Observația lui Andrei Vochin după Csikszereda – Rapid 0-2: „Civilizația cu dublu sens a lui Robert Ilyés”

Vineri, la Miercurea Ciuc, am asistat, conform spuselor antrenorului Robert Ilyés, la o „lecție de civilizație”. Fanii Rapidului, veniți în fieful lui Csikszereda, au dat dovadă de respect, nu au scandat lozinci anti-maghiare și au demonstrat că se poate face galerie fără să te urci pe tribunele intoleranței. Drept urmare, domnul Ilyés, emoționat ca un profesor care vede în sfârșit că elevii au învățat tabla înmulțirii, a aplaudat comportamentul suporterilor giuleșteni și a ținut să sublinieze că „asta e civilizația pe care o vrem în fotbal.” Corect. Nicio obiecție.

Andrei Vochin, remarcă la Csikszereda – Rapid 0-2: „Pentru domnul Ilyés, civilizația pare să fie un concept cu buton de ON/OFF”

Doar că, pentru domnul Ilyés, civilizația pare să fie un concept cu buton de ON/OFF. Funcționează impecabil când el e în centrul aplauzelor, dar brusc pică rețeaua când simte că nu e tratat cu aceeași amabilitate. Vedeți, înainte de a ține lecții de comportament la conferința de presă, Ilyés — oficial, antrenor, reprezentant al unui club profesionist — a considerat că e potrivit, ba chiar firesc, să înjure suporterii steliști cu o pasiune demnă de tribunele de pe vremuri, când meciurile se vedeau de pe dig și fluieratul încuraja creativitatea lingvistică.

Nicio „lecție de civilizație” acolo, doar o mostră de autenticitate… balcanică. Sau poate e vorba de o versiune foarte personală a civilizației: una care funcționează doar când publicul e politicos cu tine, dar care permite ieșiri vulgare când publicul are îndrăzneala să nu te admire necondiționat. O civilizație pe care, dacă am fi răutăcioși, am putea s-o numim „cu circuit închis”.

Din păcate pentru domnul Ilyés, înjurătura adresată fanilor steliști nu s-a pierdut în eter, nu a fost o metaforă pierdută într-o poezie cu nerv. A fost publică, documentată, clară  și, cel mai important, complet incompatibilă cu statutul său de oficial. Da, Robert Ilyés nu e doar un suporter pasionat pe Facebook, ci un antrenor cu licență, plătit să fie exemplu. Iar când un oficial al unui club se comportă ca un ultras care a ratat metroul și a rămas blocat în capul galeriei, e momentul ca lecția de civilizație să se mute de la conferință la comisiile de disciplină.

Digi24.ro

O grenadă a fost găsită în corpul unui soldat decedat returnat de Rusia în Cernăuți

Andrei Vochin îl atenționează pe Robert Ilyés: „Nu poți să predai lecții de toleranță la conferința de presă și să te porți ca un bădăran în fața galeriei”

Pentru că, vedeți, nu poți să predai lecții de toleranță la conferința de presă și să te porți ca un bădăran în fața galeriei. Nu poți să te indignezi, pe bună dreptate, când alții înjură comunități, dar să consideri perfect normal când tu înjuri „cealaltă parte”. Nu poți să militezi pentru respect doar când e vorba de tine și să-l trimiți pe celălalt „unde și-a dus mutu iapa”, ca să fim eleganți în parafrazare.

Digisport.ro

Iranul a anunțat oficial decizia în cazul femeilor despre care Donald Trump spunea că vor fi ”executate cu siguranță”

Întrebarea care se ridică e simplă: cum ne raportăm la civilizație? E ea un principiu sau o armă? O trăim sau doar o afișăm în funcție de audiență? În cazul lui Ilyés, pare că e mai degrabă un soi de steag pe care-l flutură doar când bate vântul din direcția convenabilă. Iar când nu bate, scoate rapid din buzunar fluierul de peluză și trimite înjurătura la adresa „dușmanilor” tradiționali, că de, și nervii au nevoie de evacuare.

Sigur, e ușor să judeci la cald. Poate că Ilyés a fost provocat. Poate că steliștii l-au fluierat. Poate că a fost frustrat de rezultat, de vreme, de un cablu de microfon. Dar niciuna dintre aceste scuze nu ar trebui să stea în picioare când e vorba de un antrenor. Pentru că el nu e plătit să aibă dreptate în tribune, ci să-și păstreze capul rece. Iar dacă nu poate, poate că ar trebui să revină pe bancă în sectorul 41, între băieții care „i-au zis-o” lui alde Dică și s-au mândrit cu asta.

Altfel, rămânem cu imaginea unui antrenor care ne ține lecții de morală cu gura plină de invective. Un profesor de civilizație care înjură în pauza mare. Și aici nu mai vorbim despre români, maghiari, romi, evrei sau malgași. Ci doar despe cei 7 ani de acasă.