Originea scandalului privind canalul Bâstroe. România are un as în mânecă pe care-l poate folosi împotriva Ucrainei

Ucraina încearcă de două decenii să construiască o cale navigabilă pentru vasele de mare tonaj la gurile Dunării, însă România a reușit până acum să blocheze acest proiect care ar afecta serios ecosistemul din Delta Dunării.  Țara noastră are de partea sa dreptul internațional, însă Ucraina a încercat ani în șir să ducă la bun sfârșit proiectul canalului Bâstroe în pofida protestelor venite de la București și din partea organizațiilor de mediu, precum și al forurilor internaționale.

Canalul Dunăre – Marea Neagră, originea disputei

Canalul Bâstroe reprezintă o prelungire pe teritoriul ucrainean a brațului Chilia, canalul fiind folosit multă vreme îndeosebi de către flotila fluvială sovietică. În timp însă, canalul s-a colmatat din cauza aluviunilor, iar colmatarea a fost provocată de un debit mai redus al apelor. Reducerea debitului a fost provocată de finalizarea în anii 80 a canalului Dunăre – Marea Neagră care scurta drumul de la Dunăre la mare și oferea o cale navigabilă mai puțin periculoasă decât brațele sinuoase din Delta Dunării. Practic, o parte din debitul fluviului a fost preluat de canal, provocând scăderea celui din deltă.

La începutul anilor 2000, autoritățile de la Kiev au decis să dragheze canalul Bâstroe și să-l redea navigației pentru navele cu pescaj mare. De data aceasta, România ar fi tras ponoasele întrucât adâncirea canalului ar fi atras apele care astfel ajungeau în zone din Delta Dunării afectând direct fauna și flora din zonă. Spre deosebire de anii 80, din 1991 exista Convenția de la Espoo care, în esență, impunea statelor semnatare să se consulte între ele când unul dintre ele derulează proiecte de infrastructură care au impact de mediu asupra unuia vecin. Ucraina este parte a Convenției din 1999, iar România din 2001.

România poate lăsa canalul Bâstroe fără apă

Disputa pe canalul Bâstroe a ajuns în atenția Convenției de la Espoo în 2004, în urma unei sesizări depuse de către România, după ce autoritățile ucrainene au început dragarea canalului și construirea unui dig la gurile sale, precum și dragarea unei mici porțiuni din brațul Chilia. Acest lucru ar fi permis vase de tonaj mai mare să ajungă în porturile fluviale ucrainene de la Izmail și Reni, precum și evitarea canalului Sulina, pentru care vasele din Ucraina trebuiau să plătească taxă de tranzit.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 30 de ani. Mărturia unui copil de 4 ani i-a dat de gol pe autori

În 2004, lucrările de dragare ale Kievului au continuat luni de zile, ignorând protestele venite de la București. În fața aceste atitudini, s-a ajuns ca România să avanseze ideea construirii unui canal propriu pe brațul Chilia, cu o lungime de 20 de kilometri și o adâncime de 14-15 metri care ar fi lăsat Bâstroe complet fără apă. Canalul românesc urma să fie realizat astfel încât să poată fi oprită alimentarea sa cu apă, dacă ucrainenii ar fi abandonat lucrările la Bâstroe.

Prima fază a proiectului Bâstroe a fost finalizată în 2007, canalul fiind deschis circulației navelor cu un pescaj de 4,5 metri, pescajul reprezentând înălțimea din navă care se scufundă în apă în timpul navigației. Faza a doua, care presupunea adâncirea și mai mare a canalului a fost amânată, dar niciodată complet abandonată de către ucraineni, ceea ce a fost o sursă de neliniște constantă pentru România.

Șicane constante între Ucraina și România

Țara noastră a reușit să obțină susținerea Comisiei Europene și Statelor Unite, care au condamnat proiectul, pe lângă criticile organizațiilor de mediu internaționale. În iulie 2006, o comisie de experți înființată în baza Convenției Espoo a confirmat afirmațiile părții române care a argumentat că impactului asupra mediului ar fi unul devastator pentru Delta Dunării. În 2008 și 2011, Ucraina a fost admonestată de către țările semnatare ale convenției în legătură cu lucrările care încă mai erau făcute pe brațul Bâstroe.

România a cerut constant părții ucrainene să ofere informații legate de lucrările hidrotehnice făcute pe canal, Kievul transmițând că dragările sunt doar de mentenanță pentru a preveni colmatarea. Într-un document elaborat de guvernul român în 2013 se spunea că implementarea celei de-a doua faze a proiectului ucrainean ar afecta habitatul a două treimi din sturionii din Delta Dunării, deja considerabil redusă în urma lucrărilor hidrotehnice din secolul XIX de pe brațul Sulina.

Digisport.ro

Victima luptătorului suspendat pe viață a răbufnit: ”Toată lumea i-a cerut”. Ce a pățit după episodul fără precedent

Creșterea adâncimii canalului Bâstroe ar zădărnici eforturile depuse de către România și Bulgaria de refacere a populației de sturioni. „Dragarea de mentenanță împiedică refacerea zonelor afectate și efectele sale cumulative vor avea un impact semnificativ asupra sturionilor pe termen lung (…) Este evident că activitățile de dragare derulate în proiectul Bâstroe ar avea aceleași efecte dăunătoare asupra populației de sturione precum cele produse de construirea canalului Sulina”, se spune în documentul citat.

De asemenea, România semnala că lucrările deja efectuate au afectat locurile de cuibărit și de împerechere ale speciilor de păsări care trăiesc în Delta Dunării. Era dat exemplul ostrovului Musura, unde s-a înregistrat un declin al populației la 78% dintre speciile de păsări prezente în zonă. Iar pericolul nu era dat doar de impactul adâncirii canalului asupra nivelului apei, ci și de intensificarea circulației navelor.