Orașul din România supranumit și ”El Dorado” românesc nu mai prezintă un așa mare interes pentru români. Mulți trec prin el, fără ca măcar să cunoască întreaga poveste a acestuia loc. Cu decenii în urmă strălucea, iar industria era puternic dezvoltată în zonă.
Multe locuri din România erau celebre cu ani în urmă. Unele au ajuns să fie cunoscute și peste hotare, în special pe când Nicolae Ceaușescu era la putere. Acum însă, lucrurile s-au schimbat radical.
Orașul Petroșani este cel mai bun exemplu. Acum câteva decenii era un adevărat “El Dorado” românesc, iar industria era puternic dezvoltată. În zonă veneau inclusiv străini să lucreze. Menționăm faptul că aici era cel mai mare centru minier din România.
De altfel chiar anul trecut Petroșani a împlinit 100 de ani de la declararea sa ca oraș. Povestea locului e una cu mult mai amplă. Dacă acum mai trec doar turiști prin zonă, care merg spre pârtii, anterior locul era plin de oameni.
„În timpul iernii, se mai trezește la viață doar stațiunea montană Parâng, unde mai ajung turiști, însă centrul orașului rămâne tot mai pustiu”, povestește un fost miner, care a muncit aproape toată viața în industria cărbunelui, conform Adevărul.
Orașul din România supranumit și ”El Dorado” românesc își începe povestea la secolului al XIX-lea. Atunci au fost deschise primele mine de cărbune din Valea Jiului. Astfel, Petroșani, dar și alte localități precum Șureanu sau Vâlcan au ajuns să fie intens vizitate.
Un punct important din istorie a fost calea ferată a cărbunelui Simeria – Petroșani. Aceasta a fost înființată în 1870 și totodată a marcat transformarea Petroșaniului. Veneau oameni inclusiv din alte țări pentru a putea să muncească în minele de cărbune.
Și iată că în acest mod, Petroșaniul a devenit orașul din România supranumit și ”El Dorado” al cărbunelui. Încă de la începutul anilor 1900, istoricul Nicolae Iorga evidenția aceste lucruri.
„Din clădirile cele mari şi multe ale gării te afli în mijlocul unei aşezări omeneşti cum sunt acelea din America de Nord, prin locurile unde o mare bogăţie a ieşit la iveală chemând la sine pe doritorii de câştig răpede şi pe muncitorii care primesc munca cea mai grea pentru plata cea mai mare”, scria istoricul Nicolae Iorga, în 1906.
Printre cei care lucrau în mine se numărau atât români cât și maghiari. Totodată, Nicolae Iorga povestește că slovacii și chiar și turcii alegeau să vină la muncă în acea perioadă. Nu a durat mult, iar în 1924, Petroșani a devenit oraș.
Câțiva ani mai târziu populația sa a depășit 15.000 de locuitori, însă lucrurile aveau să se schimbe odată cu Al Doilea Război Mondial. Acela a fost momentul când înfățișarea locului s-a schimbat.
Au început să se construiască blocuri, iar cartierele erau despărțite de apă și de cale ferată. Ulterior, populația din cele șase orașe ale Văii Jiului a ajuns să depășească 150.000 de locuitori în anii ‘80.
Orașul supranumit ”El Dorado” românesc a cunoscut ascensiunea în continuare. Astfel în anii ‘80, din gara Petroșani plecau anual spre toate regiunile României garnituri încărcate cu peste zece milioane de tone de cărbune.
Toate acestea erau extrase din numeroasele mine din Valea Jiului. Și iată că așa, Petroșani devenise nu reper al turismului din vestul României, iar odată cu el și faimoasa stațiune montană Parâng, apreciată și astăzi.