Olga Bălan, artista uitată de români, iubită de italieni: “Când am dorit să devin mamă nu am avut cu cine!”

Chiar dacă a început să-și îndeplinească visul în România, țara în care s-a născut și în care a crescut, Olga Bălan (50 ani) nu a cunoscut succesul aici, ci mai degrabă deznădejdea. Admirația a dobândit-o departe de casă, în Italia, unde aplauzele fanilor au ridicat-o în slăvi.

Revenită în România, după ani și ani de muncă în lumina reflectoarelor din întreaga lume, Olga Bălan vorbește, în exclusivitate pentru FANATIK, despre viața ei. Amintirile parcă o țin pe linia de plutire, iar planurile de viitor îi dau putere să creadă în izbândă, aici în țara ei natală. „Stau pentru oameni, mai ales că de puțin timp am început să fac și ore de canto cu copiii.”, spune Olga Bălan.

Viața ei nu a fost ușoară și niciodată nu a fost o răsfățată a destinului. Din copilărie până acum, în zilele noastre, Olga Bălan s-a zbătut să strălucească și să se facă remarcată cu orice preț.

„Pentru faptul că eu am venit, am plecat, am venit, am plecat și când ești tot timpul pe drumuri cred eu că este foarte dificil să rămâi în mintea oamenilor. Eu am făcut foarte mult din punct de vedere artistic, am construit enorm, dar cred eu, așa cum am zis, trebuie să rămâi foarte mult pe pământul, eventual, natal și să nu te mai plimbi așa ca să cucerești mai mult inimile oamenilor. Cred că asta a fost problema și asta este… de aceea, acum, mă găsesc aici și sunt pentru o perioadă mai îndelungată, pentru că doresc să intru în sufletele oamenilor mai mult și să mă cunoască așa cum sunt eu.”, a început interviul Olga Bălan.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

 “Îmi aduc aminte că am luat așa o bătaie!”

Copilăria actriței a fost una simplă, provenind dintr-o familie modestă, lipsită de bani. Dar a crescut cu multă iubire și înconjurată de afecțiune și mereu visând că va ajunge o mare stea pe cele mai mari scene ale lumii.

„Copilăria mea a fost o copilărie frumoasă și asta datorită mamei mele care a iubit muzica și arta, tot ce înseamnă artă și datorită ei, eu am făcut această meserie și am devenit o artistă. (…) Când aveam șapte anișori îmi aduc aminte că m-am îmbrăcat cu cămășile de noapte ale mamei mele și am ieșit în fața blocului dansând și cântând. Bineînțeles că toată lumea a rămas așa… wow. Credeam că acele cămăși de noapte sunt rochii de scenă. Mama a venit acasă și îmi aduc aminte că am luat așa o bătaie! Era normal… Eu o copiliță, în fața blocului, îmbrăcată în cămășile ei de noapte, pantofii cu toc, dar cred că majoritatea fetițelor fac lucrul acesta.” a povestit artista despre copilăria ei.

Chemarea scenei a avut-o în sânge de mică, iar puterea de a merge mai departe și-a câștigat-o singură. Cu multă ambiție, Olga Bălan și-a învins fiecare obstacol întâlnit pe parcursul vieții, un drum care nu a fost deloc ușor.

„Vocația mi-am descoperit-o de mică pentru că dansam și cântam în fața televizorului. Cum auzeam muzică, eu eram prima care cânta, iar așa cum am spus, totul și totul datorită mamei mele, care din puținul pe care îl aveam, pentru că eu nu provin dintr-o familie bogată, provin dintr-o familie simplă, dar cu multă iubire și dăruire, am ajuns aici. Mama m-a îndrumat pe acest drum, pot să spun că de când eram în fașă, ea mergea cu mine să vadă toate filmele, tot ce apărea la cinematograf, eu practic mititică, dar probabil că m-a ajutat chestia asta să devin și actriță, nu știu ce să spun… Mămica mea vedea cu mine toate filmele. Asta era plăcerea ei cea mai mare, să meargă cu mine la cinematograf, la spectacole.”, a continuat interviul Olga Bălan.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

“Făceam figurație la filmele lui Florin Piersic!”

Adolescența artistei a fost una muncită și trăită intens pentru că niciodată nu a vrut să piardă timpul. Fiecare pas din viața ei a fost gândit pentru a ajunge acolo unde și-a dorit! Visele mari aveau să o doboare de multe ori, dar Olga Bălan nu s-a lăsat.

„O adolescență muncită, pentru că eu am muncit de mică, făceam figurație la filmele lui Florin Piersic. Foarte frumos… îmi câștigam bănuții. Pe toată perioada verii eu munceam. Eram la Școala Populară de Artă unde studiam pentru că doream să cânt și să devin cineva, să urc pe scenă. Am luat locul întâi la Cântarea României la cincisprezece anișori. Am ajuns la Festivalul de la Mamaia, mi-aduc aminte, nu știu dacă e bine să spun anul… 1986, a fost un an în care Festivalul Mamaia a dăruit publicului foarte, foarte mulți artiști, Loredana Groza, mi-aduc aminte… Monica Anghel, fantastică și mulți, mulți alții. Deci, toți artiști care au făcut carieră. După care, bineînțeles, eu așa cum ți-am spus, mi-am câștigat pâinea de mititică, am plecat în turnee.

