Omar El Sawy este unul dintre cei mai de perspectivă jucători din fotbalul românesc, un decar, așa cum îi place lui Gică Hagi să spună. Puștiul regretat de suporterii Rapidului a vorbit pentru FANATIK în „cel mai lung interviu din carieră” după cum a spus-o chiar el.
Omar El Sawy e un mijlocaș extrem de talentat și care are deja planuri mari legate de cariera sa la doar 20 de ani. Pentru puștiul împrumutat de Rapid la Sepsi, vacanța a mai mai devreme din pricina unei accidentări, așa că și-a spus întreaga poveste de până acum pentru FANATIK.
Omar, spune-mi mai întâi cum ești cu accidentarea.
– Am avut o problemă după ce am venit de la U20 și mi-a recidivat marți la antrenament (n.r.10 decembrie). Am o mică ruptură și sper să fiu OK pentru cantonamentul de pregătire.
Care e prima ta amintire legată de fotbal?
– Prin 2006 cred. Era Cupa Africii și mă uitam cu tata la televizor. Eram foarte prins și pasionat de tot ce ținea de fotbal. Mă uitam încontinuu și știam numele tuturor jucătorilor. La 5 ani și 3 luni m-a trimis tata la fotbal. Messi îmi plăcea cel mai mult. A fost primul. Nu țineam cu nicio echipă.
Ai început fotbalul la Kinder Târgu Mureș. Ce îți mai aduci aminte de atunci?
– Acolo am început să mă dezvolt. Dar înainte am fost 2-3 luni la clubul Juniorul Târgu Mureș. La început am fost puțin stângaci, dar am prins din urmă foarte repede și după o lună eram cel mai bun de acolo. Când am ajuns la Kinder aveam deja noțiunile de bază.
Care e cea mai frumoasă amintire și cât te-a ajutat perioada de-acolo?
– Enorm a contat. Am realizat că diferența dintre jucătorii mari și cei care nu ajung la un nivel foarte înalt e strict că fac noțiunile de bază aproape perfect. Contează foarte mult baza. Le sunt recunoscător celor de acolo pentru asta. Cea mai frumoasă amintire e finala Cupei Hagi Danone, dar e cu două tăișuri pentru că am pierdut finala la penalty-uri.
Apoi ai făcut pasul la ASA Târgu Mureș.
– A fost o perioadă dificilă pentru mine. Eram la pubertate și m-a lovit destul de puternic. Am avut niște dezvoltări naturale care mi-au pus piedică din punct de vedere. Am avut o mică scădere pe la 13 ani, deși jucam la o grupă cu un an mai mare. Mi-aș dori într-o zi să revin acolo. Nu o să uit niciodată seara aia în care am pierdut campionatul după 1-2 cu Oțelul. Eram cu mama la meci și am trăit intens fiecare meci. Am fost foarte trist.
La Csikzsereda cum ai ajuns?
– Mă cunoșteau de mult timp pentru că mergeam la turnee la Odorheiul Secuiesc și Miercurea Ciuc. Domnul Zoltan Dusinszki m-a dorit acolo, a venit pandemia și m-am gândit că e o decizie bună să merg acolo. Au condiții extraordinare de antrenament și academia e una dintre cele mai bune. Am reușit să câștigăm tripla la juniori: cupa, campionatul și supercupa.
În primul rând pun accentul pe disciplină și muncă. Aici am învățat cât de importantă e disciplina și munca. Eu nu am ajuns neapărat fotbalist prin muncă, ci prin talent. Acolo mi s-a deschis însă o altă perspectivă și chiar credeam că pot rezolva totul cu abilitățile mele tehnice. A fost însă un șoc când am venit de la juniori direct la Liga 2 și mi-am dat seama cum stau lucrurile în realitate.
Crezi că vor promova în SuperLiga?
– Da, m-aș bucura foarte mult pentru că acolo sunt niște oameni senzaționali. Îi cunosc destul de bine pentru că nu s-au schimbat jucătorii de când jucam eu.
Ai făcut liceul la Miercurea Ciuc. Cu ce medie ai terminat și cât ai luat la BAC?
– Nu mai țin minte exact. Nu e foarte importantă media. Cred că am avut 9,20 sau 9,30. Media la BAC cred că a fost 9. Credeți-mă că am putut să mă pregătesc doar două săptămâni pentru BAC. M-a ridicat nota la matematică.
Cum ai ajuns la Rapid?
