Ovidiu Ionescu luptă cu “dinastia” chineză pentru o medalie olimpică: “E ciudat să joace asiaticii pentru alte țări”. Exclusiv

Ovidiu Ionescu este una dintre speranțele României pentru o medalie la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Deși la tenis de masă, primele trei locuri sunt de cele mai multe ori acontate de jucătorii chinezi, care domină acest sport, Ovidiu Ionescu a demonstrat la turneele finale că poate fi un adversar pe măsura “terminatorilor” asiatici. 

În episodul doi al seriei: “Olimpicii României”, Ovidiu Ionescu a acordat un interviu pentru FANATIK despre așteptările pe care le are la Jocurile Olimpice. Ionescu este vicecampion european la individual în 2018, având în total 5 medalii la Campionatele Europene și Mondiale.

România este una dintre națiunile europene de top în acest sport și deseori jucătorii și jucătoarele noastre trebuie să concureze și la Euro împotriva chinezilor naturalizați de alte națiuni europene. Ionescu a explicat în interviul pentru FANATIK și de ce sunt chinezii ași în tenisul de masă, inclusiv echipamentele folosite de ei fiind unicat.

Ovidiu Ionescu luptă pentru o medalie la JO de la Tokyo: “Avem șanse la dublu mixt. Nu mă consider un outsider”

Ovidiu, ai mai fost la Jocurile Olimpice în 2016, ce așteptări ai de la Tokyo?

– La Tokyo chiar cred că putem obține o medalie olimpică în proba de dublu mixt, acolo unde voi concura alături de Bernadette Szőcs. Sigur, mai avem de trecut de o rundă de calificări, dar cred că am demonstrat în ultimul timp prin rezultatele pe care le-am avut. Cu puțină șansă la tragerea la sorți, cu o formă bună în acea zi se pot întâmpla lucruri mari. Chiar mă uitam la darts la un turneu zilele trecute în care locul 1 mondial care era să piardă în 16-imi la un mare outsider. Eu nu mă consider un outsider, dar dacă ai încredere și te pregătești bine se pot întâmpla lucruri frumoase.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 30 de ani. Mărturia unui copil de 4 ani i-a dat de gol pe autori

Cum te-ai decis să urmezi o carieră în tenis de masă?

– Datorită fratelui meu. El și-a dorit de Moș Crăciun două palete de tenis de masă. Am început să jucăm pe biroul tatălui meu și după un timp tata și-a dat seama că am multă energie și că îmi face plăcere. A avut o cunoștință care practica tenis de masă și am ajuns în sala din Buzău. Înainte am încercat șah, dar aveam multă energie, tenis de câmp și până la urmă am ajuns la tenis de masă.

“Înainte de Campionatul European a fost momentul în care am avut cea mai mare încredere”

Te întreb pentru că în România sunt mulți amatori de tenis de masă, dar foarte puțini fac pasul la profesioniști. Este greu de făcut pasul? 

– Tenisul de masă s-a dezvoltat mult în România, mai ales datorită cluburilor nou-înființate. Este loc de mai bine întotdeauna, dar cred că suntem pe drumul cel bun. Trebuie să ai norocul să fii într-un oraș mai mare. Ăsta este punctul nevralgic, partea negativă. Nu sunt în toate orașele cluburi de tenis de masă profesioniste. În comparație cu vremea în care m-am apucat, sportul nostru este mult mai dezvoltat. Încă nu am ajuns însă la nivelul tenisului de câmp.

La nivel individual, în 2018 ai reușit să joci prima ta finală europeană pierdută în fața unui jucător legendar, Timo Boll. Simți că atunci a fost momentul în care ți-ai dat seama că te poți bate de la egal la egal cu cei din elită?

Digisport.ro

Luptătorul suspendat pe viață pentru gestul golănesc pe care l-a făcut către fata din ring a rupt tăcerea! Mai rău a făcut

– Nu atunci mi-am dat seama. Cam începând din anul 2016 când am intrat în prima sută mondială pentru prima dată. Automat, m-am calificat și la Jocurile Olimpice unde am reușit să înving jucători mai bine cotați ca și mine. În 2017 am reușit să înving la Mondiale campionul european en-titre cu 4-0. Atunci am pierdut în ultimii 32 cu Ma Long. Atunci am realizat că mă pot bate de la egal la egal cu ei. Mi-am spus: «Ok Ovi, ai ajuns aici! Cu multă muncă, se pot întâmpla lucruri». Înainte de Campionatul European a fost momentul în care am avut cea mai mare încredere. Cu câteva săptămâni înainte am învins doi jucători nemesis, nu știu dacă este cuvântul corect. Ei mă învingeau întotdeauna. Dar acum am reușit să îi bat și la europene chiar am jucat împotriva unuia în semifinale. Acest lucru mi-a dat multă încredere. Ca să fiu sincer, atunci am plecat pe medalia de aur la dublu mixt, din păcate nu am reușit. Apoi am vrut medalie la dublu băieți. Nici acolo nu am reușit. La individual nu pot să zic că mă așteptam la o medalie. Am ajuns în sferturi și mi-am spus că de acolo depinde numai de mine, de forma din ziua respectivă, starea de spirit.

“Când am intrat prima dată în boxă, nu se vedea nicio reclamă, erau doar cercurile olimpice și mi-am dat seama că tot ce am făcut până în acel moment a meritat”

Ai avut experiența olimpică în 2016. Ce senzație ai când ești acolo? 

