Olandezul Mark Rutte, în pole position pentru a conduce NATO. Poate salva Alianța de amenințările lui Trump?

Mark Rutte se poate baza acum pe Statele Unite, Marea Britanie și Germania în încercarea sa de a-i succeda lui Jens Stoltenberg la funcția de secretar general al NATO. Premierul olandez are acum sprijinul a trei dintre cele mai importante țări ale Alianței. În lipsa unui acord între aliați cu privire la un nou lider, actualul secretar general a fost reales vara trecută pentru încă un an la conducerea organizației, pe fondul unor tensiuni tot mai mari cu Rusia.

„Omul care-i șoptește lui Trump la ureche”

Au trecut mai bine de cinci ani de când Mark Rutte și-a câștigat porecla de „omul care-i șoptește lui Trump la ureche”. Se întâmpla în iulie 2018 la summit-ul Alianței și Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, îi scosese pe toți, cu excepția liderilor, ambasadorilor și a câtorva membri ai personalului, din sala de la sediul NATO. Cu câteva minute mai devreme, Donald Trump deturnase o discuție despre Georgia și Ucraina cu o tiradă prin care avertiza că Statele Unite vor „merge pe drumul lor” dacă alte țări nu încep să cheltuiască mai mult pentru armatele lor.

Atmosfera era tensionată. Președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german de atunci, Angela Merkel, au încercat să se înțeleagă cu președintele SUA, plângându-se că bugetele pentru apărare nu pot fi pur și simplu majorate peste noapte. Dar, potrivit lui Timo Koster, un fost director al politicii de apărare la NATO care a fost în sală, Mark Rutte, premierul Olandei, a fost cel care a „salvat” situația, asigurându-l pe președintele american că cheltuielile au crescut – și, mai ales, că Trump era cel care avea meritul pentru asta, scrie Politico.

„Cuiul a fost pus înapoi în grenadă”

În ceea ce privește faptele, aceasta a fost, în cel mai bun caz, o afirmație discutabilă. Cheltuielile în rândul aliaților NATO au crescut de la administrația Obama încoace. Dar argumentul părea să își atingă ținta. În momentul în care Trump s-a adresat presei mai târziu în acea zi, era efervescent, citând „o perioadă uimitoare de două zile la Bruxelles”, în timpul căreia a realizat „progrese extraordinare”.

Digi24.ro

Cum arată actorul din „Iisus din Nazareth”, la aproape 50 de ani de la premieră. Cum i-a schimbat viața interpretarea lui Hristos

„Cuiul a fost pus înapoi în grenadă”, a spus Koster. Astăzi, se pare că abilitățile de „șoptit” ale lui Rutte vor fi puse din nou la încercare. Liderul olandez este favoritul de departe pentru a-l înlocui pe Stoltenberg în funcția de secretar general al Alianței, atunci când mandatul acestuia se va încheia, în octombrie. Între timp, Trump își croiește drum spre obținerea nominalizării republicane pentru funcția de președinte, ceea ce îi oferă o șansă solidă de a-l detrona pe președintele Joe Biden în noiembrie. Iar el amenință deja că îi va lăsa pe aliații Americii în voia sorții, mergând până la a spune că ar „încuraja” Rusia să atace țările NATO care nu își îndeplinesc obligațiile financiare pentru apărare.

SUA au ultimul cuvânt

„Dintre liderii vest-europeni, Rutte a recunoscut schimbarea radicală a securității europene”, a declarat fostul secretar general adjunct al NATO Camille Grand, în prezent membru al Consiliului European pentru Relații Externe. „Fiind unul dintre cei mai longevivi prim-miniștri în funcție din Europa, Rutte a experimentat ascensiunea și căderea lui Trump și este bine plasat pentru a face față aceluiași posibil Trump”.

Digisport.ro

Agresorul Alexandrei Becali, obligat să poarte brățară electronică

Procesul de alegere a secretarului general al NATO pare un exemplu bazat pe transparență. Dar, în general, se consideră că este dictat de două reguli. În primul rând, decizia trebuie să fie unanimă între cei 31 de membri ai Alianței. În al doilea rând, SUA sunt cele care decid în cele din urmă. O serie de alte nume s-au evocat, între care premierul estonian Kaja Kallas, ministrul leton de Externe Krisjanis Karins și președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen (până când aceasta și-a anunțat dorința de a obține un al doilea mandat în fruntea executivului european). Dar Mark Rutte este de departe principalul candidat.