Mi-aduc aminte că am plecat în turneu cu Dana Dragomir, este o artistă extraordinară, cunoscută în toată lumea, care din păcate aici la noi… Am plecat în Liban să cântăm cu mare orchestră, împreună cu Dana Dragomir, care ea este regina naiului. Bineînțeles, întorcându-mă de acolo, am început să cânt, aici, la București la Athenee Palace unde pe vremuri erau programe artistice extraordinar de frumoase, după aceea a venit Melody Bar unde erau artiștii foarte cunoscuți și bineînțeles festivaluri și multe alte spectacole extraordinare. Intrarea mea în Teatrul Constantin Tănase cu Stela Popescu și Alexandru Arșinel. Și bineînțeles multă televiziune… multă televiziune unde eu am debutat cu o piesă foarte cunoscută și foarte iubită ‘Cine iubește și lasă’ care mi-a purtat foarte mult noroc. După care, în aparițiile mele au mai fost diverse apariții nu numai singură, dar și în duet cu altă colegă de-ale mele, Raluca Ocneanu, cu care am făcut un duet ‘Noi suntem fete cuminți’, o piesă a lui Dragoș Docan. Și această piesă a fost în top pentru foarte, foarte mult timp, pe locul întâi.” și-a amintit, cu drag pentru FANATIK, artista.

Colaborările cu marii artiști ai României au ajutat-o enorm pe Olga Bălan în cariera ei. Dar perspectivele sale erau din ce în ce mai mari și ea se îndrepta spre marele succes cu pași mici, dar siguri. Însă, nemulțumirea își făcuse loc în inima actriței.

„Au fost foarte multe colaborări care au contat pentru cariera mea și anume Festivalul de la Mamaia în 1986, când am participat cu piesa lui Horia Moculescu, ‘Sunt o stea’, în România nu știu dacă am ajuns o stea, afară mai mult. După care o colaborare foarte importantă pentru mine a fost faptul că am lucrat cu Stela Popescu și cu Alexandru Arșinel pentru foarte mulți ani la Teatrul Constantin Tănase. (…) Alături de mine în toate spectacolele acestea au fost mari artiști, care sunt mari artiști acum, pe atunci eram toți la începutul carierei, Monica Davidescu, Aurelian Temișan… 

Deci, astea au fost colaborările din România. Dacă te referi la alte colaborări, în străinătate am foarte multe… Pot să zic o altă colaborare care mi-a umplut sufletul de fericire, o colaborare cu Gheorghe Zamfir, pe care eu îl consider un artist extraordinar. Eu mă bucur că România îl apreciază pentru adevărata sa valoare, pentru că oriunde te duci în lume, asculți muzica lui și eu am simțit așa o fericire și am zis, românul nostru, regele naiului! Am lucrat cu dumnealui, am avut această onoare să prezint unul din festivaluri, două ediții eu am prezentat și am și cântat, Festivalul de Nai Gheorghe Zamfir, cu orchestră extraordinară condusă de Daniel Jinga și vreau să-ți spun că m-am simțit foarte bine și foarte împlinită. Să reușești să fii alături de un artist atât de extraordinar contează enorm. Contează pentru că tu îți dai seama ce înseamnă adevărata artă, ce înseamnă adevărata profesionalitate și te ridici cu o treaptă mai sus din toate punctele de vedere, nu numai muzical, dar și spiritual și asta contează foarte mult în ziua de azi. Pot să spun o altă colaborare… au fost colaborările mele de la Sala Palatului în diverse spectacole unde am avut fericirea să cânt cu orchestra Lăutarii din Chișinău, cu maestrul Nicolae Botgros, care este extraordinar, extraordinar!”, a dezvăluit Olga Bălan.

„Am simțit că nu sunt liberă din punct de vedere artistic!”

Cu o carieră care înflorea pe zi ce trece, actrița începea să cunoască faima în România, unde ușor, ușor se făcuse remarcată. Dar, cu cât înainta, cu atât voia mai mult. Aplauzele parcă nu-i mai ajungeau, iar dorințele ei erau din ce în ce mai mari. Aspirațiile sale întreceau granițele.

„Eu intrasem la Teatrul Constantin Tănase, într-adevăr eram fericită din punctul ăsta de vedere, artist de teatru, cântam, emisiuni de televiziune, ieșeam peste tot radio, televiziune, dar nu eram mulțumită. Mă simțeam… poate e urât să folosesc termenul „plafonare”! Eu am simțit că nu sunt liberă din punct de vedere artistic! Eu aș putea să dau mult mai mult și simțeam că acolo… de ce îți spun lucrul acesta… pentru că se făcea un spectacol care dacă avea succes, acel spectacol putea să dureze și doi, trei, patru, cinci ani, cât avea succes. Ceea ce pe mine acest lucru mă înnebunea pentru că mi se părea că te duci la fabrică și că faci tot timpul același lucru, noutate nu exista pentru că era ca și cum semnezi condica și te duci, te îmbraci, te pregătești și ieși pe scenă. Emoții… mai puțin, eu sunt o ființă care trebuie să dăruiască publicului și să transmită ceea ce simte și cred că așa și trebuie să fie, noi artiștii trebuie să fim așa, să dăruim emoții și să primim înapoi frumusețe prin ceea ce dăm.

