Șprițuri de poveste cu Ionel Augustin. „Oneață” a fost un jucător decisiv mai bine de un deceniu, între 1974 și 1985, în atacul lui Dinamo, cu care a eliminat campioana Europei, SV Hamburg (a dat primul gol în victoria senzațională cu 3-0 în tur, la București, cu 70.000 de spectatori în tribunele fostului stadion „23 August”, acum „Arena Națională”) și a ajuns în semifinalele Cupei Campionilor Europeni în sezonul 1983-1984.
Produs sută la sută al Centrului de Copii și Juniori al lui Dinamo, „Oneață”, cum era alintat de suporteri, coechipieri și… adversari, are acum aproape 66 de ani (îi va împlini pe 11 octombrie) și antrenează juniorii U17 la clubul vieții sale.
„Oneață” Augustin și-a amintit într-o ediție a emisiunii „Prietenii lui Ovidiu” (Ovidiu Ioanițoaia pentru conformitate) ce a pățit după memorabilul meci cu FC Argeș din 24 iunie 1979, pierdut de „câini” cu 3-4 în ultima etapă a campionatului.
Victoria neașteptată a echipei din Pitești, în urma unei evoluții senzaționale a inegalabilului „gâscan” Gicu Dobrin, a „mutat” atunci titlu de campioană din „Ștefan cel Mare” în „Trivale” și a făcut „valuri” uriașe în fotbalul românesc.
„După meciul cu FC Argeș când am pierdut campionatul chiar pe stadionul Dinamo, 3-4 în iunie 1979, am fost acuzați că am vândut meciul. Aveau unele informații că eram eu implicat. Mi-au făcut și percheziție acasă! Dar eu eram la un șpriț cu Ivan și cu Dobrin, după meci, și ăia erau la mine în casă, la Bucur Obor” – Ionel Augustin
„Sperau să-mi găsească bani în casă, să aibă ceva la mână. Ei oricum știau de toate atunci, nu știau ei cine e corect sau nu? Eu am avut atunci două ocazii în acel meci și nu am marcat. Probabil, au crezut că am fost cumpărat” – Ionel Augustin
„Cum să trântesc eu meciul?! Eu în toate meciurile mi-am dorit să câștig! Eu dacă jucam cu orice echipă din provincie, în fața mea îi vedeam doar pe cei de la Steaua. Jucam cu Jiul, cu Hunedoara, cu Târgoviște, eu ziceam că joc cu Steaua. Să mă concentrez la maximum, să am randament bun și să dau goluri” – Ionel Augustin
„Strigau «Augustin, Augustin, spaima sticlelor de vin!». Ei credeau că dacă țipă și urlă la mine mă demobilizează. Eu știam de seara ce o să strige ăia pe stadion. Mi-au mai strigat-o și p-aia cu «Augustin cu nasul gros, zici că e Pantera Roz». Steliștii, în special, făceau d-astea la cuplaje, dar pe mine mă înrăiau, mă mobilizau fantastic! Nu dormeam noaptea să am o evoluție bună a doua zi” – Ionel Augustin
Și apropo de Steaua și marea rivalitate cu Dinamo, iată mai jos ce povestește Miodrag Belodedici despre Ionel Augustin… „Nea Oneață”, cum îi spune și azi „Căprioara” din Ghencea fostului atacant dinamovist…
Miodrag Belodedici i-a fost adversar lui „Nea Oneață” Augustin în deby-urile de foc dintre Steaua și Dinamo. „Căprioara” și-a adus aminte într-un interviu pentru digisport.ro de un episod „fierbinte” disputat pe… șosea!
„Nea Oneață… așa îi spun eu lui Augustin, nea Oneață….în teren era la fel ca Lăcătuș, câine… Și-l mai întrebam ca să-l tachinez «Nea Oneață, dar de ce vă strigau „Augustin, Augustin, spaima sticlelor de vin!” sau „Augustin cu nasu gros, parcă e Pantera Roz!”?». Și mi-a răspuns: «Mai strigau, dar în deplasare. Acasă nu aveau curajul, pentru că-i mâncam!»” – Miodrag Belodedici
„Odată noi, steliștii, mergeam cu autobuzul spre Băneasa, iar ei, dinamoviștii, se duceau în sens invers. Când s-au intersectat autobuzele și-a dat repede treningul jos, chiloții jos și a lipit fundul de geam ca să-l vedem noi. Da, ne-a arătat fundul!” – Miodrag Belodedici
Cât despre șprițuri din acei ani, în care tot Dinamo și Steaua își disputau întâietatea, cu „meseriași” de valoare și în acest „sport”, „Oneață” susține cu toată tăria… nu tăria din pahare!.. pentru că „tărie n-am băut niciodată”, este vorba aici de tăria cuvântului de onoare, că „nu eram campion la băutură”…
„Nu eram campion la băutură! Nu puteam să fac sport de performanță dacă eram alcoolic. Au mai fost și ieșiri necontrolate, dar doar atunci când știam că a doua zi nu aveam antrenament. Mai depășeam și noi niște limite, dar niciodată nu am fost o persoană conflictuală. Numai vin beam, șpriț, tărie n-am băut niciodată. Am băut inclusiv cu adversarii… Adversari pe teren, prieteni după meci, așa era pe atunci…” – Ionel Augustin
Cornel Dinu are nu unul, ci mai mulți „saci” cu amintiri din cei 36 de ani petrecuți la Dinamo, jucător, antrenor, președinte de club, administrator delegat. Amintiri de pe gazon și din „spatele” lui… Și performanțe, și șprițuri…
Ionel Augustin nu avea cum să lipsească din rememorările „Procurorului”. În exclusivitate pentru FANATIK, „Mister” Dinu a povestit o întâmplare de la Hamburg, din noaptea acelui 2-3 cu nemții care a consemnat calificarea lui Dinamo în dauna campioanei europene după un entuziasmant 3-0 în tur, la București…
„Îmi amintesc o scenă superbă cu Augustin la Hamburg, după meciul retur din noiembrie 1983… După meci toată lumea a «udat» calificarea corespunzător acelui cu adevărat mare succes… Guță Băieșu cam „obosise” la un moment dat și l-am luat, împreună cu Conți Bărbulescu, am ieșit la aer, în centru, unde eram cazați…” – Cornel Dinu
„L-am așezat pe Guță pe o bancă, între două tonete cu crenvurști, în fața unor magazine mari… a venit după noi Fănuș (Neagu – n.a.), cu vreo șase, șapte jucători, Moraru, Augustin, Mulțescu… Era cu chef Fănuș și a vrut să bem o sticlă cu vin acolo, pe bancă… venise cu ea în buzunarul hainei de piele și era nedesfăcută…” – Cornel Dinu
„Și zice Fănuș, ca la antrenament, scurt și tăios, «Dezechiparea, Bulgare!»… Augustin era bulgar la origine, așa-i spuneam noi… Era noiembrie, Hamburg este în Nordul Germaniei, era frig, «Bulgaru’» avea pe el un cojoc gen Alain Delon, erau la mare modă atunci…” – Cornel Dinu
„S-a dezbrăcat «Bulgaru’», Fănuș a luat cojocul, l-a împăturit cât a putut, l-a pus pe o tonetă din alea și a dat cu fundul sticlei de cojoc, ca să nu se spargă, până a sărit dopul… L-a dezbrăcat pe «Bulgaru’» și a rezolvat problema fără tirbușon…” – Cornel Dinu