliat contractul. Nu s-a putut, dar de când am început, a fost gândul meu că a fost ultimul an. Timpul și programul mă presau foarte mult.

Nimeni nu se aștepta să pierdeți titlul cu echipa din Râmnicu Vâlcea. Ce s-a întâmplat?

Eu zic că am pierdut de la început. Am pierdut acasă și trebuia să ne gândim că e greu pentru că am pierdut și în Supercupa României. Ne așteptam să fie la fel de greu, dar cred că nu ne-am gândit. Pe tot parcursul acestui sezon ne-am chinuit cu fiecare echipă.

Există vreun obiectiv pe care nu l-ai îndeplinit în carieră?

Cum mi-am dorit Liga Campionilor, voiam și o medalie olimpică, nu conta culoarea. Nu a fost să fie. Este și dezamăgirea destul de mare.

“După plecarea Cristinei Neagu, nu tșiu cât mai rezistă naționala. Să fim sinceri, depindem de ea”

CSM București a avut destul de mulți antrenori în ultimii ani. Cum te-ai înțeles cu ei?

Relația mea a fost bună cu majoritatea. Au mai fost și divergențe cu unii dintre ei.

Există o diferență între antrenorii străini și cei români?

Nu este o mare diferență. Nu aș vrea să îi compar. Am avut momente bune și cu unii și cu alții. Nu cred că pot să îi compar.

Cum vezi viitorul naționalei României?

Atâta timp cât este Cristina va fi destul de bine. Dar, după plecarea ei nu știu cât mai rezistă naționala. Să fim sinceri, depindem foarte mult de Cristina. Ce îmi doresc este ca jucătoarele de la națională să joace și la echipele de club. Atunci capeți curaj și experiență și poți să arăți și la echipa națională.

Care a fost cea mai mare bucurie din handbal?

Câștigarea Champions League pentru că nici nu mă așteptam și nici la final nu mă gândeam. Eram bulversată. Oare dacă dă Mica (n.r. Brădeanu) gol câștigăm? Oare se mai bat? Eram în transă, emoționată. Nici nu m-am uitat. Mă uitam la reacția Mayssei (n.r. Pessoa) și când am văzut că se bucură, am știut că am câștigat.

“Mi-au spus că am ceva la inimă și nu mi s-a dat viza! Am făcut toate testele posibile”

Care a fost cea mai mare dezamăgire?

Dezamăgire a fost în 2008 când nu am fost la Olimpiadă. Mi s-a spus că am ceva la inimă și nu mi s-a dat viza medicală. Am mai fost la alte două spitale și am făcut toate testele posibile: inimă, probe de efort. Nu mi-a ieșit nimic. Și la vizita medicală îmi ieșeau 28 de extrasistole pe minut, ceea ce era foarte mult pentru un sportiv. Înainte nu îmi ieșea nimic și nici din momentul acela și până acum nu am avut probleme la inimă. Dar, din cauza asta n-am putut merge la Olimpiadă.

Acela a fost singurul moment în care ai avut probleme de inimă?

Da, singurul moment. Nu știu, pentru mine a fost ceva cusut cu ață albă. Nu vreau să mai spun altele. A fost o piedică.

Crezi că trebuia să meargă altcineva în locul tău?

Probabil. Din moment ce eu aveam probleme la inimă. Eu am demonstrat că nu am avut nimic. Am fost la clinică și le-am spus să îmi facă și rezonanță la inimă. Și mi-au spus că nu este posibil așa ceva. Nu voiau să mă iradieze pentru că nu aveam nimic. Tot ce conta, era avizul de la medicina sportivă. Culmea, după ce s-a definitivat lotul, cu ceva timp înainte de Olimpiadă, m-am dus la viza medicală, am dat și proba de efort și, curios, nu mi-a mai ieșit nimic.

Ceea ce spui seamănă izbitor cu ceea ce spunea Crina Pintea în interviu, un fapt petrecut înainte de Olimpiadă. Ea nu a fost convocată, iar câțiva ani mai târziu, Tomas Ryde i-a dat un mesaj prin care i-a spus că îi pare rău că era accidentată, ea nefiind accidentată…

Atunci eram eu și cu Florina Chintoan. Nu cred că a existat un al treilea pivot. Și pentru mine a fost o mirare că nu a mers Crina atunci. Dându-i un mesaj… Mai frumos era să îi spună în față. Și destul de târziu. Numai Ryde poate să dea o explicație.

Care este viitorul Oanei Manea în handbalul românesc?

În handbalul românesc nu am gânduri deocamdată. O să mi se facă dor cu siguranță. Nu realizez că m-am lăsat. Este perioada de vacanță și simt că urmează să încep. ? Nu pot să spun acum ce va fi, gândul meu este la copil acum. O să merg la meciurile CSM-ului. Vreau doar două bilete la fiecare meci și o să fiu în sală.

CV Oana Manea

Nume: Oana Andreea Manea

Data nașterii: 18 aprilie 1985 (34 de ani)

Înălțime: 1,75 m

Post: pivot

Cluburi în carieră: Oltchim Râmnicu Vâlcea (2001-2013), Krim Ljubljana (2013-2014), CSM București (2014-2019)

Echipa națională: România (2004-2016)

Trofee: 

12 titluri naționale: 2002, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2015, 2016, 2017, 2018

4 Cupe ale României: 2007, 2011, 2017, 2018

4 Supercupe ale României: 2007, 2011, 2015, 2017

1 Ligă a Campionilor: 2016

1 Cupa Cupelor: 2007

Medalii:

Medalie de bronz la Campionatul European din 2010

Medalie de bronz la Campionatul Mondial din 2015

• 18 ani de carieră a avut Oana Manea la senioare
• 433 de goluri a înscris Manea în echipa națională
• 34 de ani are acum Oana Manea