Simțeam că nu este ok din punctul acesta de vedere și, într-o bună zi, pentru că mama mea deja era în Italia și îmi spunea tot timpul vino, vino, vino… m-am hotărât să plec! Dar, pot să spun că nu a fost deloc ușor, pentru că eu când am ajuns acolo, practic, a trebuit să o iau de la zero! Nu conta că Olga Bălan în România a făcut televiziune, că a avut o piesă, două, trei la radio, că a lucrat în Teatrul de Revistă Constantin Tănase, nu conta absolut nimic! Am luat-o de la zero! Am început să fac casting-uri pentru televiziunea italiană, bineînțeles, nespunând absolut nimic, cine sunt, cum și în ce fel pentru că am observat că la început întâlneam anumite persoane… pe parcursul vieții și în această carieră, întâlnești persoane plăcute, pozitive și bune și întâlnești și persoane negative. Și eu am avut o perioadă în care întâlneam anumite persoane care se simțeau foarte jignite dacă eu spuneam că am o experiență și o carieră în spate și o experiență de scenă, se simțeau jignite și nu-mi mai deschideau porțile.” a mărturisit despre aventura vieții ei Olga Bălan.

Mutarea artistei în Italia nu a fost ușoară, iar piedicile au venit rând pe rând în fiecare zi din viața ei de parcă nimic nu avea să fie bine. Chiar dacă se prevestea o luptă grea pentru victorie, ea nu s-a lăsat bătută și a continuat să viseze și să muncească mult.

„Să o iau de la zero, asta am și făcut. Mi-am dat seama de această problemă și atunci am decis să nu mai spus nimănui nimic. (…) Adică spuneau: ‘A venit și românca asta, aici, la noi să ne demonstreze ce?!’ Cam așa era pusă situația! Eu am simțit de foarte multe ori lucrul acesta și atunci am schimbat… am spus că nu știu nimic, mă duceam la casting-uri la televiziune. Pot să spun că a fost foarte greu!”, mărturisește Olga Bălan.

S-a simțit marginalizată pentru că era româncă

„Cu ani în urmă, da! Acum, nu, pentru că Italia a crescut foarte mult din punctul ăsta de vedere, discriminare mai puțin, dar nu în totalitate! Nu, pentru că întotdeauna, să fii străin, să lucrezi afară, înseamnă să muncești mult mai mult decât un italian, spre exemplu. Eu a trebuit să demonstrez și să muncesc de două, trei ori în plus ca să demonstrez talentul și ceea ce știu să fac.” a spus Olga Bălan.

Chiar dacă a fost foarte greu, artista a reușit într-un târziu să-i cucerească pe italieni. După multe încercări eșuate, dezamăgiri și piedici, încet, încet, Olga Bălan a început să strălucească în lumina reflectoarelor din Italia. Cu lacrimi în ochi, aproape că și-a văzut visul împlinit.

„Cu greu, dar am reușit! Am debutat în 1999 în decembrie la Teatrul Politeama din Napoli. Reușisem să mă fac cunoscută prin casting-uri, mă duceam și făceam deschidere la anumite concerte ale artiștilor și au început să mă îndrăgească și chiar anumiți dintre ei mi-au devenit prieteni și mi-au spus: ‘Draga noastră, tu trebuie să ne spui adevărul pentru că se vede că ești un artist, se vede că știi să stai pe scenă și nu e adevărat că tu nu știi să faci lucrul acesta pentru că se vede.’ Așa am început ușor, ușor să le povestesc că de fapt eu sunt un artist și tot ce am învățat, am învățat în România. Mulțumesc, României, pentru că în România eu m-am format și am putut să fiu ceea ce sunt astăzi, datorită țării mele. Aveam un producător pe vremea aceea și mi-am pus în cap să învăț clasicul napoletan care nu era deloc simplu. 

În șase luni de zile eu am învățat limba italiană și, în același timp, să vorbesc în napoletană, care este total divers de cum ne gândim noi că se scrie și se citește în limba italiană. A trebuit să învăț deoarece cântând clasicul napoletan trebuia să știu efectiv să pronunț, pentru că nu e același lucru. M-am pregătit, în șase luni de zile am terminat de învățat, cu repertoriu, am făcut primul disc ‘Napoli România dus-întors’, ‘Napoli România andata e ritorno’, unde eu am înregistrat unsprezece piese clasice napoletane, în limba napoletană, zic napoletană pentru că UNESCO a decis că napoletana este o limbă, nu mai este un dialect. După care aceste piese au fost traduse și create de George Stanca, care era un bun prieten de-al meu și care m-a ajutat cu acest minunat proiect, amprenta lui este acolo, textele minunate. Și am debutat la Teatrul Politeama din Napoli, am avut un mare succes, cu toate că eu am zis: Mă duc să vând înghețată eschimoșilor! Pentru că o româncă se duce să cânte clasicul napoletan la Napoli, atenție, mi s-a părut cel mai greu… I-am cucerit!

Știu că televiziunea a venit și cei de acolo mi-au făcut un reportaj foarte frumos unde au explicat cum eu pronunț atât de bine, ca o adevărată napoletană… pasiune și dicție, și tot ce trebuia… au rămas super încântați. Chestia asta i-a făcut curioși pe cei din televiziune și mă invitau peste tot în emisiunile lor ca să le cânt să vadă cum această româncă reușește să cânte clasicul napoletan pe care puteau să-l cânte doar ei. A mai existat un alt factor în plus pentru că eu le spuneam că sunt româncă și ei credeau că sunt, de fapt rusoaică, pentru că în capul lor era că româncele sunt toate brunete, nu blonde. Și probabil că și chestia asta a purtat așa un gram de noroc și din punctul acesta de vedere. După care am reușit să intru în televiziunea italiană cu un contract, ‘Olga Bălan cântând clasicul napoletan’, în emisiuni.” ,a povestit Olga Bălan.

