Ovidiu Ioanițoaia despre duelul CFR Cluj – FCSB, Gigi Becali și Anamaria Prodan, invazia lui Putin în Ucraina și… pantofii galbeni ai lui Mircea Lucescu! Amintiri, povești, povestiri… Exclusiv

Un interviu cu Ovidiu Ioanițoaia este un interviu greu. Sunt atâtea subiecte pe care le poate comenta încât nu știi pe care să le abordezi. Pentru că toate ar lua zile, nu ore. CFR Cluj, FCSB, Gigi Becali, Anamaria Prodan, Mircea Lucescu, dezastru provocat de Rusia în Ucraina, presa de ieri și de azi, amintiri, povești, povestiri…

Ovidiu Ioanițoaia despre duelul CFR Cluj – FCSB, Gigi Becali și Anamaria Prodan, consecințele invaziei ruse în Ucraina pentru România și… pantofii galbeni ai lui Mircea Lucescu!

Ovidiu Ioanițoaia locuiește în Chiajna. Drumul către acest deja „cartier”, no offence, al Bucureștiului pornind de la Gara de Est (Gara Obor), este un calvar. Mai ales vineri după prânz. A durat 3 ore. Nu pe jos, cu mașina. Pe jos dura mai puțin.

Ora stabilită cu Ovidiu Ioanițoaia, 15:00, s-a făcut 16:00. Asta cu două ore rezervate pentru „deplasare”, adică plecarea a fost la ora 13:00, să ne-nțelegem! Noroc că „veteranul” presei quality de la noi are răbdare. Orele fiind înaintate, am intrat direct în subiect.

Ovidiu Ioanițoaia: „Am o pensie peste 1.000 de euro… Plus contractul de la «Gazetă». Nu mă plâng”

Domnule Ioanițoaia, scrieți, aveți emisiune pe net… Nu v-ați pensionat?

– Ba da… m-am pensionat demult, de vreo cinci ani… după ce am făcut greșeala că am întârziat ieșirea la pensie cu vreo patru, cinci ani, spre 70 de ani, acum am 77… Sunt de-o vârstă cu Războiul de Independență… (râde)

Digi24.ro

Clasa de mijloc a dispărut complet: O țară care avea cândva economia cu cea mai rapidă creștere din lume este acum în colaps

…Din care vreo 55 de gazetărie, am început la 22… Îmi tot spuneau cei de la Resurse umane, eu având contract cu ziarul (n.a. – Gazeta Sporturilor), „Domnu’ Ioanițoaia, de ce nu vă pensionați? Pentru că, în paralel cu contractul, puteți să luați și pensia”… Suna urât pentru mine… Pensionar, ce-i aia pensionar?!

Și am întârziat ieșirea la pensie… Și când am calculat, am văzut că am pierdut vreo 30.000 de euro… (râde) Că puteam să mă pensionez de la 65 de ani și în paralel mergea contractul, care n-are treabă cu statul, cu pensia de la stat, e angajament cu o societate privată, nu se bat cap în cap.

Deci sunteți un pensionar în activitate…

– Da, lucrez zilnic. De când cu pandemia, mă duc mai rar la ziar, mă duc când filmez „Prietenii lui Ovidiu”, studioul fiind în redacție. Așa împac și capra, și varza. La ora 11 fix încep să lucrez, oriunde aș fi, până cel mai devreme la 3 după prânz. Scriu, citesc, mă documentez, filmez…

Cât câștigați? Că tot v-a plăcut să puneți această întrebare tuturor invitaților de la „Procesul etapei”…

Digisport.ro

Alex Pițurcă, filmat în parc cu o tânără! Cristina Ich a reacționat imediat și a făcut anunțul

– (râde) Am obosit să-l tot întreb pe Mircea Lucescu de vreo 40 de ani cât câștigă și el să nu răspundă niciodată… (râde) Câștig… civilizat (râde) … ca să pot să trăiesc civilizat… în lux n-am trăit niciodată, provin dintr-o familie obișnuită, n-am moștenit nimic…

Cât vă aduce lunar poștașul?

– Nu-mi aduce nimic… că îmi intră pensia pe card… (râde) …ca să nu afli tu cât am… (râde) Uite, îți spun… peste 1.000 de euro… Plus contractul de la „Gazetă”…

Mai mult sau mai puțin decât e pensia?