– Este total altă competiție. Țin minte când am intrat prima dată în boxă, nu se vedea nicio reclamă, erau doar cercurile olimpice și mi-am dat seama că tot ce am făcut până în acel moment a meritat. Să îmi urmez visul de mic, să cred în el și să particip la Jocurile Olimpice mi-a dat încredere spre viitor. Să stai în satul olimpic, să treci pe lângă mari atleți precum Usain Bolt, Michael Phelps sau Rafa Nadal, să îi studiezi și să vezi cum se comportă… Pentru mine, să stau acolo alături de ei a fost o sursă de energie către viitor. La prima participare am zis să savurez experiența, dar de la a doua ediție a JO vreau mult mai mult, cu alte expirații.

Deci obiectiv la Tokyo este medalia olimpică?

– Da, îmi doresc la dublu mixt. Acolo chiar se poate. Sunt doar 16 perechi calificate. Să fiu sincer, ai nevoie de o tragere favorabilă. Un culoar favorabil poate fi o șansă. Dar trebuie să mă calific la ambele probe deocamdată. La individual orice este posibil și un sfert de finală este un obiectiv realist.

“Fețele lor de palete sunt speciale. Noi nu le putem procura. Două puncte pe set sunt câștigate și datorită echipamentului”

La europene mai e cum mai e, dar la Mondiale și la Jocurile Olimpice vin chinezii și fac legea. Ce fel de pregătire există la ei pentru dominația asta autoritară?

– În primul rând trebuie să fim conștienți că ei de la 10-12 ani sunt în centre olimpice unde se antrenează între 6 și 10 ore. Mai fac și școală, dar se antrenează foarte mult. Nu avem tehnica lor. E ceva ce nu există în Europa. Când vine câte un antrenor chinez sau un jucător chinez este bătaie pe ei. Ei au alte tehnici de antrenament. Mai au și materialele folosite. Este un aspect pe care lumea îl neglijează. Fețele lor de palete sunt speciale. Noi nu le putem procura. Două puncte pe set sunt câștigate și datorită echipamentului.

Stai puțin, vrei să spui că nimeni din Europa nu are acces la unele materiale pe care le au chinezii? Mi se pare puțin ciudat…

– Avem acces, le putem cumpăra, dar la ei sunt pe calități. Avem calitatea 1 care este doar pentru lotul național al Chinei. Este calitatea a doua care este pentru loturile de tineret, a doua echipă și câțiva asiatici cu care ei se înțeleg bine. A treia categorie este pentru restul lumii și din păcate este altceva, din păcate. Ei investesc foarte mult. Este sport național în China. Oriunde ai merge, oricine știe să joace tenis de masă. Și infrastructura este la un alt nivel față de Europa.

“Am pierdut în fața Slovaciei cu 2-3, ei având un chinez. Acolo recunosc, am fost foarte frustrat, foarte supărat”

Am văzut că multe națiuni europene au importat jucători asiatici. România este una dintre puținele națiuni care merge la competiție cu jucătorii născuți în țara noastră. Pentru voi este ciudat să jucați împotriva unor chinezi care reprezintă Germania sau Olanda?

– Naționalizarea chinezilor este mai mult la fete. Dar, vă dați seama că nu sunt de acord cu acest lucru. Unele țări au…  Ei spun că s-au născut în Germania sau în țările respective, dar bineînțeles că sunt șiretlicuri. Regulamentele sunt foarte încâlcite. Un sportiv născut în China poate juca la Jocurile Olimpice pentru altă țară, dar nu poate juca Europenele sau Mondialele. Este puțin ciudat. Nu știu exact care dintre ele, dar nu au voie la unul dintre turneele finale.

Am înțeles, regulamentul este diferit de la competiție la competiție…

– Exact. Dar este puțin ciudat. La noi, la băieți, în Europa cred că sunt unul sau doi chinezi. Și mai mare frustrare pentru mine a fost că am întâlnit unul dintre ei la calificările pentru Jocurile Olimpice în proba de echipe. Am pierdut în fața Slovaciei cu 2-3, ei având un chinez. Acolo recunosc, am fost foarte frustrat, foarte supărat. Noi ne-am descurcat cum am putut în țările noastre, ei importă și își asumă meritele. De asta sunt mândru că sunt român și Federația și Ministerul și COSR investesc în noi, pentru că atunci când obții o medalie, știi că este 100% a ta.

“Odată cu venirea pandemiei a fost o incertitudine totală. Câteva luni nu știai ce faci. Încă este un haos, multe necunoscute”

Din tenis de masă, ca jucător profesionist român, poți să trăiești bine sau mai ai nevoie și de o altă activitate?

– Da, poți trăi dacă ești în top 50-60 mondial. Poți duce o viață decentă. Nu vreau să ne comparăm cu fotbaliștii sau jucătorii de tenis. Dar poți duce o viață bună, decentă.

Amânarea Jocurilor Olimpice te-au afectat sau au fost de bun augur?

– Pe mine m-a afectat mult pentru că în calificările pentru proba de dublu mixt eram foarte aproape de JO. Când am văzut că s-au anulat, am fost foarte trist, pentru că mă simțeam în formă, simțeam că pot reuși și la individual.  Când știi 2-3 ani de zile și dintr-o dată se amână, e greu să accepți la început. Nu știi cum să îți planifici. A fost o incertitudine totală. Câteva luni nu știai ce faci. Încă este un haos, multe necunoscute. Încerc să îmi planific perioada următoare astfel încât vârful să fie în luna iulie.

• 31 de ani are Ovidiu Ionescu
• 5 medalii are Ionescu la competițiile majore (Campionate Europene și Mondiale)