Gorj înseamnă, etimologic, „Jiul de sus”, iar Dolj – „Jiul de jos”. Gorjenii ar fi deci cei de pe Jiul de sus, iar doljenii, oamenii care trăiesc pe Jiul de jos. Ani de-a rîndul, de cînd s-a cam inventat fotbalul pe la ei şi pe la noi toţi, oltenii „de jos” au fost cei mai de sus dintre toţi. De la Balaci şi Oblemenco la Negrilă şi Ungureanu, de la Geolgău şi Cămătaru la Irimescu şi Cîrţu şi tot aşa, am putea scrie nume uriaşe până la sfîrşitul poveştii, arătînd cît de mari au fost, cîndva, „cei de jos” de Jiu…
Povestea, ca şi Jiul însuşi, a curs mai departe şi, într-un fel, s-a întors împotriva legilor fizicii şi ale geografiei chiar. Printr-o mişcare ciudată, rîul a început să urce şi toată clasa, ambiţia şi tăria fotbalului din sudul Olteniei şi-a găsit loc spre munte. Pandurii au bătut Braga, în Portugalia şi s-au calificat în grupele Europa League, semn că Oltenia trăieşte iar aventuri europene. Un miracol s-a petrecut azi-noapte undeva, la capătul lumii şi primul gînd care mi-a venit în minte a fost acesta, legat de destinul unei zone care a dominat fotbalul din România atîţia ani.
Sigur, Pandurii nu sînt Universitatea Craiova în memoria afectivă a Olteniei de-acasă. Sigur, Pandurii nu au fost şi, foarte probabil, nici nu vor fi Universitatea Craiova în istoria fotbalului nostru. Dar ceea ce e foarte sigur e că Pandurii înseamnă, azi, Oltenia. Oltenia încercînd să-şi regăsească paşii prin Europa, Oltenia recăpătîndu-şi mîndria, Oltenia forever…
Ştiu că Pandurii nu au fost şi e greu de crezut că vor fi vreodată Universitatea Craiova în fotbal. Dar la fel de bine ştiu că, după noaptea de la Braga, Universitatea Craiova ar vrea să fie Pandurii. Alături de descoperirea că undeva, pe-aici, trecea un rîu, care acum urcă muntele, aici mi se pare că a obţinut cea mai mare performanţă: da, Pandurii nu sînt şi nu vor fi vreodată Ştiinţa, dar Ştiinţa ar vrea să fie Pandurii!