– Da! (râde) …E peste salariul mediu… (râde) …Îmi conferă o siguranță financiară liniștitoare. Mai mult nu-ți spun, oricât m-ai întreba. Caută alte surse! (Râde)

Ovidiu Ioanițoaia: „FCSB are calitate peste CFR, dar Gigi Becali distruge cu o mână ce clădește cu cealaltă”

Bine, trecem la alți bani, alte contracte… Cine poate opri hegemonia CFR?

– FCSB ar putea… FCSB are calitate… Îndrăznesc să spun că are calitate chiar peste CFR. Numai că, din păcate pentru FCSB, Gigi Becali dărâmă cu o mână ce clădește cu cealaltă.

Lui i-ar trebui un antrenor serios, intransigent în primul rând cu el, cu Gigi Becali, pe care să-l lase să lucreze, să nu-și mai biciuiască jucătorii aiurea, fără motiv câteodată… când sunt Mbappe, Messi, când sunt cei mai proști…

Dan Petrescu la FCSB?

– Niciodată! Nu, n-ar putea niciodată… Este, ca să zic așa, nepotrivire de caracter… Nu se „pupă” niciodată cu Becali, n-ar putea să lucreze niciodată sub tutela lui Becali.

Care, de la un punct încolo este irațional. Toți suntem creștini, toți suntem credincioși, toți avem… sau ar trebui să avem un Dumnezeu, dar nu ne imaginăm că Sfânta Fecioară a dat gol sau Sfântul Petru a fost prins în ofsaid… Deja derapăm prea grav.

Gigi Becali a făcut mai mult rău sau mai mult bine fotbalului românesc?

– Gigi Becali și-a făcut rău lui și a făcut bine altora. A luat jucători și a finanțat astfel și alte echipe, Viitorul, Botoșani… Din păcate n-are nicio măsură, n-are nicio limită…

Imaginea care-l caracterizează cel mai bine am spus-o: dărâmă cu o mână ce construiește cu cealaltă. Și vorbește prea mult, nu-i lasă pe oamenii de meserie să-și facă meseria. El este patron, președinte, director sportiv, antrenor, maseur… nu se poate, așa ceva nu există nicăieri.

Mai citesc… sau mi se spune că zic unii pe bloguri că sunt prietenul lui Gigi Becali, că-l ridic în slăvi… Ioanițoaia e omul lui Becali… Ca să fie clar pentru toată lumea: nu vorbesc cu Gigi Becali de 15 ani. Nici nu ne salutăm. Punct.

Mai sunt patroni care se bagă peste antrenori?

– Sigur că sunt… Dar ei nu se bagă… își dau cu părerea… (râde) Nu ei sunt de vină, ci antrenorii care cedează, care acceptă orice compromis pentru un salariu… mare față de al muritorilor de rând…

Trebuie spus, însă, și că e greu de judecat, sunt, până la urmă, banii lor pe care se joacă, iar noi, românii, suntem campioni la judecat pe banii altora.

Legătura dintre Vasile Dâncu, Răzvan Burleanu și… Dan Petrescu!

Conduce Vasile Dâncu din umbră pe CFR? Sau tot fotbalul românesc?

– Nu cred… Păi dacă ar fi condus… fac o deducție, o judecată logică… atunci Dan Petrescu ar fi trebuit să fie la națională. Dâncu fiind mentorul și nașul lui Burleanu, dacă se băga, era foarte simplu să rezolve. 400.000 de euro, clauza lui Petrescu, nu era o sumă de neatins.

Poate că l-a vrut la CFR, nu la națională… El are sentimente puternice pentru Cluj…

– Da, dar pare să fie mai degrabă fan ”U” Cluj, nu CFR… Acolo majoritatea clujenilor este cu ”U”, ”U” este echipa iubită a orașului. Apoi Burleanu, cu banii… Burleanu nu spune niciodată ceva concret… „Federația are mai mulți bani decât în 2019”… dar nu spune câți bani a avut federația în 2019. Ăsta e stilul lui, alunecător, bagă toate lucrurile în ceață.

Păi dacă ai, tu, federația, bani, de ce nu plătești 400.000, clauza de eliberare a lui Dan Petrescu? Te duci la Cluj să-l iei pe Dan Petrescu știind că are clauză 400.000, stai bine cu banii, plătești și Neluțu Varga e obligat să-i dea drumul lui Dan Petrescu. Asta, una…

A doua: de ce te mai duci la Salonic, să vorbești cu Răzvan Lucescu, care are clauză de eliberare șapte milioane?! Șapte milioane de euro! N-ai avut 400.000 și ai șapte milioane?! Nu! Păi atunci de ce te duci?