Candidatul de aur

Săptămâna aceasta, doi oficiali de rang înalt au declarat pentru sursa citată că Rutte și-a asigurat sprijinul a două treimi din liderii țărilor NATO, un oficial american a declarat că Joe Biden se numără printre aceștia. Germania, Franța și Marea Britanie și-au declarat, de asemenea, sprijinul. Olandezul, înalt de 1,94 metri și prezentabil este considerat de mulți membri ai Alianței drept candidatul de aur: cool, fermecător, negociator priceput și provenind dintr-o țară care nu este nici prea mare, nici prea mică. În ceea ce privește Rusia, Rutte nu este nici prea indulgent, nici prea războinic.

Acasă, Rutte se apropie de finalul a 13 ani la putere – ceea ce îl face cel mai longeviv prim-ministru din istoria Olandei și al doilea cel mai longeviv lider în funcție din Europa, după Viktor Orban din Ungaria. În același timp, deși este cunoscut în Olanda drept „premierul Houdini” pentru abilitatea sa de a se feri de pericolele politice, Rutte a demisionat totuși anul trecut, înaintea unor alegeri în care politicianul de extremă dreapta Geert Wilders s-a clasat pe primul loc.

În Biroul Oval

Timpul petrecut la putere i-a permis lui Rutte să se întâlnească cu ambii potențiali candidați la Casa Albă. Presa olandeză a relatat că atât Trump, cât și Biden i-au măsurat anterior interesul pentru postul de secretar general al NATO. Cea mai recentă ocazie a fost în ianuarie 2023, în timpul unei vizite tête-à-tête cu Biden la Washington, în care președintele american i-a acordat lui Rutte rara onoare de a sta în spatele biroului său din Biroul Oval. O fotografie l-a surprins pe Rutte – într-o demonstrație de spontaneitate olandeză – ridicând receptorul telefonului președintelui, spre aparenta uimire a lui Biden.

Potrivit unui oficial american, Biden l-a găsit pe Rutte „pasionat” și un „bun comunicator” care, în calitate de lider al unei țări mici, a propus modalități „inovatoare” de consolidare a Alianței. Fostul purtător de cuvânt al NATO, Oana Lungescu, a confirmat că americanii „l-au întrebat de două ori pe Rutte” dacă este interesat să preia postul lui Stoltenberg. Rutte nu a fost disponibil la momentul respectiv din cauza situației interne din Olanda, a adăugat Lungescu, care în prezent lucrează la Royal United Services Institute, cu sediul la Londra.

Lodewijk Dekker, un prieten vechi, a confirmat că Rutte a luat serios în considerare postul la NATO în acea perioadă, dar a fost reținut de două rezerve. Prima a fost aceea că ar fi trebuit să renunțe la funcția de prim-ministru și să lase în urmă ceea ce el percepea ca fiind o muncă neterminată. A doua a fost că ar trebui să renunțe la viața din Haga, unde s-a născut, a crescut și și-a petrecut cariera politică.

„Își dorește cu adevărat postul”

Primul obstacol a căzut vara trecută, după ce Partidul Popular pentru Libertate și Democrație (VVD) al lui Rutte a forțat căderea guvernului din cauza politicii de azil, iar acesta a demisionat în mod neașteptat. La început, Rutte a respins speculațiile cu privire la viitorul său, insistând că „nu era în cursă” atunci când a fost întrebat despre înlocuirea lui Stoltenberg la un summit desfășurat în iulie în Lituania.

Până în toamnă, el a devenit mai avântat, declarând la radioul olandez că, având în vedere războiul din Ucraina, era logic pentru el să „facă ceva  internațional”. Dar când a fost întrebat despre postul de la NATO, el a minimizat din nou perspectivele sale, spunând că „șansele sunt foarte mari” ca acesta să revină unei femei.

Deși Rutte a numit ulterior momentul dezvăluirii drept o „greșeală”, cei care îl cunosc spun că a reflectat o dorință clară. „A luat de mult timp o decizie, asta este clar”, a spus Dekker. „Diavolul stă în detalii cu Rutte, el ar putea da un răspuns formal la o întrebare și apoi mormăi câteva cuvinte suplimentare în timp ce pleacă, care poartă adevăratul mesaj”, a declarat Alexander Kolks, consilier politic la Parlamentul European din partea partidului lui Rutte.

