În cel mai sudic punct din România se află orașul care în urmă cu aproape 50 de ani a fost distrus intenționat. Motivul a fost unul greu de înțeles în prezent, însă explicabil pentru epoca socialistă.
În urmă cu aproape 48 de ani, pe 4 martie 1977, România a fost zguduită de unul dintre cele mai puternice cutremure de pământ înregistrate vreodată în întreaga Europă.
Seismul a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter. A lovit în principal partea de sud a României, la ora 21.22. În doar 56 de secunde, s-au raportat 1.570 de victime, din care 1.391 numai în București. La nivel național au fost circa 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit.
Majoritatea pagubelor de ordin material s-au raportat în Capitală. Aici, zeci de clădiri s-au prăbușit. Dacă ne uităm la întreaga zonă de sud, putem observa că cel mai afectat oraş de seism a fost Zimnicea, din județul Teleorman.
Aparent, localitatea a fost “distrusă” în proporție de 90 la sută de cutremur. Spunem aparent, întrucât nu doar seismul puternic din seara zilei de 4 martie 1977 a contribuit la daune.
În legătură cu tragedia din urmă cu o jumătate de secol circă o legendă mai mult sau mai puțin reală. Astfel, se pare că în urma cutremurului din 1977 autoritățile locale au raportat distrugerea a 80% din oraș. Nu s-a raportat nicio victimă.
Ei bine, după Revoluție aceste date au fost puse serios la îndoială. Se pare că, de fapt, distrugerile într-o asemenea proporție ridicată ar fi avut la origine excesul de zel al conducătorilor orașului din acea vreme. Cu alte cuvinte, Zimnicea a fost distrus intenționat
Datele oficiale spun că circa 89% din Zimnicea a fost distrus în urma seismului din 1977. Într-adevăr, cutremurul a fost la originea unei importante părți din acest procent.
Pe de altă parte, nu e mai puțin adevărat faptul că mare parte din distrugeri au avut loc după cutremur. S-a întâmplat asta prin demolări. Explicația e simplă. În mod real, cutremurul ar fi distrus doar câteva case.
Din motive administrative, autoritățile locale au raportat către regimul comunist central de la București că oraşul este distrus în proporţie de 80%. Realitatea din teren nu era deloc asta.
Întrucât Nicolae Ceaușescu şi-a anunţat rapid o inspecție la faţa locului, panicat, prim-secretarul pe municipiu ar fi dat ordin ca oraşul să fie demolat bucată cu bucată.
În replică, cei acuzați că au dat ordin ca orașul să fie demolat intenționat se apără. ”80 la sută din clădirile din centru erau căzute. Nu este adevărat că am dărâmat clădirile. În Zimnicea la acea vreme erau case şi clădiri din chirpici, vă daţi seama că acestea au fost distruse.
Căzuseră magazine, fabricile erau pline de moloz, la siloz se spărseseră digurile. Doar două case, ale unor oameni bogaţi au mai rămas în picioare”, povesteşte pentru site-ul Adevărul, primarul oraşului de atunci, Sandu Dumitru.
Distrus intenționat sau nu, cert este că Zimnicea era în proporție de 90% pus la pământ în momentul vizitei lui Ceaușescu. Dictatorul a ajuns în zonă pe 6 martie 1977, la două zile de la cutremur.
Observând pagubele, acesta a decretat reconstrucția orașului. Noua așezare din Teleorman avea să se întindă pe doar 300 de hectare faţă de 900 cât avea până în noaptea tragediei. În locul caselor au apărut blocuri. În zonă au fost mobilizați circa 1.200 de soldați din București.