Orașele bogate din România, magnet pentru românii cu studii superioare. „Cunoașterea este combustibilul dezvoltării unei societăți, nu misticismul sau Dumnezeu”

Datele recensământului din 2021 vin să confirme legătura cauzală între nivelul de educație și prosperitatea unei comunități – arătând că cele mai bogate județe și orașe din România sunt și cele cu cel mai mare număr de locuitori cu studii superioare.

Orașele bogate, orașele cu cei mai mulți locuitori cu studii superioare

Consiliul local a votat joi, 2 februarie, bugetul municipiului Cluj-Napoca pentru anul 2023, un buget cifrat la peste trei miliarde de lei (618 milioane de euro), buget despre care primarul Emil Boc a spus că este cel mai mare buget din istoria orașului. Spre exemplu, în anul 2008, orașul a avut un buget de doar 237 de milioane de euro. Un buget record pentru 2023 a anunțat și primăria Oradea, nu mai puțin de 2,43 miliarde de lei, buget care este mult peste bugetul Constanței – doar 1,8 miliarde de lei, sau al Iașului, 1,6 miliarde de lei. La fel, atât Constanța cât și Iașul sunt mult în urma Timișoarei, care are și ea spre aprobare un buget de 2,36 miliarde de lei.

O dovadă în plus a dezvoltării orașelor din nord-vestul țării vine dintr-o recentă analiză publicată de Reuters arată că PIB-ul Zonei Metropolitane Cluj a depășit încă din anul 2019 PIB-ul unor zone similare din Polonia, Cehia sau Ungaria. Astfel, cu un PIB per capita de 29.800 de euro, ZM Cluj este peste PIB-ul Cracoviei, al treilea oraș din Polonia după capitală la capitolul dezvoltare economică, estimat la valoarea de 28.300 de euro. Această dezvoltare se resimte și în salariile oamenilor care lucrează în această zonă, zilele trecute Direcția de Statistică anunța că salariul mediu net în Cluj a depășit pragul de 5.000 de lei, cu 20% peste media națională și peste salariul mediu net din Capitală.

Spre comparație, bugetul de venituri al municipiului Vaslui este de doar 331 de milioane de lei, cu o populație estimată în 2019 la circa 120.000 de locuitori. Municipiul Călărași, cu o populație de peste 70.000 de locuitori, va avea în acest an un buget de 193 de milioane de lei. Ce mai au în comun cele două orașe este însă și faptul că sunt reședințele județelor cu cel mai mic număr de locuitori cu studii superioare.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

În această săptămână INS a publicat o parte din datele parțiale de la recensământul din 2021, arătând că doar 16% din totalul populației rezidente au un nivel superior de educație. De asemenea, tot din totalul populației, 43,5% au nivel mediu de educație (postliceal, liceal, profesional, învățământ complementar sau de ucenici) și 40,5% nivel scăzut (preșcolar, primar, gimnazial sau fără școală absolvită). Fără a lua în calcul și procentul de 16% al celor care au sub 15 ani, procentul celor cu un nivel scăzut de educație este de 26%, 54% un nivel mediu de educație și 20% intră în categoria celor cu învățământ superior.

Ceea ce mai arată datele INS este că marea majoritate a celor cu studii superioare locuiesc în București, Ilfov și Cluj. Astfel, mai mult de o treime din locuitorii municipiului București (35,2%) și circa un sfert dintre cei din județele Ilfov (25,2%) și Cluj (24,6%) au studii superioare, în timp ce la popul opus se plasează județele Vaslui, Călărași și Botoșani, unde ponderea populației cu studii superioare este sub jumătatea mediei naționale (7,2%, 7,4% și, respectiv, 7,9%). În județele Giurgiu și Vaslui peste jumătate dintre locuitori au un nivel scăzut de educație, 51,6%, respectiv 50,3%, în timp ce Bucureștiul se găsește la polul opus cu 28,4%. În Capitală, unde bugetul local pus spre aprobare este de circa 11,5 miliarde de lei, dintr-un total al populației rezidente de 1,7 milioane de locuitori, 603.000 de persoane au studii superioare.