Ce sacrificii a făcut Olga Bălan pentru carieră

Cu o ambiție ieșită din comun, artista a știut mereu unde vrea să ajungă, de aceea s-a luptat din răsputeri să izbutească și să fie pe placul italienilor, ca și cum ar fi una de-a lor. Fără bani, dar cu puternică dorință, Olga Bălan nu s-a lăsat învinsă de grelele obstacole. Nici măcar sărăcia nu a împiedicat-o să-și vadă visul îndeplinit!

„Am avut o profesoară de limba italiană și era și napoletană ea, am reușit să învăț napoletană și italiană în șase luni, și să și termin discul, o muncă de dimineața până seara. Eu așa sunt, când am un obiectiv sunt un căpitan, așa îmi și spuneau că sunt căpitan. (…) Eu voiam să-ți spun altceva, că toate lucrurile astea sunt minunate, dar să știi că fără sacrificiu, nu, sacrificiu la greu!

Și pot să spun acum o chestie foarte drăguță, înainte să realizez aceste minunății, de care sunt foarte fericită pentru că am muncit mult pentru ele… Stăteam la Napoli, că studiam, luam trenul de la Napoli și mă duceam la Roma, în fața televiziunii italiene și spuneam: ‘Eu voi semna primul meu contract anul viitor, în această zi’. Să nu vă gândiți că toate plimbările astea ale mele erau plătite de cineva! Era o chestie pe care o aveam eu în cap și fiind la începutul meseriei, știm foarte bine, adică dragi artiști, eu cred că toți cei care mă ascultă, știu ce înseamnă și cum se fac sacrificiile. Mă suiam în tren, asta e o chestie foarte simpatică, bineînțeles fără bilet și mă gândeam că, dacă vine controlorul, am să fiu foarte drăguță și am să-i spun că eu trebuie să-mi realizez visul meu de artist și că trebuie să ajung în televiziunea italiană, că nu am bani să-mi cumpăr bilet și nu o să-mi facă absolut nimic, n-o să mă dea jos din tren. Veneau controlorii și eu spuneam cu dulceață și le explicam că eu sunt un tânăr artist care trebuie să-și realizeze visul, că se duce în fața televiziunii și că am nevoie de ajutor. Și bineînțeles ei foarte drăguți: ‘Da, sigur! Suntem cu tine!’. Am întâlnit numai oameni frumoși care m-au ajutat fără niciun fel de interes.

Asta este una dintre poveștile mele, o altă poveste este că mi-am pus în cap să mă duc la Sanremo. S-a făcut o preselecție, din 2500 de tineri, eu am reușit să ajung între cei 13. Da, să fac pasul să ajung pe scena Festivalului Sanremo. Problema a fost că eu, bineînțeles, am mințit tot festivalul spunând că sunt cetățean italian, ceea ce nu era adevărat că eu nu aveam cetățenie, dar nu m-a controlat nimeni. Și speram că n-o să mă controleze și că acest lucru se va descoperi pe scena Festivalului de la Sanremo și cu ocazia aceasta aveam și o mare publicitate, în capul meu îmi făcusem filmul. Din păcate nu e întotdeauna cum vrem noi, am reușit să trec selecțiile și să ajung printre cei 13, în momentul când a trebuit să urc pe scena de la Sanremo, acești domni m-au întrebat și au zis să prezint actele de cetățenie, să demonstrez că sunt cetățean italian. Ceea ce bineînțeles că nu am putut să fac, a trebuit să spun adevărul. Dar am rămas foarte buni prieteni și toți au spus, mare păcat, mare păcat. Ce era să fac, atunci nu era atâta libertate ca acum, atunci trebuia să ai acte, să te duci tot timpul să-ți obții cartea verde, mari nebunii.” , a continuat dezvăluirile Olga Bălan.

„Multe răutăți! Eu din cauza asta am încredere foarte puțină în oameni!”

Deși începuse să fie apreciată, artista a fost greu încercată de răutățile venite din partea italienilor. Olga Bălan a îndurat discriminarea pentru că era româncă și a avut parte de multe piedici în cariera ei. Arătată cu degetul mai mereu, ea a știut să tacă și să facă!

„Multe răutăți, foarte multe, din păcate, eu din cauza asta am încredere foarte puțină în oameni pentru că de multe ori răutatea este pur și simplu că ai ochi frumoși sau că ai păr blond. Dacă mai ai și un talent în plus e și mai grav. Dacă ai și creier și inteligența ți-o pui în valoare și știi ce să faci cu creierul, deranjul e și mai mare. Eu am avut foarte mult de suferit din punctul ăsta de vedere, dar nu numai din partea femeilor, dar și a bărbaților, și din partea așa zișilor prieteni, câteodată!

Eu sunt foarte reală și prietenoasă și îți dau și sufletul într-o prietenie și-ți dăruiesc tot timpul. Când ai nevoie eu sunt la dispoziție, dar când eu am avut nevoie, de fiecare dată, anumite lucruri, n-au fost alături de mine și chiar când am avut un necaz n-au fost alături de mine. Pot să spun că… și îmi pare rău că o spun, încrederea mea în oameni a diminuit enorm de mult din cauza asta, pentru că am început să cred că noi trebuie să ne construim cu mâinile noastre tot ce ne construim și să nu ne gândim că poate cineva poate să-ți dea ceva vreodată, din păcate. (…)

Și mai ales dacă tu reușești în viață este și mai greu. Se spune că tu ce dai primești, eu la ce-am dat ar fi trebuit să primesc înzecit. Nu prea am văzut pentru că eu întotdeauna am dat, am dat, am oferit, am ajutat, de multe ori gratis, de multe ori am făcut-o cu plăcere și m-am pus la dispoziție, dar, nu știu, aștept, aștept ca Dumnezeu să-mi întoarcă totul. (…) Eu aștept, aici am încredere că totuși într-o bună zi, Dumnezeu zice: Hai să-ți dau și ție pentru că tu ai fost fată bună!” s-a destăinuit Olga Bălan.

