Super “interviu” Ionuţ Negoiţă. Ultimul pas înainte să vândă Dinamo: “Am scos toate trofeele pe eBay, plus autocarul pe Autovit”

– Câţi bani aţi investit la Dinamo, domnule Negoiţă?

În toţi aceşti 5 ani de când am preluat clubul, cam 8-9 milioane €. Dar am scos 15-20, normal. Păi, ce om de afaceri aş fi fost altfel? Trebuie să ştiţi că Ionuţ Negoiţă e un antreprenor serios, căruia nu îi place să se joace cu lucruri de genul acesta, v-am spus că voi face un proiect frumos şi aşa am făcut, sunt mulţumit!

– Nu credeţi că puteaţi să faceţi mai mult, totuşi?

Sigur că puteam, întotdeauna e loc de mai bine, dar în condiţiile date cred că 15-20 de milioane nu e o sumă de neglijat. Sincer să fiu, sub 30 de milioane nu m-aş fi gândit, calculele astea au fost, dar, repet, e bine cum a ieşit.

– Spuneaţi că vreţi să vă bateţi cu Gigi Becali când aţi preluat…

Da. Şi chiar am câştigat bătălia, pentru că, procentual, am scos mai mult profit. E adevărat că şi Gigi a scos bani buni din Steaua, dar a şi băgat mult, luaţi cifrele şi o să vedeţi că eu, prin comparaţie, nu am investit aproape nimic. Am avut încasări din drepturile TV, de la sponsori, abonamente, tichete, vânzări de jucători, plus barterele şi publicitatea gratuită pentru RIN. La asta mă refeream când am spus că vreau să pun clubul pe o direcţie sănătoasă, pentru că până să vin eu, clubul pierdea bani.

– Cum aşa?

Se cumpărau cei mai buni jucători din campionat, se aduceau alţii scumpi din afară, se plăteau salarii de sute de mii de dolari pe an, prime de zeci de mii şi tot aşa. O nebunie! Cei care decideau aveau ideea asta tâmpită să câştige campionate, cupe, să ajungă prin Champions League. Eu am fost mai temperat.

– Ideea dumneavoastră care a fost?

Să fac din clubul ăsta un club sănătos! O afacere bună este cea din care scoţi mult mai mult decât investeşti, să fie clar! Restul sunt poveşti.

– De aceea aţi şi trecut clubul prin insolvenţă…

Bine’nţeles! M-am făcut că platesc din datorii, le-am anulat pe cele mai multe, am ascuns baza de la Săftica din acte, mă rog, cum se face, nu are rost să plictisesc acum cu detalii.

– Dar fiindcă tot vorbeaţi de foştii acţionari, ei n-au făcut nimic bun?

Ba da, cum să nu!? Uite, ceva ce îmi vine repede în minte: au lăsat jucători la rivale. Dar asta am făcut şi eu, nu?

– Înţeleg. Dar, până la urmă, obiectivul dvs care a fost?

Să vând tot! Jucători, vestiare, tribune, fanioane, barele de la porţi, tot. Şi să fiu în schemă dacă se făcea proiectul acela cu mall-ul pe locul stadionului, despre care se tot vorbea. Dar nu a fost cazul, din păcate…

Digisport.ro

VIDEO Surpriză! Gheorghe Hagi nici nu vrea să audă: ce a spus despre ”bijuteria” de 76.000.000€ de la Constanța

– Nu credeţi că suporterii meritau mai mult, totuşi? Galeria aceea…

Ce cu galeria, nu înţeleg!? Au fost meciurile cu Steaua în care au putut arăta ce pot, le-am mai scăpat şi nişte bani, le-am oferit bătălii suplimentare chiar, politice, adevărate, bătălii care i-au călit, zic eu.

– Şi v-aţi hotărăt să vindeţi…

Da, pentru că au început să apară probleme, plus că lăcomia nu e bună. Eu atât am putut, acum las locul altora care pot să scoată mai mult, dacă pot, evident. Asta rămâne de văzut.

– Sunteţi ironic?

Un pic, recunosc. Păi, din ce să mai scoată, daca am vândut aproape tot!? Plus că mai e timp, zic eu, pentru că durează până se semnează actele, suficient, sper. Am scos toate trofeele clubului pe eBay şi sunt în discuţii avansate pentru autocar. P-ăsta l-am pus pe Autovit.

– Dar ce vindeţi investitorilor, practic? Pentru că jumătate din echipă va pleca la fel cum a venit; fotbalişti liberi de contract, palmaresul şi sigla sunt la Badea…

Dar ce voiaţi să vând pentru doar 5 milioane? Nu înţeleg. Vorbim de Dinamo aici, nu uitaţi! În condiţii normale, sub 40-50 de milioane nu aveam ce discuta. Dar fac totul ca să fie bine, inclusiv pentru suporteri, altfel clubul nu ar fi putut fi vândut niciodată. Sigur, puteam să-l aduc şi mai jos, dar atât m-am priceput eu.

– Nu simţiţi că aţi ratat totuşi şansa să intraţi în istoria clubului?

Serios? Păi când a fost ultima oară când Dinamo nu mai speria chiar pe nimeni? Când abia avea apa caldă? Contracte aproape de salariul mediu pe economie? Ia ziceţi! Doar 700 de Euro bani prevăzuţi pentru cheltuieli într-un cantonament de două săptămâni? Şi când s-a mai bătut Dinamo la retrogradare?

– Aici aveţi dreptate…

Deci, mi-a reuşit proiectul sau nu? Ăsta e New Dinamo! Unic în toată istoria clubului, din 1952 încoace, de la înfiinţare, adică.

– Păi a fost înfiinţat în ’48.

Iată!