„Cred că își dorește cu adevărat postul în NATO și de aceea este atât de nonșalant”, a declarat Ton Elias, un fost deputat olandez din partidul lui Rutte. Dacă Joe Biden va ieși învingător în alegerile din noiembrie, sarcina viitorului secretar general al Alianței va fi destul de dificilă. Dacă Trump va câștiga, îi va reveni tot secretarului general sarcina de a-l păstra pe președintele american la bord.

Trump: „Îmi place tipul ăsta”

La prima vedere, Rutte ar avea de lucru. Pe întreaga durată a mandatului său de prim-ministru, Olanda s-a numărat printre țările care nu și-au respectat angajamentul de a cheltui 2% din PIB pentru apărare. (S-a angajat să atingă acest obiectiv în acest an). Și totuși, liderul olandez s-a dovedit priceput în a se descurca cu volatilul președinte Trump. În timpul unei vizite la Washington în 2018, și sub privirile presei, el l-a întrerupt pe Trump după ce acesta din urmă a sugerat că un eșec în a se ajunge la un acord asupra tarifelor vamale între SUA și UE ar putea fi „pozitiv”.

„Nu, nu este pozitiv”, a intervenit Rutte, desfășurând una dintre armele sale politice caracteristice: un zâmbet larg. „Trebuie să găsim o soluție!” . Jurnaliștii l-au auzit mai târziu spunându-i lui Trump: „Biroul tău este mic!” La care președintele american a răspuns: „Știu”, adăugând ulterior: „Îmi place tipul ăsta!”

„El poate transmite un mesaj dur dar cu un zâmbet de catifea”, a declarat Ton Elias. De cele mai multe ori, însă, Rutte a ales calea non-coliziunii. „Și-a făcut un motiv de mândrie din a avea o relație normală cu Trump, chiar dacă în Olanda, la acea vreme, era văzut ca fiind diavolul în persoană”, a spus Elias.

„Trebuie să lucrăm cu oricine”

În timpul unei vizite la Washington în 2019, Trump a spus că cei doi au devenit „prieteni”. Rutte a dat din cap în semn de acord, răspunzând: „Cu siguranță”. Singura dată când Rutte a lăsat garda jos a fost în 2021, când – presupunând probabil că Trump fusese aruncat la coșul de gunoi al istoriei – le-a spus jurnaliștilor că a lucra cu Biden a fost „mai natural”.„În cele din urmă am reușit să ne înțelegem și să menținem o relație bună”, a spus Rutte despre Trump. „Bineînțeles, a fost puțin jenant uneori”.

Recent, el a adoptat un ton mult mai generos, spunând că Trump a avut întotdeauna „dreptate” când a cerut mai mult de la UE pentru apărare. „Nu vă mai plângeți și nu vă mai văitați și nu vă mai cicăliți în legătură cu Trump”, a exclamat Rutte la Conferința de Securitate de la Munchen. „Trebuie să lucrăm cu oricine se află pe ringul de dans”, a adăugat el, desfășurând o frază pe care a folosit-o adesea când a vorbit despre fostul președinte american.

Premierul cu telefon vechi și mașină veche

Având în vedere că Rutte a cochetat în mod deschis cu posibilitatea de a conduce NATO, el pare hotărât să nu fie reținut de al doilea obstacol în calea postului: reticența de a părăsi țara. Apropiații săi spun că nu i-ar fi chiar ușor. Cel mai mic dintre cei șase frați, Rutte s-a născut într-o familie care și-a căutat norocul în Indonezia, o fostă colonie olandeză, dar s-a întors acasă sărăcită. Tatăl său a supraviețuit unui lagăr de muncă japonez în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și-a pierdut soția; el s-a căsătorit apoi cu sora acesteia, mama lui Rutte, care la rândul ei a supraviețuit cu greu unei foamete orchestrate de naziști.

Această istorie familială, despre care se vorbește rar în Olanda, și moartea fratelui său mai mare din cauza SIDA în anii 1980, par să-l fi predispus pe Rutte să nu se oprească asupra aspectelor negative. În orice caz, educația sa pare să-l fi lăsat pe Rutte neinteresat de bunurile materiale. În perioada în care a fost prim-ministru, el a locuit într-un apartament în Haga și a folosit ani de zile un telefon Nokia vechi. Conduce un Saab vechi (între timp marca a dispărut) sau merge cu bicicleta, fiind celebru pentru că a mers cu ea la palatul regal pentru a depune jurământul.