Ovidiu Ioanițoaia: „Îmi place foarte mult Florin Tănase. Că l-a învățat cineva prost să simuleze tot timpul e altă poveste…”

CFR Cluj, FCSB… Universitatea Craiova, favorita dumneavoastră din alte timpuri… Ce jucător vă place din campionat?

– O să râzi… Mie îmi place foarte mult Florin Tănase. Că l-a învățat cineva prost să simuleze tot timpul e altă poveste… acum nu-i mai dau arbitri „dreptul lui”, cum zicea „Pinalti”, nici când e 11 metri. Dar e un jucător care leagă jocul, un jucător cu fruntea sus, un jucător cu personalitate.

Cine îmi mai place? …Îmi place Andrei Burcă… se pare că talente mai avem. Din păcate se pierd pe parcurs. Orice plecare în străinătate pentru sârbi, pentru croați, de exemplu, pentru ex-iugoslavi, este un început de drum. Pentru români, plecare e sfârșitul unui drum.

Au semnat contractul, au luat niște bani, și-au tras o fată obligatoriu cu sânii și, mai nou, cu buzele mari, o mașină de musai peste 100.000 de euro, care atâția cai încât n-au unde-i „paște” pe vai de șoselele noastre, își mai iau o casă și gata. Cu fotbalul. Ce rost mai are să mai joc dacă am toate astea?!

Asta-i biografia fotbalistului român care pleacă „afară”. Parcă pleacă și „afară” din fotbal. Denis Man, cel mai bun fotbalist român al anului 2020, pleacă în Italia și este rezervă la o echipă de liga a doua, despre ce vorbim?

Păi atunci ce pretenții să am de la naționala României? Am văzut că Edi Iordănescu are o listă cu vreo 24 de jucători din străinătate… 10 joacă în liga a doua. Ce să ceri de la o echipă care are atâția jucători în liga a doua?!

Ovidiu Ioanițoaia: „România nu va fi atinsă de Putin, Moldova, însă, este expusă”

Cum vedeți rezolvarea războiului pornit de Putin în Ucraina?

– Trebuie să se oprească… Sau să fie oprit cât mai repede. Putin. Indiferent ce argumente are. Așa ceva este dincolo de orice logică umană, nu omori oameni ca să-ți impui tu punctul de vedere, chiar dacă ai dreptate, să zicem, ad absurdum…

În 2022 nu mai vii tu cu tancurile, indiferent cât ești… sau te crezi… de tare. Dacă vii tu cu tancurile, vin și alții cu tancurile și ce Dumnezeu facem?! Nu mai spun de nemernicia de a nu opri măcelul nici măcar de Paște…

Rămâne România neatinsă?

– Eeee, hai să fim calmi, să nu ne isterizăm… Am înțeles că Putin are visurile lui Petru cel Mare, să fie țar, să refacă Maica Rusie… de fapt URSS-ul… Ori România n-a făcut niciodată parte din URSS.

Dar Moldova?

– Moldova este mai expusă… mai degrabă Transnistria, acolo este scena perfectă pentru tot felul de înscenări provocatoare… Moldova nu e NATO, nu e UE… caută acum cu disperare să intre…

…Asta l-a și înfuriat pe Putin, că toate țările astea care erau sub influență rusească vor acum să vină cu granița UE și NATO în nasul lui. Lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima judecată. Orice acțiune va genera o contra-acțiune, ca să nu zic reacțiune.

Castelul Peleș din Las Vegas al… Prodancei!

În nebunia asta în care am ajuns, unde ați pleca din România dacă, Doamne-ferește, vine Putin peste noi?

– Ori în Grecia, ori în Italia. Deși am o soră… doar de tată… Corina… care e doctoriță în Las Vegas… și stă într-un palat… Apropo de asta, i-am trimis cu Prodanca nu mai știu ce nimicuri, are ea boala produselor românești…

Și mă sună sor-mea după ce s-au întâlnit… „Măi Ovidiule, cine-iasta de-ai trimis-o la mine?”… Auoleu, zic, ce o mai fi făcut nebuna aia?… „De ce, soro?”, „Păi tu știi unde stă asta?”, „Unde stă?”, „La Castelul Peleș! M-a invitat la ea acasă… Are o casă de nu știi pe unde să intri și pe undă să ieși. Cred că are vreo 20 de camere… Casă de trei milioane de dolari”.

