Mihai Badea, conducătorul secției de natație de la CSM București și vicepreședintele Asociației Municipale de Fotbal București, a reușit să înoate distanța totală a lacului Powell din SUA, 130 de kilometri.
Fostul militar în vârstă de 51 de ani a participat la această cursă pentru copiii cu dizabilități. Mihai Badea vrea însă ca data viitoare să îl coopteze și pe Radu Drăgușin, pe care l-a crescut la Regal Sport.
Mihai Badea a traversat de la un cap la altul cel mai mare lac de acumulare din zona Utah-Arizona, un efort fizic uriaș. A făcut asta doar pentru a strânge bani pentru demararea construcției unui centru de tratament pentru copii cu dizabilități din Zărnești, județul Brașov.
„A fost cea mai grea cursă pe care am făcut-o. Am făcut această cursă pentru o cauză măreață, dorim să atragem atenția și oamenii să ne ajute la construcția „Casei dintre Brazi”, la Zărnești, un centru de tratament a copiilor cu dizabilități”, a mai explicat sportivul.
De-a lungul cursei-record, Mihai a fost ținut în loc doar de furtună, în prima noapte, după ce parcursese 80 de kilometri, dar apoi a luat-o de la capăt, fără să se mai oprească, în ciuda intemperiilor de pe traseu: „În primul rând măreția cursei a fost dată de distanță, a trebuit să înot 130 km, doar Sarah Thomas în lume a mai reușit să facă această cursă.
Am făcut, practic, cursa din două părți, din cauza unei furtuni care a venit în prima noapte și ne-am oprit după 80 km, dar, fiind vorba de o cauză nobilă, am decis a doua zi să continuăm, așa că a mai înotat și noaptea următoare și am mai avut parte de alte două furtuni.
A fost o mare provocare, acolo nu ai unde să te adăpostești, este o zonă stâncoasă, un canion, iar pe timpul nopții nu se vede nimic, nu am avut parte de lună plină să ne mai ghideze. Trebuie să te ferești de stânci, sunt multe pericole”.
Mihai Badea a avut mari dificultăți să înoate noaptea, însă a reușit să își păcălească mintea pentru a-și îndeplini obiectivul: „Dacă ar putea intra cineva în mintea mea înainte de cursă, ar putea vedea că și eu am frici ca orice om, mă întreb și eu ce m-o aștepta noaptea, ce e sub mine, în apă, dar în momentul în care vine noaptea, nu mă mai gândesc la pericole sau ce le se poate întâmpla.
Noaptea este înfricoșătoare, acolo pe Lake Powell era totul beznă, nu se vedea nimic, ne-am ghidat doar după balizele care erau pe lac, nu puteai să vezi nimic stânga-dreapta.
Pe mine mă ajuta respirația, e cumva ca atunci când faci meditații, intru într-o transă și mi se pare că trece timpul mai ușor. Ce mai fac în timpul cursei, ca să nu mă plictisesc? Fac foarte multe calcule, zici că sunt matematician sau statistician”.
Ca în orice cursă de anduranță, pe parcurs apar surprize: „Nu am văzut că vine prima furtună, dar unul dintre băieții de pe barcă avea un ceas care anunța alerte și el ne-a spus despre furtună, dar nu înțelegeam de unde până unde, pentru că era foarte frumos afară.
Însă, după o oră, a început vântul foarte, foarte puternic și a trebuit să ne adăpostim. Înotătorului nu-i este greu să stea în apă, dar este periculos pentru echipă, pentru caiac, pentru cei de pe barcă și nu poți să-i pui în pericol.
Așa că ne-am adăpostit într-o grotă, iar acest lucru a fost o greșeală pentru că valurile au început să vină unul după altul și să se spargă spre mal și riscam mult să ne spargă barca și caiacul și atunci am decis să plecăm de acolo”.
Șeful secție de natație de la CSM București este sigur că va înota dintr-o singură bucată distanța lacului Powell, însă s-a gândit să „mute” locația în România: „Nu-mi plac recordurile, dar este plăcut să știi că doar tu și altă persoană a făcut această cursă. Nu am urmărit niciodată să bată un record, pentru că atunci pare că nu mai este cursa mea, ci o luptă cu statistice.
Pentru mine mulțumirea sufletească pentru ceea ce am realizat la Lake Powell este imensă și nu are legătură cu recordurile. Dincolo de asta, am regretul că nu am putut să fac dintr-o singură bucată toată distanța, așa că peste ceva timp voi face această distanță în România”.
Vicepreședintele Asociației Municipale de Fotbal București, Mihai Badea este sigur că „perla” clubului său, Regal Sport, Radu Drăgușin, ar face față cu brio unei astfel de provocări: „Este un profesionist desăvârșit, de mic așa a fost. Eu mereu am spus că s-a născut cu banderola pe mână! 100% l-aș lua pe Radu cu mine pentru că aș fi pe mâini bune. Radu este un polisportiv, când era mai mic a făcut și baschet, la nivel înalt, a avut de ales între fotbal și baschet și a ales fotbalul”.
Mihai Badea este un om cu ștate vechi în fotbalul românesc. El a dezvăluit că fundașul central al lui Tottenham a fost dorit cu insistență de FCSB, pe când avea doar 16 ani: „Radu știa că își dorește să joace în străinătate și la acel moment aveam oferte din Italia pentru el, doar că am promis că mergem la discuții cu FCSB și ne-am ținut de cuvânt.
Am fost la baza din Berceni, a văzut și el condițiile de pregătire, cei de la FCSB au vorbit cu el, i-au spus ce i se oferă, însă Radu era convins că vrea să joace în străinătate. Le-a mulțumit celor de la FCSB, dar i-a refuzat”.