Când a devenit prim-ministru pentru prima dată în 2010, ministrul său de Justiție a încercat să-l convingă să accepte o protecție pentru securitate. Rutte a refuzat – răzgândindu-se abia în septembrie 2021, în urma a două asasinate, un jurnalist specializat în crimă organizată și un avocat care reprezenta un martor important într-un dosar anti-mafia. După spusele lui Rutte, mama sa era complet neimpresionată de cariera politică a lui. Până la moartea ei în 2020, în timpul pandemiei, el i-a făcut cumpărăturile săptămânale și continuă să predea la o școală locală în fiecare joi dimineața.

Adeptul rutinei

Rutte nu și-a schimbat rutina de mai bine de un deceniu. Merge la aceeași cafenea în weekend, la același frizer, mănâncă la aceleași câteva restaurante. Nu a avut nicio relație serioasă de care să se vorbească și doar câteva persoane privilegiate reușesc să treacă dincolo de ușa din fața casei sale.

În fiecare an, Rutte pleacă în aceleași vacanțe cu același grup de prieteni: o dată la schi în Alpii elvețieni, în februarie, și o dată în primăvară la New York (de preferință cu un zbor care sosește după-amiaza), unde merge pe jos pe același traseu de 20 de kilometri în jurul orașului.

Când vizitează Bruxelles, Rutte stă la același hotel – rezervă aceeași cameră, a declarat un diplomat UE care lucrează îndeaproape cu el. „La Bach (muzica la pian), mâna stângă îți dă structura, iar mâna dreaptă interpretează melodia”, i-a spus Rutte, un pasionat meloman, unui prezentator de radio olandez care l-a întrebat despre ambițiile sale în NATO, referindu-se la atașamentul său pentru rutină. „Se pare că îi oferă spațiul mental necesar pentru a face față haosului”, a spus diplomatul UE.

Nevătămat din fiecare criză politică

La fel ca orice lider politic de lungă durată, perioada în care Rutte a fost în funcție a fost marcată de crize și scandaluri, dar după fiecare episod a ieșit nevătămat. Unul dintre primele lucruri pe care Rutte le-a făcut în calitate de lider al VVD a fost să o expulzeze pe rivala și criticul său cel mai popular, Rita Verdonk. A această mișcare a aruncat partidul său în criză, iar Rutte abia a rezistat. În anii care au trecut de atunci, aliații și adversarii s-au afirmat sau au eșuat.

La un moment dat, întregul său guvern a demisionat din cauza unui scandal în care serviciul fiscal olandez a făcut profilul a mii de familii pe baza originii lor etnice sau a naționalității și le-a acuzat în mod eronat de falsificarea alocațiilor pentru copii. Dar Rutte a ieșit întotdeauna în picioare.

„Întreaga mea carieră politică a fost un șir de calcule greșite”, a declarat el în fața parlamentului în 2018, confruntându-se cu o avalanșă de critici pentru că a păstrat tăcerea că un aliat apropiat al său, ministrul de Externe de atunci, Halbe Zijlstra, a mințit în legătură cu întâlnirea cu președintele rus Vladimir Putin. Zijlstra a demisionat, Rutte a supraviețuit cu ușurință unui vot de încredere ulterior.

Negociator pe scena europeană

Pe scena europeană, Rutte a apărut ca un negociator cheie, colaborând cu Angela Merkel pentru a negocia un acord cu Turcia pentru a ajuta la oprirea fluxului de migranți și alăturându-se unui grup de țări mai mici care se opun cheltuielilor suplimentare ale Bruxelles-ului. Mai recent, în iulie, el a călătorit în Tunisia alături de Ursula von der Leyen și de premierul italian Giorgia Meloni pentru a asigura un alt acord privind migrația.

Apropiații lui Rutte spun că acesta a fost șocat de decizia Marii Britanii de a părăsi UE, dar, la nivel personal, doborârea avionului comercial MH17 deasupra estului Ucrainei în 2014 a fost cea care l-a marcat cu adevărat. Lovitura, într-o zonă controlată de separatiștii ruși, a ucis toate cele 298 de persoane aflate la bord, majoritatea cetățeni olandezi care zburau spre Malaezia.