Dar nu m-aș duce în America… M-aș duce ori la Telese Terme, unde a fost naționala în 1990, la Mondialul din Italia, mi-a plăcut foarte tare și mi-am făcut prieteni buni acolo. Ori la Serres, în Grecia, unde am niște prieteni d-ăștia de mai beau un șpriț cu ei… ca grecii… (râde)

Ovidiu Ioanițoaia: „Anamaria Prodan e Gigi Becali în variantă feminină”

O cunoașteți foarte bine pe Anamaria Prodan, ați angajat-o la ziar… de ce a ajuns miezul atâtor scandaluri?

– Anamaria e o femeie deșteaptă. Și muncitoare. O știu bine, a lucrat în echipa mea la „Procesul etapei”. Vorbește prea mult, se bagă și unde nu-i fierbe oala, e Gigi Becali în variantă feminină. Dacă ar ști să fie mai ponderată, ar ieși în câștig.

E prea multă ostentație în ce face, ar trebui să fie mai echilibrată. Chiar dacă ai dreptate, modul în care îți susții dreptatea trebuie să fie ponderat… Vorbește prea mult, îi place să fie mereu în prim-plan… aici e și vina presei că o bagă tot timpul în seamă…

Per total, i-a făcut bine lui Reghecampf relația cu ea?

– Da, sigur… Avantajele au fost reciproce. Și Anamaria l-a ajutat pe Reghe, și Reghe pe ea. Normal într-o căsnicie. Care, la un moment dat se poate destrăma. Nu sunt ele veșnice imperiile, d-apăi căsniciile…

Ovidiu Ioanițoaia: „Sunt un cititor împătimit de presă scrisă. Cumpăr în fiecare zi toate ziarele”

Nici presa scrisă nu e veșnică… Mai are vreo șansă de resuscitare?

– Eu sunt un cititor împătimit de presă scrisă. Cumpăr în fiecare zi toate ziarele. Așa am crescut și așa am să mor.

Generația tânără citește mai puțin spre deloc presă scrisă. Un impediment, pe lângă asaltul masiv al presei on line este că nu prea mai sunt chioșcuri de ziare.

Practic, mergând de aici, din Chiajna, până în Pipera, nu este niciun loc unde să oprești, să te dai jos din mașină, să cumperi ziarul și să pleci mai departe. Și nu mai sunt nici vânzătorii ambulanți de ziare. Te opreai la stop, venea omul, cumpărai ziarul. Au dispărut, nu mai era rentabil.

Iar chioșcarii, câți mai sunt, cumpără cât mai puține ziare ca să nu rămâne cu ele nevândute. Acum 25 de ani, un chioșcar expunea 25 de titluri, acum mai are cinci. A vinde ziare nu mai este astăzi o afacere, nu mai este rentabil.

Topul ziariștilor de sport făcut de „starostele” presei de sport

Care este topul ziariștilor de sport în viziunea dumneavoastră?

– Topul ăsta nu poate fi decât sentimental, deci subiectiv. O să-i pun în special pe cei cu care am lucrat, pe care îi știu mai bine… Și persoanele excluse sunt de față, ca să spun așa… (râde)

Regretul mare este că Tolontan nu mai scrie sport, era cel mai talentat. Foarte buni, fără să fac o ierarhie, sunt Alin Buzărin, Cristian Geambașu, Cătălin Țepelin, redactorul-șef al Gazetei după alt Cătălin, Tolontan, foarte muncitor și în ascensiune, Luminița Paul, Andrei Niculescu, Teo Jumătate, mai tinerii Dan Udrea, Andrei Crăițoiu… Și Vlad Nedelea, căruia eu îi zic „Richard Inimă de Leu” pentru că are transplant de inimă. Făcut la noi, la Târgu Mureș.

