Europa are adevărate comori, iar unele dintre ele au forma unor așezări urbane. Pe bătrânul continent se află un oraș cu totul și cu totul special care atrage milioane de turiști în fiecare an. Deși mulți au amintiri frumoase legate de acest loc, puțini sunt cei care îi cunosc povestea.
De departe, una dintre cele mai frumoase țări din Europa este Italia. Cu o istorie bogată, Italia are multe orașe cu care se poate lăuda, iar unul dintre ele este Veneția.
Veneția este un oraș emblemă al Italiei. În fiecare an, acesta atrage milioane de turiști din toată lumea, dornici să-i descopere povestea și să se bucure de frumusețile locului.
Veneția este un oraș special, iar faptul că se află pe apă reprezintă un mare plus. Deși mulți se bucură de actualul oraș al Italiei, puțini sunt cei care au reușit să își răspundă la întrebarea: Cum a fost construită Veneția?
Istoria Veneției a început cu mulți ani în urmă, pe vremea când teritoriul era locuit de poporul venețian. Aici, toată lumea vorbea limba venetă, care era o combinație între limba latină și limbile germanice.
La început, populația Veneției a fost formată, în mare parte, din refugiați. Pe măsură ce Imperiul Roman a intrat în declin, oamenii din nordul Italiei s-au refugiat în lagunele mlăștinoase. Aici, au avut parte de siguranța unui loc neocupat de alte popoare.
Din păcate, nu există niciun document oficial care să confirme atestare Veneției. Însă, se spune că aceasta a început să prindă contur în anul 421 d.Hr. Mai exact, pe 25 martie.
Veneția ocupa cea mai mare parte a Mării Adriatice. În 697, a avut loc un eveniment important pe axa timpului Veneției. În acel an, cele 12 familii care au fondat Veneția au decis să aleagă primul conducător oficial al orașului care, la vremea aceea, se numea doge.
La începuturile sale, Veneția arăta complet diferit față de ceea ce vedem azi. Locuitorii mlaștinii, căci asta era Veneția la început, s-au adaptat imediat condițiilor. Aceștia și-au construit adăposturi din lemn, lut și stuf, iar cei care locuiau în zonele uscate ale mlaștinii, aveau locuințe simple.
Locuitorii zonelor nisipoase au fost primii care au găsit o metodă de a locui în siguranță în Veneția. Și anume, au început să înfigă stâlpi de lemn direct în noroi. Pentru ca acești stâlpi să treacă testul timpului și să reziste apei, s-au folosit arbori precum laricele și stejarul.
Pentru ca Veneția să prindă contur, s-au folosit tone întregi de stâlpi de lemn. Pentru a ridica biserica Santa Maria Della Salute, venețienii au folosit peste un milion de stâlpi de lemn, potrivit omofon.ro.
Sub stratul de noroi se află un strat de lut, cunoscut sub numele de Caranto. Pentru ca toate clădirile să reziste, stâlpii care compuneau fundația lor au fost așezați sub formă de spirală. În cazul construcțiilor masive, stâlpii au fost amplasați unul lângă celălalt.
În completarea stâlpilor rezistenți, venețienii au venit cu un strat de scânduri peste care au turnat piatră. Piatra nu a fost una oarecare, ci a fost ales un tip de calcar impermeabil.
În general, clădirile din Veneția sunt construite din cărămidă, iar peste a fost turnat un strat de calcar. Calcarul a fost extras din Istria, iar rolul lui era acela de a proteja clădirile de apa sărată care ar fi putut să le erodeze.
Venețienii nu au fost singurii care au apelat la această tehnică. Romanii au folosit și ei această metodă pentru ridicarea diverselor clădiri, însă, venețienii au fost cei care au îmbunătățit-o în mod considerabil.