Guvernul de la Madrid a decis în anii 50 să creeze un lac de acumulare care să acopere orașul Granadilla și regiunea din jurul său, însă clădirile nu au fost niciodată acoperite de ape, scrie BBC.com, preluată de către Digi24.
Orașul Granadilla a fost înființat în secolul IX de către arabi pentru controlul unei importante rute comerciale din zona care acum este la granița dintre Spania și Portugalia.
Așezarea era apărată de un castel care se află și astăzi în picioare, într-o stare destul de bună.
În anii 50, pe când Spania era condusă autoritar de către generalul Francisco Franco, guvernul central a inițiat un program vast de construcție de baraje pentru a stimula o economie care stagna din cauza izolării sale pe plan internațional.
Cel mai vast proiect a fost crearea lacului de acumulare Gabriel y Galán, pe râul Alagón. În 1955, autoritățile au decis că Granadilla se află într-o zonă inundabilă și, în consecință, au dispus evacuarea locuitorilor.
Circa 1.000 de oameni au fost strămutați cu forța, în intervalul 1959-1969, într-o localitate aflate în apropierea fostei vetre a satului. Apa din lacul artificial a început să crească în 1963, însă orășelul nu a fost acoperit de ape, rămânând pe o peninsulă nou apărută, pe care se afla și singura cale de acces.
Chiar și în aceste condiții, locuitorilor nu li s-a permis să se reîntoarcă în casele lor, nici măcar după ce Spania a devenit un stat democratic.
„A fost o parodie. Ne-au dat afară, susținând că barajul va inunda orașul, ceea ce era imposibil pentru că orașul este mai sus decât barajul. Dar erau vremuri de dictatură și nu aveam drepturi. Dar ceea ce mă frustrează cu adevărat este că în vremuri democratice m-am luptat pentru recuperarea Granadillei cu fosta asociație și niciun guvern nu ne-a ascultat”, a declarat Eugenio Jiménez, președintele Asociației Fiii din Granadilla.
Guvernul spaniol a refuzat să revoce revocarea decisă de către Franco, invocând riscul de inundații.
În schimb, Granadilla a devenit obiectiv turistic, fiind permise vizitele de o zi printre clădirile care sunt într-o stare bună, dar acum sunt pustii.