Dintre ceilalți, pe care doar îi citesc sau urmăresc, la fel de buni sunt Horia Ivanovici… și asta nu pentru că interviul ăsta este pe FANATIK, site-ul lui… (râde) …lumea mă cunoaște, știe că nu dau bilete de favoare… apoi Radu Naum, Patrick Andre de Hillerin… Cel mai bun rubricand, după părerea mea, nu neapărat din sport, este Doru Bușcu, de la „Cațavencii”, nu bun, foarte bun…

Un respect deosebit am pentru Radu Cosașu, care are de 50 de ani rubrică de sport, el fiind „ultimul mohican” al unei generații mari de ziariști de sport, Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Ion Băieșu, Teodor Mazilu…

Și nu-i mai amintesc pe „clasicii” în viață (râde) Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Radu Traian Ungureanu… Noi am avut o școală de gazetărie excepțională, care, din păcate, se diluează pe zi ce trece…

Cei trei oameni care i-au influențat decisiv traiectoria profesională lui Ovidiu Ioanițoaia: Emanuel Valeriu, Adrian Păunescu, Adrian Sârbu

Cine v-a plătit cel mai bine în lunga dumneavoastră carieră?

– Pro TV… Adrian Sârbu… Când făceam „Procesul etapei” am câștigat cel mai bine.

Emanuel Valeriu m-a angajat prima oară, în 1967, fără să știe nimic despre mine, fără să fi publicat nimic înainte, i-am dat un text și a zis „Mă, tu o să ajungi gazetar”…

Apoi a fost Adrian Păunescu, care, după aventura ai a mea în SUA… am fost însurat cu o americancă, am plecat în America, m-am întors după câteva luni și am stat alte 13 luni fără serviciu, în „Scânteia” s-a scris că am scuipat pământul patriei… deși nu încălcasem în niciun fel legile țării… și Adrian Păunescu, în 1973, la fel ca și Emanuel Valeriu, fără să mă cunoască, m-a angajat la „Flacăra”… la corectură… un an n-am avut drept de semnătură…

…Dumnezeu să-i ierte… Ei doi și Adrian Sârbu au fost cei trei oameni care au jucat rolurile principale în formarea mea ca gazetar… și, până la urmă, și ca om.

Iar Sârbu este cel care mi-a schimbat viața în clipa în care am vândut ziarul „Pro Sport” și, având 20% din acțiuni, am luat o căruță de bani, mi-am luat casă, altă mașină, a fost momentul de răscruce. Stai așa, știu ce o să mă întrebi: cât am luat. Află din trei surse! (râde)

Când s-a îmbătat Ovidiu Ioanițoaia „pentru prima și, probabil, ultima dată în viață”

Întrebare STAS: care a fost cel mai frumos moment al carierei?

– Cel mai frumos moment al carierei a fost cel mai frumos al vieții: când s-a născut fie-mea, Iulia, în 1977… Când, pentru prima și, probabil, ultima dată m-am îmbătat. Eu care toată viața am fost dușmanul alcoolului… cred că am dat afară 10-15 oameni numai la „Sportul românesc” pentru că miroseau a alcool… în meseria asta n-ai voie să miroși a băutură…

Iulia s-a născut la maternitatea Giulești și m-am dus cu niște prieteni la o cârciumă din zonă, am zis „Fac cinste, s-a născut fie-mea!”… Și ne-am îmbătat cui, am petrecut până dimineață, am chiuit…

După ce-am revenit la normal, a doua zi, m-am dus la maternitate, medicul Bogdan Marinescu m-a dus în sala pentru noi-născuți să mi-o arate pe fie-mea și zice „Bă, da’ ce seamănă cu tine, uite și tu, are nasul tău, are gura ta…”. Mă uitam și mi se părea că are dreptate… Chiar semăna cu mine…

Și vine asistenta: „Domnul doctor, pe cine căutați?”, „Pe Ioanițoaia”, „Păi nu-i ea, am mutat-o… e în partea ailaltă…”. A fost un haz colosal…

„Tovarășul-prim” Cioară, Piața Dorobanți și „Ioanițoaia ăla…”

Și, la polul opus, cel mai dezagreabil moment al carierei?

– Ehe, he…  au fost mai multe… De pildă, m-a chemat odată Gheorghe Cioară, era primarul Bucureștiului și prim-secretar al Comitetului Municipal de partid… lucram la „Flacăra” și el inaugurase Piața Dorobanți… făcusem un reportaj cu el și suita în piață, cu roșii, cu pepeni…

Și în final scrisesem cam așa: „Să sperăm că Piața Dorobanți va fi la fel de aprovizionată ca în ziua în care a venit Primarul General să o inaugureze”.

A doua zi după ce a apărut revista, mă sună de la primărie să mă prezint de urgență la tovarășul prim-secretar… N-apuc să-i spun lui Păunescu… era după o noapte de cenaclu și nu se trezise… apelul a fost pe la 8-9 dimineață… Păunescu își apăra mereu oamenii până în pânzele albe… și mă duc.