Investițiile în educație, pe ultimul loc

România se află pe ultimul loc în UE în ceea ce privește ponderea populației cu vârsta între 24-34 de ani cu studii superioare în total populație, cu un procent de doar 24%, comparativ cu 42%, media europeană. Raportat la întreaga populație cu vârste între 25 și 74 de ani, România rămâne pe ultimul loc, cu o proporție de 18%, față de 31%, media UE. Nu doar că România este depășită la aceste capitole de țările cu care ne comparăm de obicei, Ungaria, Polonia sau Bulgaria, dar și în termeni absoluți trendul este unul defavorabil țării noastre. Polonia, spre exemplu, o țară cu o populație dublă față de a României, avea în 2019 de patru ori mai mulți absolvenți de studii superioare (488.000) comparativ cu țara noastră, care avea doar 122.000.

În literatura de specialitate legătura dintre nivelul de educație și câștigul salarial este stabilită în numeroase studii, unele cifre indicând că absolvenții de studii superioare ajung să aibă un salariu mediu cu 50% mai mare decât cei cu un nivel mediu de educație, și cu 70% mai mare decât cei cu un nivel scăzut de educație. Este și una din explicațiile pentru existența acestui cerc virtuos, unde vedem orașele cu cea mai mare creștere economică au și cei mai mulți absolvenți de studii superioare.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Trebuie subliniat că deși aceste cifre plasează România pe ultimul loc, ele arată totuși un progres înregistrat de țara noastră. Spre exemplu, în anul 2011, la precedentul recensământ, aveam doar 12,9% proporție de absolvenți cu studii superioare, asta după ce în anul 1990 țara noastră avea doar 5%. Creșterea acestui procent poate fi înțeleasă în contextul dezvoltării accelerate a României, însă aceste numere ne arată că autoritățile nu par să prioritizeze investițiile în educație pentru ca țara noastră să reducă acest decalaj.

Pentru anul 2023 Guvernul a alocat educației un procent de 2,1% din PIB, cel mai mic procent alocat educației în perioada de după Revoluție. Spre comparație, cele 32,5 miliarde de lei destinate Ministerului Educației sunt mai puțin de jumătate din cele 65 de miliarde de lei pe care Guvernul le-a alocat programului PNDL-Anghel Saligny – marea majoritate a acestor fonduri fiind alocate localităților mici, care nu reprezintă un larg interes pentru tinerii absolvenți cu studii superioare.

„Suntem pe ultimul loc al educării în general, al educării școlare al educării politice, ceea ce ne împinge spre formule autoritariste ca societate și, pe de altă parte, îi împinge pe oameni în brațele conspirațiilor, al manipulării. Pur și simplu nu-și formezi discernământul și gândirea critică necesare în această eră a informației.

În lumea noastră, nu doar de astăzi, dar de cel puțin 300 de ani, nu există un miracol al dezvoltării unei societăți în afară de cunoaștere. Micile experimente care au mers în afara educației au fost de scurtă durată. Nici măcar societățile comuniste nu au mers fără educație, până și ele au înțeles cât de important este să alfabetizezi poporul, până și la ei a existat această preocupare pentru educație ca mijloc de a emancipa și de a scoate poporul din obscuritate.

Dacă vorbim de cunoaștere în general, nu doar de școală, care este doar un spațiu al cunoașterii, felul în care se formează oamenii profesional, felul în care îi înveți pe oamenii de rând să utilizeze mijloacele tehnice, imaginile, diferitele facilități pe care le oferă digitalul azi – toate acestea fac parte din cunoaștere. Iar o societate merge înainte câtă vreme combustibilul ei este cunoașterea – nici misticismul, nici Dumnezeu, nici altceva nu duc o societate înainte”, a declarat, pentru FANATIK, profesorul Ciprian Mihali.

Investiții sau o revoluție în educație

Deși legea prevede ca bugetul educației să fie de minim 6% din PIB, an de an Guvernul face o derogare de la această prevedere, astfel încât unele voci din sistem sunt de părere că în acest moment ministerul nici măcar nu ar reuși să cheltuiască un astfel de buget. Însă dincolo de relevanța acestei sume, profesorul Ciprian Mihali subliniază că ceea ce este evident este lipsa unei voințe politice în a investi în educație și de a asigura o dezvoltare organică pe termen lung. Radu Uszkai, asistent universitar la ASE, sublinia zilele recent că bugetul pentru cercetare în România este de 571 de milioane de euro, o sumă mai mică decât cele „611 milioane de euro cheltuite de clubul Chelsea pentru achiziții în sezonul 2022-2023”.

Pe de altă parte, economiștii cu o viziune liberală sunt de părere că soluția majorării finanțării învățământului în contextul în care sistemul nu performează nu înseamnă decât a arunca mai mulți bani în neant. Economistul Radu Nechita este de părere că cei mai mulți părinți arată că sunt interesați direct de soarta acestui sistem prin faptul că acceptă să scoată bani din buzunarele proprii pentru meditații, pentru reparații în clase.