„Să fiu frumoasă mi-a creat numai probleme!”

Carismatică și cu o frumusețe nativă, artista nu s-a bucurat de aprecieri, ci mai degrabă și-a atras probleme și necazuri. Aspectul plăcut a pus-o la zid de cele mai multe ori. Frumusețea a fost ucigătoare pentru ea.

„Este uimitor ceea ce spun pentru că toți se gândesc… frumusețe, trup… Alte persoane mi-au zis: poate nu se uitau în ochii tăi, se uitau în altă parte, cum sunt oamenii de obicei. Să fiu frumoasă mi-a creat numai probleme! Sincer, am avut mari probleme din cauza frumuseții și chiar din faptul că eu aveam foarte mult sex appeal pe care pe parcursul anilor am încercat să-l distrug. Ceea ce n-a fost bine. (…)Pe mine mă deranjau foarte tare pentru că întâi vedeau frumusețea mea și nu mai reușeau să vadă ceea ce sunt eu de fapt, ca om cum sunt, creierul meu că funcționează și sunt un om inteligent și un om care a făcut foarte multe proiecte, un om de talent, un om care reușea să mute munții din loc. Frumusețea pentru mine, îmi pare rău să o spun a fost, într-adevăr, o piedică în viața mea!” a adăugat Olga Bălan.

„Soțul meu se apucase rău de băut!”

Viața profesională agitată s-a îmbinat cu dificultate cu viața personală greu încercată. Fericirea parcă a stat departe de artistă, iar relațiile amoroase eșuate și-au pus veșnic amprenta. Băutura și gelozia au fost fatale pentru Olga Bălan.

„Eu întotdeauna mi-am dorit să am o familie, întotdeauna mi-am dorit să fiu căsătorită, ceea ce am fost și căsătorită, dar căsătoriile mele nu au funcționat. (…)  Eu am o personalitate exagerată! Și de multe ori pe bărbați îi deranjează. Dacă mai ești și inteligentă îi deranjează cumplit de rău!

În căsătoriile mele, prima mea căsătorie în România, nu dau nume, soțul meu se apucase rău de băut. După care și probabil că nu suporta pentru că toată lumea îl chema domnul Bălan, în loc să-l cheme pe numele său. S-a terminat această căsnicie. Nu ne mai înțelegeam, iar el nu iubea ceea ce făceam eu, dorea cu totul altceva, îi plăcea să bea și s-a terminat. Altă căsătorie, spre exemplu, s-a terminat din gelozie pentru că eu nu suport gelozia. Odată ce noi am dorit să ne creăm o familie, să stăm împreună, nu trebuie să existe gelozie pentru că trebuie să avem încredere unul în celălalt, iubire, să fie pasiune, să ne înțelegem din priviri. (…) În cealaltă căsnicie, acesta ar fi vrut ca eu să stau acasă, să nu fac nimic, să-mi las meseria și să mă închidă în casă și să arunce cheia… asta în Italia. N-a durat, într-un an de zile s-a terminat. Și în Italia aceeași mentalitate, din păcate.

Eu cred că femeile din ziua de azi trebuie să fie sigure pe ceea ce știu să facă, să meargă înainte cu cariera lor. Eu cred că dacă un bărbat te iubește cu adevărat, trebuie să te iubească pentru ceea ce ești, pentru frumusețea ta interioară, exterioară, inteligență și faptul că ai o meserie. Nu mai suntem în 1800, dar uite se întâmplă și acum să știi, sunt o grămadă de cazuri în care femeia trebuie să servească bărbatul… Unde stă scris?! Mă scuzați, domnilor, dar din păcate eu așa gândesc, dacă mă iubiți bine, dacă nu, nu… Pentru mine adevărul și ceea ce simt femeile este foarte important.”, spune Olga Bălan.

„În momentul când am dorit să devin mamă nu am avut cu cine!”

Feministă convinsă, dedicată artei, iubitoare de cultură și dependentă de liniștea interioară, artista nu a fost împlinită în totalitate niciodată. Din cauza căsniciilor eșuate și a relațiilor amoroase zgomotoase, Olga Bălan nu și-a găsit tihna în brațele niciunui bărbat. Rolul de mama nu l-a avut niciodată. Dorința de a deveni mamă a rămas neîndeplinită. Cu tristețe și cu regret, actrița vorbește cu greu despre copii.

„În momentul când am dorit să devin mamă nu am avut cu cine. Ca să devii mamă, eu ca femeie, nu știu celelalte femei, dar eu ca femeie, aveam nevoie de siguranță, aveam nevoie de iubire, nu aveam nevoie de gelozie, voiam să știu că totul este perfect. Pentru că să aduci pe lume un copilaș, pentru mine înseamnă să-i oferi absolut totul. Să-i oferi o mămică dulce și un tătic bun. Eu nu am făcut lucrul acesta pentru că nu am considerat că voi rămâne, pentru că văzând cum erau situațiile și câte gelozii, și câte răutăți, n-am considerat că este un lucru bun. Adică nu m-am simțit în siguranță ca să fac un pas atât de mare. Și sincer spun, îmi pare nespus de rău pentru că mi-aș fi dorit enorm, mai ales că eu am un lipici la copii extraordinar. Copiii cu mine se simt foarte bine, nu știu de ce, dar mă iubesc, mă iubesc foarte mult copiii!” a spus cu regret Olga Bălan.