Ruptura cu Putin

Ben Verwaayen, nașul politic al lui Rutte, l-a văzut pe acesta din urmă în timpul convorbirii telefonice în care i s-a dat vestea. „A fost ceva foarte, foarte intens”, a spus el. Până atunci, după spusele lui Rutte, liderul olandez avusese o relație „bună” cu Putin. Dar tragedia sborului MH17, a spus Verwaayen, a provocat o „ruptură”, dându-i pentru prima dată relaxatului Rutte o problemă „asupra căreia nu se putea negocia”.

Timp de câteva zile, el l-a presat pe președintele rus să permită recuperarea cadavrelor. „Tu ești cel care trebuie să o faci acum!”, i-ar fi spus el lui Putin într-una dintre conversațiile lor. Într-un interviu ulterior, Rutte a declarat că singurul moment în care a plâns în anii în care a fost prim-ministru a fost atunci când a primit vestea că un tren care transporta cadavrele fostului zbor MH17 a pornit spre Harkov.

Zelenski: „El va salva unitatea NATO”

Rutte nu a renunțat la acest subiect. În octombrie, câteva luni mai târziu, el a spus că l-a încolțit pe Putin în marja unui summit internațional la Milano pentru a-i reaminti „obligația aproape sacră a unei țări de a-i aduce pe toți înapoi”. „Rămân furios. Și i-am spus asta”, a povestit Rutte la acea vreme. Chiar și acum, aproape zece ani mai târziu, a spus Verwaayen, dosarul MH17 „încă îl afectează”.

Episodul i-a lăsat lui Rutte reputația unei persoane care – deși mai puțin aprigă decât unii lideri ale căror țări se învecinează cu Rusia – nu se lasă intimidată de Putin și de alți lideri autoritari. „Dacă Putin ar apărea cu un câine”, a spus Kolks, referindu-se la momentul în care președintele rus a adus un labrador mare la o întâlnire cu Angela Merkel (care are fobie de câini) , „chiar dacă ar fi speriat, reacția lui Rutte ar fi să-l mângâie și să spună: ce drăguț, cum îl cheamă?”

De la invadarea Ucrainei, Olanda s-a poziționat printre cei mai fideli aliați ai Kievului, furnizând tancuri Leopard 2 și promițând avioane de luptă F-16 – ceea ce i-a adus lui Rutte sprijinul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care l-a susținut pe liderul olandez la Conferința de Securitate de la München: „Îl cunosc, el va salva unitatea NATO”.

Analizat la Washington

Înainte ca Rutte să își testeze abilitățile de „vrăjitor” al lui Trump, va trebui mai întâi să obțină postul lui Stoltenberg.Adresându-se presei la începutul acestei luni, ambasadoarea SUA la NATO, Julianne Smith, a confirmat ambiția Alianței de a numi un succesor al lui Stoltenberg până în primăvară – sau, cel târziu, înainte de celebrarea celei de-a 75-a aniversări la Washington, în iulie.

Întrebată despre Rutte, ea a spus că este „o persoană pe care Alianța o analizează”. Deși nu este o susținere zgomotoasă, simpla menționare a numelui lui Rutte de către cea mai mare putere din NATO sugerează că acesta este favorit la victorie. Un oficial european de rang înalt a declarat că Washingtonul a exercitat presiuni asupra lui Rutte pentru ca acesta să nu considere postul de conducere ca fiind de la sine înțeles, ci mai degrabă să își expună punctul de vedere în fața țărilor din flancul estic care au graniță cu Rusia și care sunt nerăbdătoare să îi cunoască strategia.

„Mark, cum ai de gând să te ocupi de Rusia?”

„Cel puțin cineva trebuie să întrebe: ok, Mark, cum ai de gând să te ocupi de Rusia?”, a declarat un oficial est-european. Un alt diplomat din regiune l-a descris pe Rutte ca „luând postul de conducere ca pe un lucru de la sine înțeles” datorită „sprijinului clar din partea Washingtonului”.

Acasă, în Olanda, criticii îl suspectează deja pe Rutte că se folosește de politica externă olandeză pentru a-și spori șansele de a obține postul de secretar general al NATO. În decembrie, după mai mult de un deceniu de rezistență, Olanda a renunțat brusc la rezervele sale față de intrarea Bulgariei și României, ambele membre NATO, în zona de liberă circulație Schengen a UE. Sprijinul olandez pentru Israel și participarea la loviturile împotriva rebelilor Houthi din Yemen au fost, de asemenea, denunțate de unii ca fiind o încercare transparentă a lui Rutte de a câștiga puncte la Washington.

