Kemal Kılıcdaroglu a fost preferat în fața primarului Istanbulului, Ekrem Imamoglu, favoritul populației, dar care este implicat într-o speţă juridică. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan știe acum cu cine se va confrunta în luna mai a acestui an, în cele mai disputate alegeri din cei 20 de ani de guvernare.
După săptămâni de negocieri aprinse în care alianța de opoziție, formată din partide din tot spectrul politic, de la stânga la dreapta, a fost la un pas de a se destrăma, așa-numita coaliție “Masa celor șase” l-a ales oficial luni pe Kılıcdaroglu drept candidat comun. Principalul lider al opoziției a făcut anunțul după ce reprezentanții celor șase partide s-au întâlnit la Ankara, afirmând că această coaliție populară va “conduce țara în consultare și acord unii cu alții”. Acordul în 12 puncte al coaliției, care a fost publicat imediat după discurs, prevede, de asemenea, că tranziția țării către un sistem parlamentar va fi finalizată cât mai repede posibil.
Kılıçdaroğlu, care a condus Partidul Republican al Poporului (CHP), de centru-stânga, timp de peste un deceniu, este creditat pe scară largă cu recentele succese electorale ale partidului său. Însă analiștii au pus la îndoială capacitatea sa de a reprezenta o amenințare reală la adresa lui Recep Tayyip Erdogan, a cărui guvernare a fost în mare parte necontestată de la ascensiunea sa la putere în 2003, când a devenit prim-ministru. Cu toate acestea, Erdoğan nu a părut niciodată mai vulnerabil, în condițiile în care cei 85 de milioane de locuitori ai Turciei se luptă cu o criză majoră a costului vieții și cu o inflație de două cifre, iar actualul președinte a fost criticat și pentru răspunsul său la cutremurele devastatoare care au făcut zeci de mii de victime în februarie.
Rezultatul alegerilor va fi urmărit cu atenție, observatorii încercând să determine dacă Erdoğan – care se află pe o coardă politică dificilă din cauza războiului Rusiei împotriva Ucrainei – va împinge țara într-o direcție mai tradiționalistă, conservatoare din punct de vedere religios, sau dacă un nou lider va fi capabil să reseteze relațiile deteriorate cu Occidentul. Înaintea alegerilor generale, care ar trebui să aibă loc la 14 mai, Kılıçdaroğlu este susținut de o coaliție de șase partide care a fost aproape de colaps săptămâna trecută, deoarece un membru cheie al alianței – liderul Partidului Bun (IYI), de dreapta, Meral Akșener – a declarat că va părăsi coaliția din cauza dezacordurilor privind o alegere comună a președintelui.
Akșener a declarat că îl va susține fie pe primarul Ankarei, Mansur Yavaș, fie pe primarul Istanbulului, Ekrem Imamoğlu, în locul lui Kılıçdaroğlu. În cele din urmă, ea s-a alăturat din nou alianței luni, în urma unei propuneri ca cei doi primari să poată fi incluși pe lista de candidați în calitate de vicepreședinți. Cu toate acestea, în anunțul său, Kılıçdaroğlu a spus că liderii celorlalte cinci partide de opoziție incluse în coaliție vor fi numiți vicepreședinți ai săi. Acordul coaliției prevede, în plus, că cei doi primari vor fi, de asemenea, numiți în calitate de vicepreședinți cu atribuții specifice la momentul pe care Kılıçdaroğlu îl va considera potrivit.
Kemal Kilicdaroglu este un fost birocrat discret, în vârstă de 74 de ani, de la autoritatea de securitate socială a țării. Poreclit “Gandhi al Turciei” pentru constituția sa slabă și stilul umil, el este omul care speră că îl va înlătura pe Erdogan, aflat la putere de peste 20 de ani.
Kilicdaroglu s-a născut în 1948, ca fi al unui funcționar public, într-un sat din provincia Tunceli din estul Anatoliei. Familia sa este de etnie Alevi, care este o minoritate etnico-religioasă din Turcia. A fost al patrulea din șapte copii și singurul care a mers la universitate. Kilicdaroglu a absolvit la Ankara cu o diplomă în economie și finanțe, iar primul său loc de muncă, în 1971, a fost cel de consilier la Ministerul turc al Trezoreriei și Finanțelor. A urcat în administrația turcă, iar în 1992 a fost numit director al autorității de securitate socială SSK -înlocuit în 2006 de SGK-. Doi ani mai târziu, o revistă financiară l-a ales drept “birocrat al anului”. S-a pensionat în 1999.
Este cunoscut pentru onestitatea și fiabilitatea sa, calități care nu sunt subînțelese în politică, mai ales în Turcia. În calitate de birocrat, a luptat împotriva corupției. Datorită numeroșilor săi ani de activitate în domeniul asigurărilor, se spune că este priceput în a găsi proverbialul ac în carul cu fân: “Într-o cameră plină de documente oficiale, Kilicdaroglu poate identifica rapid orice nereguli și corupție”, a declarat un membru CHP pentru DW, adăugând că “a rămâne onest în acest proces nu este doar o virtute, ci și o necesitate”.