„Nu umblatul după bani înseamnă iubire!”

Acum, după ani și ani de chin, dar și de fericire, de entuziasm, dar și de necazuri, artista încearcă să-și găsească liniștea în brațele bărbatului care se pare că este cel potrivit. Dornică de iubire, Olga Bălan speră la o viață bună.

„Este foarte frumoasă, foarte frumoasă pentru că l-am cunoscut pe Dragoș care și el, fiind artist, gândind ca mine, că atenție este foarte important să ne găsim jumătatea care să simtă aceleași lucruri ca și tine. Să vorbim aceeași limbă este atât de important. Nu zic că este totul perfect, că ne mai luăm și noi. Iese foc, dar ne trece pentru că în momentul când este iubire și realizezi că nu merită să te cerți pentru nimicuri, lași de la tine și treci mai departe. Relația mea este foarte frumoasă, sunt foarte fericită, în sfârșit, pot să spun că e ca și cum aș fi eu, înțelegi, adică… nici nu știu cum să-ți explic, poate anumite doamne care ne văd și ne ascultă își dau seama de ceea ce spun eu și cred că este cel mai frumos în viață să ai o persoană lângă tine cu care să împarți totul, dar și sentimentele să fie curate și frumoase.

Atenție, nu umblatul după bani înseamnă iubire, pentru că știu foarte multe persoane care își doresc să-l ia pe cel cu bani… Nu, îți trebuie atât de puțin ca să fii fericit și să trăiești frumos, încât nici măcar nu vă imaginați.”, a spus cu nostalgie Olga Bălan.

Trecută prin toate sitele vieții, cunoscând succesul, dar și amărăciunea, artista încă mai are multe dorințe neîmplinite. Planurile de viitor sunt stufoase și crede cu desăvârșire că se vor îndeplini! Vârsta nu a fost niciodată o piedică pentru ea!

„Îmi doresc foarte multe. Eu visez tot timpul, sunt o visătoare și întotdeauna când mi-am pus ceva în cap s-a realizat. Poate nu se realizează acum, dar se realizează puțin mai încolo. Îmi doresc foarte mult ca publicul din România, oamenii dragi sufletului meu, țara mea, să reușească să mă înțeleagă, să mă recunoască într-un fel, să-mi recunoască talentul, să reușesc să intru și să pătrund foarte adânc în sufletul lor. Și să le dăruiesc tot ceea ce știu eu să fac, să cânt, să joc și să le aduc numai momente de fericire, asta îmi doresc!

Îmi mai doresc, bineînțeles ca fiecare artist, să mai joc în alte filme, care sigur se va întâmpla. În 2020, știi că am terminat de filmat la Napoli s-a filmat de data asta… Am multe, multe, multe, dar multe proiecte, așa cum am spun la început, am acceptat să fiu profesor de canto, pentru că mi-am dat seama de faptul că și ceea ce știu eu, mă refer la canto, ar fi frumos să împărtășesc și să dăruiesc copiilor. Să-i învăț să cânte, dar nu numai asta, că eu nu-i învăț numai să cânte, îi învăț să fie deschiși, să fie frumoși, să fie pe scenă cum trebuie, să se simtă bine, să zâmbească pentru că la noi copiii nu prea zâmbesc, ceea ce nu este ok. Zâmbetul este foarte important și mai ales la un copil. Este important la noi toți, pentru că zâmbetul te face să te simți cu o treaptă mai sus și de fiecare dată vibrația ta să fie cea care trebuie, înaltă.”,  a afirmat Olga Bălan.

De ce s-a întors Olga Bălan în România: “Nu am reușit să fiu atât de cunoscută și de apreciată cum sunt în străinătate”

A cunoscut succesul în Italia, a jucat în filme precum: „Benvenuti in casa Esposito” regia Gianluca Ansanelli, „Che vuoi che sia” regia Edoardo Leo, „Io, loro e Lara” regia Carlo Verdone, „Cose da pazzi” regia Vincenzo Salemme, „Paradisul în direct” regia Cornel Diaconu, „Butta la luna” regia Vittorio Sindoni, „La terza verità” regia Stefano Reali, „Codice rosso” regia Monica Vullo și Riccardo Mosca, „Un ciclone in famiglia” regia Carlo Vanzina. A fost admirată și aclamată de italieni, dar totuși, acum după multă vreme s-a întors pare definitiv în România.

„Eu m-am întors tot timpul în România. Cum ți-am spus, am fost întotdeauna nu numai între două drumuri, eu am fost un pic cam peste tot în lume. Eu am un proverb, schimbi locul, schimbi norocul. Când simțeam că lucrurile nu merg așa cum aș fi dorit eu, imediat îmi făceam valiza și plecam.

Dar acum m-am întors pentru că simt că trebuie să rămân o perioadă îndelungată aici. Pentru că aici, și mă doare sufletul să spun lucrul acesta, nu am reușit să fiu atât de cunoscută și de apreciată cum sunt în străinătate. E dureros pentru un artist, sinceră să fiu… cei de seama mea, vorbesc de colegii mei, știu cine sunt, dar eu, cum am spus și mai înainte, doresc să intru în sufletul oamenilor și să demonstrez cine sunt. De aceea sunt aici, dragii mei, pentru voi!” a transmis Olga Bălan.