La primărie, Cioară avea un birou ca Ștefan cel Mare, intrai pe aici și el era dincolo… „Cine ești tu?”, îi spun… Și a început să țipe, să gesticuleze… „Cum îți permiți așa ceva, cine ți-a dat voie să scrii așa ceva?!”… „Dar ce s-a întâmplat, tovarășul prim-secretar?”, „Știi că articolul tău s-a citit la Europa Liberă?!”…

Chiar nu știam, nu eram eu comunist, dar nici mare disident, nu ascultam Europa Liberă… „Finalul ăsta în care spui tu că noi aprovizionăm numai când vine cineva important… Subversiv… Răngi băgate la adresa conducerii de partid și de stat, a guvernului, a regimului… Cred că ai încheiat-o cu meseria asta!”.

Eu m-am cam blocat… dar citisem la redacție toate ziarele și spun: „Tovarășul prim-secretar, pot să vă…”, „Ce să poți, mă?! Ai alimentat oficinele occidentale imperialiste, ce să mai spui?!”, „Pot, totuși, să vă întreb ceva?”, „Ia să văd ce mai scoți…”, „Dumneavoastră ați citit toată presa de azi?”, „Da’ ce, mă, mă iei tu la întrebări pe mine?!”, „Dacă-mi permiteți, ați citit toată presa de azi?”, „Am citit-o, mă?” îl întreabă pe un adjunct, erau doi în cameră… „Da, am citit-o”, răspunde ăla…

Eu, cu mai mult tupeu: „În afară de revista Flacăra, uitați, cu poze color, mari, cu spațiu generos alocat, a mai scris vreun ziar de inaugurarea Pieței Dorobanți?”… Cioară către adjunctul ăla: „Bă, a mai scris cineva?”, „Tovarășu’ prim, știți că…”, „Băăă, a mai scris cineva?”, a urlat tovarășul prim de s-o fi auzit până-n Piața Dorobanți… „N-a mai scris nimeni, tovarășu’ prim…”. „Cum, bă, ăsta-i singurul care a scris?! Flacăra?! Păunescu?!”, „Da, tovarășu’ prim, numai ei au scris…”.

…Eu tăceam… s-a întors tovarășu’ prim spre mine: „Bine, mă, rămâne așa, da’ finalu’ ăla să nu-l mai pui… Liber!”. Ei bine, de atunci, ori de câte ori a mai inaugurat Cioară orice, de la Baia Comunală de pe Grivița, trei metri de autostradă din Militari spre Pitești, parcul nu știu care din Berceni, suna telefonul în redacție: „Să vină ăla care a scris de Piața Dorobanți… Ioanițoaia ăla…”.

Cadoul nepurtat de la Mircea Lucescu. Cu cataramă!

Sunteți foarte bun prieten cu Mircea Lucescu…

– Ne cunoaștem de atâta timp, de peste 50 de ani… n-o să uit niciodată, eu abia începusem gazetăria… ’65-’66… el era tânăr fotbalist la Dinamo, mi-a făcut cadou o pereche de pantofi. Galbeni, cu cataramă!

Nu i-am purtat niciodată (râde), nici nu știu la ce se puteau purta, erau pantofi de expoziție, probabil că nici el nu i-ar fi purtat și mi i-a dat mie (râde).

Nu i-am purtat, dar îi arătam tot timpul și eram foarte mândru că erau cadou de la Mircea Lucescu… Chiar dacă el nu era așa cunoscut cum avea să devină, pe bună dreptate, de-a lungul anilor.

La finele anului trecut, când a primit un premiu de la „Gazeta Sporturilor”, a zis că nu-l interesează, ba chiar a acuzat ziarul că scrie la comandă… Cum v-a explicat această reacție?

– Mircea trăiește de atâția ani în Ucraina încât nu mai știe foarte bine nuanțele în limba română (râde). Și se mai supără câteodată… în general toți se supără…

Puiu Iordănescu, se supără și el, de exemplu… orice am scrie despre ei, ei rețin numai criticile, chiar dacă e numai 1% care nu le pică lor bine, presa nu poate să fie numai „onomastică”, să le dedice numai ode.