Kilicdaroglu și-a făcut un nume public ca birocrat dur cu corupția. Cariera sa politică a început cu un raport despre corupție pe care l-a pregătit pentru CHP. Raportul a fost bine primit de liderul de atunci al partidului, Deniz Baykal, și a determinat intrarea lui Kilicdaroglu în politică. El a câștigat un loc în parlamentul turc la alegerile din 2002, anul în care președintele în exercițiu Erdogan a venit la putere.
În 2007, a devenit vicepreședinte al grupului parlamentar al CHP. Prezența sa mediatică a crescut semnificativ după ce a publicat dovezi ale corupției din Turcia. Câteva discuții aprinse cu mai mulți deputați din partidul conservator AKP al lui Erdogan i-au sporit notorietatea. În 2009, a candidat pentru funcția de primar al Istanbulului, dar a pierdut în fața unui candidat AKP.
Un scandal sexual l-a costat pe Baykal, liderul de lungă durată al partidului CHP, funcția în 2010. Kilicdaroglu a candidat la șefia partidului și a primit toate cele 1.189 de voturi valabile la congresul partidului. Dar, deși marea majoritate a susținătorilor CHP i-au susținut candidatura la momentul respectiv, popularitatea sa a scăzut de atunci. Astăzi, baza partidului este divizată când vine vorba de liderul său.
În 2017, faima lui Kilicdaroglu s-a răspândit dincolo de Turcia când a mers pe jos de la Ankara la Istanbul. Împreună cu susținătorii săi, el a străbătut aproximativ 450 de kilometri în cadrul campaniei de protest “Marșul pentru justiție” pentru a atrage atenția asupra represiunilor tot mai numeroase ale guvernului AKP. O condamnare la închisoare a politicianului și jurnalistului CHP Enis Berberoglu a declanșat marșul de 25 de zile.
Kilicdaroglu, care ar putea deveni cel de-al 13-lea președinte al Turciei, este, de asemenea, cunoscut pentru faptul că își păstrează calmul. Printre poreclele sale se numără “Gandhi Kemal”, sau “Gandhi al Turciei” – pentru presupusa sa asemănare în aspect și stil cu Mahatma Gandhi – “forța liniștită” și “unchiul democratic”.
Nu se supără niciodată, a declarat odată într-un interviu. “Este drăguț și foarte calm – un pic prea calm”, a spus soția sa, Selvi Kilicdaroglu. “Kemal nu ridică niciodată vocea, nu țipă niciodată. Nici măcar nu poți avea o discuție decentă cu el. Faptul că este atât de tăcut uneori chiar mă scoate din minți.”
Se pare că a fost subiectul mai multor atacuri fizice și tentative de asasinat decât orice alt politician din Turcia. Aceasta include o tentativă de linșaj în 2019 în Ankara. Un politician CHP a povestit pentru DW cum și-a amintit de Kilicdaroglu după atac: “Am așteptat în fața ușii sale. El a ieșit. Avea vânătăi pe față. Nu părea deloc nefericit. Ne-a invitat în biroul său și ne-a comandat un ceai. Ne-a spus să nu exagerăm lucrurile. Noi eram mai furioși și mai agitați decât el. Dar el a rămas complet calm, ca și cum noi am fi fost cei care supraviețuiserăm unei tentative de linșaj, nu el”.
Kilicdaroglu a supraviețuit, de asemenea, unui atac armat al miliției kurde PKK, unui atac în parlament și unei tentative de atentat cu bombă a SI (Statul Islamic) în timp ce se afla în Marșul pentru justiție din 2017.
În ciuda imaginii sale pozitive, publicul îi reproșează de ani de zile lui Kilicdaroglu că nu este suficient de carismatic pentru a fi o alternativă potrivită la Erdogan. Alianța celor șase partide din opoziție a avut păreri împărțite în privința candidaturii sale. CHP și alte cinci partide de opoziție lucrează împreună de mai bine de un an pentru a-și spori șansele de victorie împotriva lui Erdogan. Partidele s-au reunit de mai multe ori pentru întâlniri ale “Mesei celor șase”.
Masa celor șase aproape că s-a transformat într-o Masă a celor cinci, atunci când al doilea partid ca mărime, Partidul Bun (IYI), naționalist de dreapta, a amenințat că va părăsi alianța după ce a devenit clar că Kilicdaroglu va fi nominalizat. Liderul IYI, Meral Aksener, a făcut campanie împotriva candidaturii lui Kilicdaroglu timp de luni de zile, susținând că ar trebui să candideze cineva care “poate câștiga împotriva lui Erdogan”. În opinia ei, Kilicdaroglu nu se potrivea. De fapt, Kilicdaroglu nu a câștigat niciodată alegeri.
După o avalanșă de negocieri în culise, criza din opoziție pare să fi fost rezolvată pentru moment. Aksener a revenit la masa negocierilor, spunând că susține candidatura lui Kilicdaroglu. Timpul va spune dacă alianța tensionată va fi suficientă pentru o victorie electorală în luna mai.