„Există o altă energie care mie nu-mi place, o altă vibrație care mie nu-mi place!”

Încrezătoare în carisma ei, artista are nădejdea că va pătrunde în inimile românilor și că va fi recunoscută la fel ca în Italia. Chiar dacă România nu este în totalitate pe gustul său în materie de vedete, Olga Bălan nu se lasă bătută!

„ S-a schimbat muzica în primul rând, există o altă energie care mie nu-mi place, o altă vibrație care mie nu-mi place. Chiar și muzica are o altă vibrație care nu este ok. Sunt foarte puțini artiști care reușesc să dăruiască muzică cu o vibrație înaltă, acesta este Gheorghe Zamfir. Și, ca dumnealui, sunt și alții. Eu cred că noi toți artiștii, muzicienii trebuie să lucrăm pe o vibrație foarte înaltă din punct de vedere muzical ca să readucem înapoi tot ce înseamnă frumos, tot ce înseamnă emoție. Când simți o muzică frumoasă știi că ți se face pielea de găină pentru că acea muzică este înălțătoare. Eu cred că asta trebuie să facem.” și-a exprimat opiniile Olga Bălan.

Showbiz-ul din România nu este privit cu ochi buni de artistă. Scandalurile și personajele mondene nu sunt pe placul ei. Olga Bălan dă de pământ cu cei care nu au talent.

„Poate mă urăște lumea dacă spun. (…) Sunt de acord că trebuie să promovăm tinerele speranțe, să-i ajutăm, e normal, sunt viitorul nostru, dar eu cred că nu trebuie să uităm artiștii, nu vorbesc de mine aici, persoanele de față se exclud, dar am uitat Angela Similea, am uitat-o pe Margareta Pâslaru, am uitat toți marii artiști de la care noi am învățat. De ce sunt în felul acesta marginalizați?! De ce nu sunt scoși în față?! De ce nu se crează emisiuni cu artiștii de genul acesta?! Și dau un exemplu, în Italia sunt! În fiecare an, televiziunea italiană promovează marii artiști care ajung la 90 de ani, care au fost la Sanremo la 90 de ani și care au ceva de transmis, muzica lor este o artă!

Aici eu sunt foarte supărată pentru că îmi dau seama că oamenii crezând că dacă ei elimină artistul de o anumită vârstă au rezolvat problema. De ce? Și eu cred că s-a întâmplat lucrul acesta din două motive, unu, că l-au asociat întotdeauna cu comunismul și a doua, pentru că au o anumită vârstă, iar în mentalitatea celor care produc muzică este faptul că nu se poate produce decât dacă ai 13 ani, 15 ani și restul nu mai contează. Eu am asistat la niște discursuri referitoare la femei, în primul rând, unde se consideră că dacă ai 40 de ani nu mai ești bună de nimic. Nu mai vorbim din punct de vedere artistic…

Eu cred că trebuie, trebuie să promovăm artiștii noștri care ne-au dăruit atât de mult. Asta înseamnă cultura noastră muzicală. Spre exemplu, regele nostru, al naiului, Gheorghe Zamfir, ar fi trebuit să stea pe toate posturile de televiziune, te întreb de ce nu este pe toate posturile de televiziune?! În evenimente importante… dumnealui este în cele de calitate și de anvergură, dar eu mă refer la televiziune.” a specificat Olga Bălan.

„Curvăsăreala artistică. Nimeni nu știe să facă nimic, dar stă acolo!”

Deși a revenit în România cu speranțe mari, artista detestă anumite personaje din spațiul monden. Showbiz-ul autohton i se pare o mascaradă!

„Sunt foarte mulți… Eu cred că, în primul rând, de multe ori observ și îmi cer mii de scuze, eu zic de foarte multe ori, curvăsăreala artistică. (…) Nimeni nu știe să facă nimic, dar stă acolo. Nu! Sunt foarte multe persoane care nu au ce să caute.

Sunt un pic, cum să zic, din câte am observat în ultima perioadă, un pic mai bine… un pic mai bine față de acum, îți spun imediat, când eu am venit cu formatul emisiunii „Salutări din Sud” pe care l-am și făcut în coproducție cu Televiziunea Română, am fost un pic șocată, trebuia să încep acest proiect și uitându-mă la televizor am văzut niște lucruri atât de urâte, vorbind de personaje, vorbind de cum se filma în acei ani, vorbesc de 2013. Și am zis: Doamne ce mă fac, pentru că eu am venit cu acest format de frumusețe, tradiție, gastronomie, turism, lucruri frumoase, pozitive. Cum o să fac pentru că nu o să se uite nimeni la emisiunea mea și la tot ce am creat, n-o să se uite nimeni la frumusețile Greciei și ale Italiei. În schimb, am greșit pentru că mi-am dat seama că omul are nevoie și simte nevoia să vadă ceva frumos. Dar am fost foarte speriată pentru că și ceea ce vedeam în jurul meu nu era pozitiv și frumos. (…)

Nu pot să-ți dau nume, nu vreau să-mi atrag dușmani. Nu pot să fiu chiar așa! Nu pot! (…) Promovarea greșită a artiștilor prin prisma negativității, iar nu mi se pare o chestie ok. Nu zic că în Italia nu există, dar nu la modul acesta, adică sunt întotdeauna făcute într-un mod diplomat și elegant. Îmbrăcate frumos, chiar dacă s-a lăsat, și s-a certat, și a divorțat. Dar sunt făcute într-o manieră în care nu deranjează, nu știu cum să-ți explic! Nu e deranjant și nu e vulgar! (…)” și-a exprimat părerile Olga Bălan.