Mircea Lucescu este, în general, un tip echilibrat, dar trebuie să-l lași în ale lui, că ia foc în prima clipă, după care judecă la rece și se liniștește. Este un om cu o judecată foarte corectă. Eu îl cunosc foarte bine…

I-am cunoscut foarte bine pe majoritatea din generația lui, am fost, de exemplu… că tot am amintit de Iordănescu… am fost primul care am scris despre el, primul articol care a apărut despre el… și acum ne distrăm când ne aducem aminte…

Era 1967, în ziua de Crăciun, primul meu articol care a apărut în presă și primul articol despre Puiu Iordănescu, care era junior, articolul se numea, inspirat… (râde) „Cel mai bun junior al anului 1967”. Și a părut în ziua de Crăciun, pe vremea aia nu se sărbătorea Crăciunul cu zile libere, apăreau ziarele și pe 25 decembrie…

Ovidiu Ioanițoaia: „L-aș pune pe Țiriac șeful ministrului sportului!”

De ce înțeleg mai greu oamenii de și din fotbal că odată ce au intrat în fenomen devin persoane publice și orice gest sau declarație devin subiecte de interes public? Nu pot trai în spatele zidurilor, cu porți închise…

– Noi, românii, ținem foarte bine socotelile altora. Uite, îl înjurăm pe Țiriac că este zgârcit și mai împușcă și mistreții la Balc. Dar Țiriac are nu știu câte case de copii și de bătrâni pe care le finanțează. Lui nu-i place să se bată cu pumnii-n piept.

Este dureros să ai un om de talia lui Țiriac, care are atâtea relații, care poate deschide atâtea uși în toată lumea, care este el însuși un brand, și să nu-l folosești.

Eu l-aș pune super-ministrul sportului, șeful ministrului sportului. El neavând nevoie să-și facă, să-și dreagă, să ia, să fure, el tot bagă bani, milioane și milioane, construiește… Și lumea… „Cine, mă, zgârcitul ăla?!”…

Ce vreți? Să vină Țiriac să se dea jos din Mercedes și să împartă sute de euro în stânga și dreapta, ca Gigi Becali? A făcut un patinoar, că doar nu l-a făcut pentru el ca să patineze acolo singur, vrea să facă o sală, 30 de terenuri de tenis…

În loc să folosim asemenea om, care are prestigiu, se bate pe burtă cu șefi de state, noi nu-l băgăm în seamă… «Eee, vorbește și Țiriac ăsta»… Nu, să vorbească Stan Păpușă! Ce să vorbească Țiriac?! Ce știm noi să prețuim?

Noi în loc să prețuim și să valorificăm astfel de oameni, îi invidiem și îi bârfim. Noi nu dăm doi euro pentru ucraineni… că nu ne plac, nu-i iubim că sunt tot un fel de ruși… Dacă nu dă Țiriac un milion pentru nu știu ce… «Hai, domne… Țiriac… păi ăla-i om? E un zgârcit!». Ăștia suntem noi. De-aia suntem în Balcani, vorba lui Cornel Dinu.

• „Mă acuză unii că Mircea Sandu mă lua mereu în avionul federației în deplasările externe… Și eu am avut la procese cu Mircea Sandu de nu le mai știu numărul”
• „Sunt un cititor împătimit de presă scrisă. Cumpăr în fiecare zi toate ziarele. Eu am avut norocul să prind o epocă în care presa scrisă avea un rol, conta… acum este derizoriu. Presa scrisă este muribundă și va dispărea”
• „Nu mai fumez de când am fost operat pe cord deschis, la Stuttgart, în 2012, am două bypass-uri… Atunci a dispărut și paharul de whisky de lângă scrumieră. Mai beau doar câte un vin alb, sec… și ăla șpriț”
• 25.000 de euro l-a costat pe Ovidiu Ioanițoaia operația pe cord deschis din 12 martie 2012, efectuată de un vestit chirurg român, Adrian Ursulescu, la spitalul „Robert Bosch” din Stuttgart
• 77 de ani a împlinit Ovidiu Ioanițoaia pe 1 Martie
• 55 de ani au trecut de la primul articol publicat de Ovidiu Ioanițoaia, ziarul era „Sportul popular”, iar subiectul Anghel Iordănescu. Titlul: „Cel mai bun junior al anului 1967”. Era și prima apariție în presă a lui „Tata Puiu”
• 140 de țări a vizitat în 77 de ani de viață, din care 55 în presă. „Majoritatea pe banii mei, nu pe banii FRF, cum tot spun unii…”
• 4 limbi străine vorbește Ovidiu Ioanițoaia: engleza, franceza, italiana și poloneza