Niciun alt fotbalist nu se poate compara cu Paco Gento, omul care a scris istorie la Real Madrid timp de 18 ani, între 1953 și 1971, perioadă în care a cucerit 23 de trofee, performanță egalată abia în acest sezon de brazilianul Marcelo. Dar Gento a stabilit acest record în niște vremuri în care nu exista Supercupa Spaniei și, totodată, el este singurul care s-a putut mândri cu șase Cupe ale Campionilor Europeni și 12 titluri de campion al Spaniei.
Numit ambasadorul Realului în 2015, după moartea fostului său partener din atac, Alfredo Di Stefano, Paco Gento era ultima icoană vie a primei epoci de aur a Madridului, după disparițiile lui Ferenc Puskas, Alfredo Di Stefano și Raymond Kopa.
De-a lungul unei cariere impresionante, cel supranumit “Vijelia din Cantabria”, datorită vitezei sale extraordinare, a avut parte de o experiență cel puțin inedită la București înaintea unui meci cu Dinamo, din sezonul 1963-1964 al Cupei Campionilor.
Partida s-a disputat în primul tur al Cupei Campionilor Europeni, după ce spaniolii trecuseră în turul preliminar de Glasgow Rangers cu scorul general de 7-0, în timp ce campioana României o eliminase Motor Jena, din Germania de Est, în urma succeselor cu 2-0 de acasă și 1-0 din deplasare.
Cvintuplă campioană a Europei în acel moment, Realul impunea respect oricărui adversar întâlnit, mai ales pentru unul lipsit de experiență la cel mai înalt nivel precum Dinamo. Dar cum un eșec la scor împotriva unei echipe din Occident nu ar fi picat prea bine pentru conducerea comunistă, s-a încercat distragerea atenției spaniolilor de la jocul de pe 13 noiembrie 1963.
“Au pus câte o fată în fiecare din camerele de la hotel. Ni s-a spus mai târziu că este ceva obișnuit ca echipele românești să procedeze astfel cu oaspeții lor. Am avut o ședință, în care am vorbit să ne comportăm ca și cum nu am remarcat nimic”, și-a amintit Alfredo Di Stefano de acel episod.
“Am venit să jucăm fotbal, iar după meci, cine vrea să meargă, e liber să o facă. Dar mai întâi de toate, trebuie să ne gândim la meci”, a fost mesajul transmis de lotul Realului.
“Erau toate fete frumoase, de 22-23 de ani, dar nu am căzut în capcana lor. Când meciul s-a terminat, unii dintre jucători au spus: să ne schimbăm repede și să mergem la hotel! Au alergat într-un suflet gândindu-se că fetele erau încă acolo, dar acele porumbițe își luaseră zborul! Nu ne-am ales cu fetele, dar i-am bătut pe români și în tur și în retur!”, a povestit același Di Stefano.
La București, pe fostul 23 August, în fața a aproape 100 de mii de spectatori, Realul s-a impus cu 3-1 prin golurile lui Ruiz, Di Stefano și Gento, respectiv Țârcovnicu. În manșa secundă, Dinamo a reușit performanța de a marca de trei ori, prin Nunweiller, Frățilă și Pârcălab, dar a și încasat cinci goluri.
După succesul cu 5-3, din retur, Real Madrid avea să ajungă până în finală, unde a fost învinsă de Interul lui Helenio Herrera. cu scorul de 3-1, la Viena. Iar nouă ani mai târziu, Paco Gento avea să joace în meciul său de retragere alături de Nicolae Dobrin, invitat special, alături de portughezul Eusebio, la partida din 14 decembrie 1972.
Românul a făcut atunci un joc extraordinar, fiind ovaționat de fanii madrileni, iar în cronica meciului, cotidianul spaniol AS a scris: “Am venit să-i vedem pe Gento și pe Eusebio, dar l-am văzut pe Dobrin”.