– Am avut un sezon bun și știam că e un interes și de la Farul. Discutam cu Zoltan Iașco. Eram foarte încântat de ideea de a merge la Farul și să lucrez cu Hagi. Primisem și oferta de la Rapid. A trebuit să cântăresc foarte bine și au fost două nopți în care nu am dormit deloc. M-am sfătuit cu familia asupra viitorului meu.
A fost o decizie bună să vii la Rapid?
– A fost o decizie foarte importantă in viața mea și cred că a fost inspirată. Eu nu cred că există oricum decizii bune sau proaste și e cert că anul 2024 a fost incredibil de important pentru mine. Rapid nu e orice club, are o tradiție și atmosfera pe Giulești e extraordinară. A fost o decizie luată împreună cu familia mea. Ei m-au crescut și pentru ei lupt acum. Poate am ales cu inima, poate nu. Eu nu mă gândesc la asta acum.
Ce te-a surprins la Rapid?
– Căldura oamenilor. M-au primit extraordinar. Eu venisem din două orașe mici la București și a fost un salt uriaș pentru mine din Liga 2 la o echipă de top din SuperLiga. A trebuit să îmi mut caracterul dintr-o zonă foarte mică în ditamai capitala. Am fost destul de intimidat la început și m-a speriat viteza la care se întâmplau lucrurile.
Cum a fost să lucrezi cu Bergodi?
– O plăcere. Dânsul m-a învățat foarte multe despre fotbal, despre modul în care trebuie să gândesc eu ca număr 10. Mi-a explicat responsabilitatea pe care eu o am ca jucător și să fiu atent și la mingile pe care le pierd, nu doar la acțiunile bune. M-a ajutat asta pentru că am avut un minus și la nivel de tempo și viteză a jocului venind de la Liga 2 la SuperLiga. Mi-a dat multe informații tehnice despre scanning, atacarea spațiului, despre posesie sau poziționare. Este un antrenor foarte bun.
Cu Adi Mutu ai lucrat puțin. Neil Lennon te-a pus mijlocaș la închidere…
– Cred că doar o lună. Și de la el am învățat multe din punct de vedere ofensiv. Cum să îmi poziționez corpul față de minge sau cum să dau la poartă. Neil Lennon m-a jucat ca inter și am avut o poziționare mult mai ușoară din acest punct de vedere.
Era foarte rapid modul în care voia să joace și în care vedea fotbalul pe fază ofensivă. Cum să mă uit, să mă întorc când primesc mingea. Poate nu par important, dar sunt esențiale. Dânsul mi-a arătat o altă perspectivă asupra fotbalului: mult mai agresivă și mai ofensivă. Un fotbal de foame, ca să zic așa.
Crezi că meritai să joci mai mult la Rapid?
– Eu zic că s-a întâmplat așa cum trebuia. Rapid este un club la care așteptările sunt mari, presiunea e enormă și un tânăr fără minute și experiență în SuperLiga, e nevoie să adune meciuri constant, nu să joace un meci și apoi să stea pe bancă alte două. Era cumva natural dacă făceam un meci mai prost să mă scoată din prima echipă.
E bine că am venit la Sfântu și cei de aici mă ascultă, au grijă de mine și mă ajută. Asta îmi dă încredere și am posibilitatea să joc și dacă nu am fost cel mai inspirat. La Rapid nu are nimeni timp să stea după mine. Era normal să nu am atâtea ocazii să demonstrez la Rapid și poate e și vina mea. Poate m-am integrat mai greu din punct de vedere psihic. Poate puteam și eu mai mult. Voi fi alt jucător când mă voi întoarce în vară dacă e, pentru că am un sezon de SuperLiga în spate.
– Îi datorez asta lui Cătălin Sărmășan și lui Attila Hadnagy, care m-a dorit și mi-a zis din prima clipă să vin și că o să aibă grijă de mine. Eu în momentul în care m-am decis să plec și să îmi caut echipă nu mă așteptam să ajung la un club atât de puternic ca Sepsi. Lumea ignoră această echipă, dar sunt foarte mulți jucători buni, chiar dacă nu e un club de anvergura Rapidului.
Cum ai aflat că vei juca împotriva Rapidului?
– Mi-a spus și de la Rapid și de la Sepsi că nu am drept de joc. Asta a fost cu două săptămâni înainte de meci. Apoi am zis să verific și eu dacă am semnat ceva. M-am uitat și nu era niciun fel de clauză. Eu îmi doream să joc, nu să o fac împotriva Rapidului, mai ales că fusesem și accidentat.