Ungaria și Turcia, aliații dificili pentru Rutte

Cu toate acestea, în ciuda dominației SUA, numirea lui Rutte va trebui să fie semnată de toți membrii NATO, dintre care doi – Turcia și Ungaria – au pus anterior piedici în lucrările Alianței sau cel puțin au încercat să influențeze decizii importante. Un oficial european de rang înalt a declarat că Rutte a încercat să obțină o întâlnire cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan – până acum fără succes. Potrivit diplomaților europeni, Turcia vrea asigurări că Rutte va călca pe urmele lui Stoltenberg, care provine din Norvegia, țară care nu face parte din UE, și nu va favoriza membrii UE în cadrul Alianței.

Premierul ungar Viktor Orban, o persoană pe care Rutte nu a reușit să o abordeze, s-ar putea dovedi mai dificil de mulțumit. Cei doi lideri s-au ciocnit în trecut în legătură cu încălcările statului de drept și drepturile LGBTQ din Ungaria, Orban acuzându-l pe „olandez” că îl „urăște” pe el și țara sa, iar Rutte provocându-l pe omul forte de la Budapesta să părăsească UE, dacă tot o critică la nesfârșit.

Chestiunea 2% din PIB

Alți factori ar putea acționa împotriva lui Rutte. După cum a sugerat, există un consens larg că a venit timpul pentru o femeie în această funcție. De asemenea, el ar fi al patrulea secretar general olandez al NATO. Având în vedere că cel mai recent, Jaap de Hoop Scheffer, a fost în funcție până în 2009, unii ar putea susține că nu este încă timpul pentru un altul.

Și mai este și subiectul preferat al lui Trump: cheltuielile pentru apărare. Transformarea lui Rutte în liderul unei alianțe militare ar provoca ridicări de sprâncene în cadrul establishmentul militar olandez, care ani de zile a încercat să îl convingă de necesitatea unor resurse suplimentare, în condițiile în care cheltuielile pentru apărare au ajuns la un nivel minim de decenii de 1,1% din PIB în 2015.

Iohannis intră și el în ring

Opoziția se intensifică și din partea celor care cred că este timpul să dea acest post uneia dintre țările care se învecinează cu Rusia. Premierul Estoniei, Kallas, care și-a dorit și ea postul de conducere al NATO, l-a criticat pentru că a fost cumpătat în materie de apărare. „Temerea noastră este că a fost prim ministru mult timp, iar Olanda nu a respectat acest angajament de 2% din PIB pentru apărare”, a declarat ea presei franceze, deplângând faptul că posturile de top din Europa sunt „încă rezervate unui număr mic de țări”. Joi, președintele Klaus Iohannis s-a aruncat în ring anunțându-și aliații că vrea să intre în competiție cu Rutte pentru șefia NATO.

Haga va rămâne viața sa

În cele din urmă, există întrebarea despre Rutte însuși: Se va putea adapta cu adevărat la viața din Bruxelles? „Nu există nicio îndoială că Haga va rămâne epicentrul vieții sale”, a declarat Dekker. „Nu se va muta absolut deloc din apartamentul său pentru a locui la acea reședință a NATO”, a adăugat Elias. Kolks a sugerat că Rutte ar putea „să facă ca Von der Leyen” – care locuiește la ultimul etaj al biroului său din Bruxelles – împărțindu-și timpul între capitala UE și orașul său natal, aflat la două ore de mers cu trenul.

Cu toate acestea, este puțin probabil ca Rutte să se bucure de libertatea de care s-a bucurat ca prim-ministru dacă ar deveni șeful celei mai mari alianțe militare din lume. Reședința oficială a NATO de la Bruxelles se află pe o stradă închisă, cu securitate sporită. „Nu cred că există prea mult spațiu pentru a renunța la aceste cerințe doar pentru că lui Rutte îi place să fie informal sau că spune: „O să vin cu bicicleta”, a declarat Koster, fost director al politicii de apărare. „Dacă va continua să meargă în aceleași locuri de vacanță, bănuiesc că data viitoare gărzile de corp îl vor însoți”.