„Situația este probabil mai gravă de cea pe care o arată statisticile, și comparațiile ne vin de la testele Pisa care analizează ce fac oamenii cu acele cunoștințe transmise în procesul de învățământ. A veni să spui, în aceste condiții, că soluția este mai mulți bani într-un sistem care nu performează, mai mulți bani dați fără criterii greu de identificat – orice indicator de performanță real dacă este transformat într-un element de măsurare și evaluare, el ajunge să fie distorsionat. Oamenii vor mima performanța.

Este o miopie generalizată în ceea ce privește interesul pentru educație, de la politicieni și autorități până la alegători. Sunt foarte mulți oameni care vor să amelioreze sistemul și nu mai așteaptă reacția autorităților – ei strâng bani să zugrăvească și să repare școlile. Dacă soluția a fost interzicerea fondului școlii, poate soluția nu este ca banii să fie alocați de la centru, pentru ca apoi să fie sifonați, și tot părinții să ajungă să dea bani din propriile buzunare. Părinții simt că este nevoie să fie făcut mai mult pentru învățământ, și vedem asta în faptul că mulți investesc în meditații private pentru copiii lor”, a declarat acesta pentru FANATIK, susținând că statul ar trebui să se gândească la o liberalizare a sistemului de educație prin finanțarea alternativelor unde părinții au un interes direct în calitatea actului educațional.

Potrivit acestuia, nu doar în învățământul românesc dar în educație în sine, orice sistem de evaluare este dificil spre imposibil de introdus – soluția fiind o liberalizare a actului educațional care să permită co-existența mai multe sisteme alternative, unde părinții și studenții să fie liberi să-și aleagă modelul pe care-l consideră cel mai potrivit, atât în raport cu aspirațiile lor dar și în raport cu evaluarea făcută de angajatorii aflați în piață.

„Înainte de a finanța mai mult ar trebui să verificăm cum sunt cheltuiți banii alocați. În primul rând ce se măsoară este numărul de diplome, și având în vedere cum s-au acordat aceste diplome în anii trecuți până la nivel de doctorat pe la noi s-ar putea ca situația să fie mult mai gravă decât apare în aceste statistici. Pe de altă parte, una dintre cele mai periculoase idei pe care le-am văzut vehiculate este că sistemul nostru de educație este unul performant pentru că generează mulți olimpici internaționali. Însă modul de generare al olimpicilor, nu și faptul că există olimpici, nu ne spune nimic cu ce se întâmplă cu restul elevilor, cu media. Dacă profesorii sunt lăudați pentru rezultatele olimpicilor, dacă metoda este una de selecție prin teste și examene, rezultatul va fi că profesorii vor investi în lucrurile care le aduc validare, adică olimpici, adică intrat la examene, la licee sau facultăți bune.

Stimulentele orientează profesorii, cei care chiar încearcă să miște ceva, către elevii buni cu potențial, ignorând marea masă, fără a mai vorbi de cei care ajung foarte repede în abandon școlar. Ce înseamnă atunci să fii un profesor bun, să ai olimpici sau să ridici cumva nivelul celui mai din urmă din clasă”, a declarat acesta, pentru FANATIK, subliniind faptul că în educație e greu de identificat o metodă prin care să fie măsurată performanța unei instituții de învățământ, ceea ce implică riscul de a întări un sistem unde performanța este pur și simplu mimată.

„Una din marile greșeli pe care le facem în educație este să alergăm după soluția unică la problema educației. În contextul centralismului mono-maniacal al clasei politice obținem un sistem monolitic care nu poate fi reformat, ci cel mult bulversat. De aceea la noi aproape orice reformă a reprezentat o bulversare, chiar și atunci când au fost luate măsuri bune.

Chiar și așa foarte puțină lume este deschisă la ideea de a renunța la monopolul statului în educație – de avea mai multe variante, de a putea face experimente, de a permite unui liceu din România să meargă după programa finlandeză de exemplu. La noi însă totul se centralizează la minister, iar singura autonomie este cea a cheltuirii banului public. Chiar și învățământul superior privat în România este o iluzie, pentru că universitățile private trebuie să răspundă cerințelor stabilite de minister – deci inovația sau concurența pe alte metode de a face lucrurile este foarte redusă”, a mai declarat, pentru FANATIK, profesorul Radu Nechita.