„Nu vreau acea persoană toxică în viața mea, nu are ce căuta!”

Artista spune că urăște scandalurile și toată viața ei a încercat să stea departe de ele. Chiar dacă a avut probleme grave în relațiile sale amoroase, Olga Bălan a știut cum să stea departe de certurile publice.

„Nu, n-am fost implicată, mulțumesc lui Dumnezeu, am evitat! Aș fi putut să fiu implicată, dar întotdeauna am evitat pentru că nu consider că trebuie să-mi spăl lucrurile murdare la televizor, să știe toată lumea problemele mele sau ale altuia care are probleme cu mine. Nu, nu!

Puteam să fiu trasă și am refuzat categoric! (…) Am spus că nu sunt de acord să apar, să vorbesc despre o anumită persoană. (…) N-am vorbit și n-am acceptat atunci, nu accept nici acum. (…) Sunt un artist care a făcut foarte mult, sunt de acord că eu, în țara mea, nu am ajuns acolo unde trebuie să ajung, dar asta nu înseamnă că sunt în stare de orice ca să mă realizez în țara mea. Eu vreau respectul și iubirea pe care mi le-au dat și mi le-au demonstrat italienii, care îmi scriu și acum, primesc o grămadă de mesaje că văd filmele mele, și ce frumoase, și ce emoționante sunt și n-aș accepta niciodată să fiu târâtă în noroi în țara mea, unde consider că ar trebui să fiu iubită pentru ceea ce știu să fac, nu pentru ceea ce (…) aici era vorba de o căsătorie pe care am terminat-o și nu putem să intrăm în amănunte pentru că nu vreau acea persoană toxică în viața mea, nu are ce căuta și am și uitat.”, a explicat Olga Bălan.

Olga Bălan, despre pandemie: “Frica omoară pe toată lumea, se lucrează prin frică!”

Pandemia pentru artistă atârnă greu și în viața ei, iar restricțiile le resimte ca pe o pedeapsă cumplită. Fugită din Italia din cauza noului coronavirus, Olga Bălan nu își găsește liniștea.

„Știu că a fost groaznic pentru toată lumea… pot spune doar atât, când au anunțat acea pandemie la televizor eram în Italia. (…) Eu nu am avut frică. Frica omoară pe toată lumea, se lucrează prin frică! Da, există virusul, dar a fost amplificat de foarte multe ori, tocmai prin frică, prin știri negative.

Ne arătau ceea ce se întâmplă, ne arătau ce s-a întâmplat, acum foarte multe adevăruri în Italia au ieșit la iveală, ceea ce mă bucură foarte mult, dar reacția mea, prima mea reacție când am deschis televizorul și am văzut ce se întâmplă a fost: Wow, ce scenariu extraordinar au creat! În capul meu a fost că este un scenariu, eu nu am avut frică nici măcar un moment, am ieșit, am fost, de multe ori am respectat regulile, de multe ori nu, pentru că eu cu regulile nu… de aceea am și plecat să fiu liberă. Mie mi-a fost foarte greu din punctul ăsta de vedere, pentru că nu sunt de acord cu anumite chestii, restricții. N-am fost nici când eram o puștoaică, mi-am câștigat banii de mică și nu consider că acum, la vârsta asta, trebuie să am restricții. (…)

“Sper că se va termina acest spectacol al lumii, în curând”

Fiind în Italia, eu am stat foarte bine pentru că având o terasă, acasă la mine, mare, pe toată perioada em-am ocupat cu lămâiul, am pus roșioare, am pus busuioc, pătrunjel și alte cele, tocmai ca să-mi cresc energia și vibrația pozitivă. Nu m-am mai uitat la știri, ceea ce a fost foarte bine, pentru că am stat foarte bine. Mi-a părut rău de câte ori vedeam anumite persoane cum stau de rău și că s-au îmbolnăvit, nu puteam să continui să mă uit la știri, pentru că îmi făcea rău și îmi venea să plâng. (…) Când a început pandemia, eu am făcut filmul, deci pe perioada pandemiei. Eu am muncit, am făcut un film, bineînțeles ne-au făcut teste din cinci în cinci zile. A fost foarte frumos, poate și chestia asta m-a ajutat să nu fiu atât de stresată. Dar am prieteni care au trecut foarte greu peste acest moment, pentru că au fost închiși între patru pereți, neputând să iasă afară, energetic și din punct de vedere a vibrației erau foarte jos, dar eu sper că se va termina acest spectacol al lumii, în curând.

Dintr-un anumit punct de vedere consider că e un spectacol, da! Dintr-un anumit unghi… există virusul, Doamne ferește, dar, așa cum ți-am spus la început, a devenit un spectacol. L-au amplificat, l-au făcut mult mai… decât ce e și cum ți-am spus adevărul a început să iasă la iveală. Gândește-te că în Italia nicio televiziune nu vorbea despre ceea ce se întâmplă. (…) Acum au început să vorbească și au început să descopere anumite chestii care nu sunt ok și cred eu că, în șase luni, un an de zile vom vedea foarte multe pe scena spectacolului pandemic.” a încheiat interviul Olga Bălan.