Ce ai simțit când ai marcat în poarta Rapidului?
– Prima reacție a fost una de bucurie că am reușit să înscriu, dar în același timp nu voiam să mă exteriorez. E respectul meu pentru Rapid, față de suporteri și de colegii care mi-au fost alături și îi apreciez. Despre asta e vorba.
În vară te întorci la Rapid?
– Nu știu, e și decizia celor de la Rapid. Eu îmi doresc să joc cât mai mult. Vreau să prind minute, să dau goluri, să fiu cât mai activ și e un moment important la această vârstă. Dacă Rapid îmi va oferi asta, sau Sepsi ori altă echipă, voi vedea atunci în vară. Eu trebuie să mă gândesc la viitorul meu.
Merge Denis Ciobotariu la Rapid. Ce îl sfătuiești? S-a vorbit și despre o variantă prin care tu să fii cedat la Sepsi și el să meargă acolo…
– Eu nu pot să spun decât lucrurir foarte frumoase despre Rapid. E un club mare. E decizia lui și nu pot să intervin decât dacă îmi cere părerea. Mai sunt discuții prin vestiar, dar nu știe nici el nimic concret. Am citit în presă, dar nu știu nimic legat de un schimb.
Cum te simți la Sepsi?
– Foarte bine. Sunt niște condiții impresionante de antrenament, pregătire. Avem cel mai bun gazon din România. E un grup foarte mișto, cu băieți de caracter și Sepsi chiar joacă fotbal. Mă ambiționează mult asta și mă bucur că am șansa să mă desfășor pe teren.
Prinde Sepsi play-off-ul? Puteți scoate Rapid din luptă…
– Dacă ne calificăm în play-off nu înseamnă că ne dorim noi să scoatem Rapidul. Și ei joacă pentru același obiectiv. Cel mai frumos ar fi să intrăm ambele echipe, dar eu mă concentrez acum pe ce am de făcut la Sepsi.
Cum ți s-a părut meciul cu Universitatea Craiova?
– A fost foarte greu pentru mine să îl privesc din fața televizorului și să nu îmi pot ajuta colegii. Universitatea Craiova e o echipă foarte puternică, dar noi cu mai multe absențe am reușit să ne creem o sumedenie de ocazii. Puteam să câștigăm și acest meci dacă eram mai lucizi în fața porții.
Urmează un meci și mai greu cu U Cluj. Crezi că pot câștiga titlu? Cum vezi lupta asta?
– Vin cu moral și încredere după două meciuri foarte bune. Campionatul e foarte greu și nu prea poți să îți dai cu părerea când între locul 2 și 7 sunt doar 7 puncte. E foarte greu de preconizat ce se va întâmpla. Celor de la Hermannstadt nu le dădea nimeni nicio șansă acum 4 etape și au ajuns la egalitate cu Rapid. E foarte ușor să urci și să cobori. U Cluj joacă fotbal și au experiență. Va fi greu să îl privesc în tribune.
Urmează un turneu final la U21. Crezi că poți să faci pasul?
– Este un obiectiv foarte important pentru mine. Îmi doresc să fac parte din lotul României care va merge la Campionatul European U21. Am însă foarte mult de muncit și de demonstrat până atunci. Sper să fiu acolo să reprezent țara și să nu am parte de alte accidentări.
Toată ziua numai fotbal? Ai și tu o prietenă sau cum te relaxezi?
– Fac lucruri importante să nu fie totul doar despre fotbal. Eu sunt singur acum, dar mă bucur de viață, de Brașov, un oraș frumos, cum am făcut și la București. Ies cu prietenii, cu familia, mă bucur că pot să fiu liber și să zâmbesc. E un lucru important să pun fotbalul în balanță cu viața personală. În Egipt nu am mai fost de 3-4 ani, dar am rude acolo. Merg acasă la părinți, la bunici când sunt liber pentru că oricum nu îi văd foarte des.
Cu cine te înțelegi mai bine de la Rapid? Cu Marius Șumudică ai mai vorbit?
– Cu Andrei Borza, fiind colegi și la națională. Cu domn profesor nu am mai vorbit de când am plecat. Cei din conducere mă sună des. Vor să știe cum sunt. Și domnul Voicu și Daniel Sandu. Mai țin legătura și cu colegii. Săpunaru mai îmi lasă mesaje, e ca un tătic. Nu degeaba îi spun toți „Nașul”. E stâlpul grupului și mă bucur că mă susține, îmi dă un imbold în plus.