Sport

Pandemia bate filmul. Destăinuirile lui Claudiu Bleonţ, izolat într-un sat de munte: “A murit o epocă”

19.12.2020 | 07:00
Pandemia bate filmul. Destăinuirile lui Claudiu Bleonţ, izolat într-un sat de munte:
Pandemia bate filmul. Destăinuirile lui Claudiu Bleonţ, izolat într-un sat de munteSursa: Arhiva personala
ADVERTISEMENT

Claudiu Bleonț se reinventează! Printre repetițiile online cu trupa Teatrului Național din Craiova, actorul a găsit un adevărat paradis în comuna clujeană Beliș, unde se îngrijește de realizarea mai multor proiecte. În ciuda pandemiei, Bleonț se ocupă de organizarea unui festival de jazz amplu, cu o mulțime de vedete și, alături de autorități, „pune osul” la sprijinirea comunității locale, una care… l-a „adoptat”.

Chiar dacă a pierdut, în toamnă, alegerile pentru Primăria din Beliș, artistul este consilier local. A ajuns acolo dintr-o întâmplare. Acum, visează să sprijine continuitatea unui festival cultural, pe care îl visează amplu, nu doar „nișat” pe muzica de jazz. Zona este atractivă, iar Claudiu Bleonț, un tip nu neapărat rebel, cât inventiv. Muzică, turism cultural, mountain bike, dar mai ales revigorarea infrastructurii, acestea sunt paleativele acestei zone, pe nedrept vitregită, în care, dincolo de artă, necesitățile sociale „ard”.

ADVERTISEMENT

Comuna are mai multe sate, iar unul dintre ele se numește Smida. Înaintea venirii mele acolo, băiatul unui foarte bun prieten a organizat un festival de jazz, care avea o durată de trei zile. Am prieteni din Cluj care mergeau la concerte și așa am aflat că, în trei zile, au fost 12.000 de spectatori. Mi-am zis: „Iată, cineva face jazz în Apuseni!” Așa mi-a venit ideea să lărgim programul, să propun proiecte culturale, mai ales de turism cultural. Este un vis realizabil ca turismul din zonă să poată deveni ceea ce reprezintă el pentru Spania, Grecia sau Italia”, a declarat, pentru FANATIK, Claudiu Bleonț.

Goran Bregovic, pe lista de așteptare, primordiale sunt… canalizarea și fabrica de lapte

Pandemiile, cum este și cazul COVID-19, sunt născute ca să ne pună la încercare, nu pentru a pângări, prin letargie, misterul sfânt care ne rotește prin Univers. Și nimic nu se face „pe genunchi”… Bleonț este conștient că inițiativa sa și a localnicilor are nevoie de timp: „Am intrat într-un proiect care se va desfășura pe o perioadă lungă. Eu sunt trecător, am 61 de ani… Pe cât voi putea, voi aduce oameni de valoare, iar ulterior ștafeta va fi preluată de alții. Am conștiința faptului că, odată cu venirea mea acolo, va începe o filă nouă a istoriei, care va dezvolta această comunitate. Depinde de oameni… Cu practica, experiența și renumele meu, am venit să mă pun în slujba Belișului!”.

ADVERTISEMENT

L-am întrebat la ce personalități, vedete sau cum doriți să le spunem, s-a gândit Claudiu că l-ar putea sprijini în realizarea Festivalului. „Inițiativele noastre se conturează în funcție de cât ne permite pandemia. În această vară, aveam un proiect interesant. La vremea aceea, încă aveam voie să strângem 500 de oameni la un spectacol. Am dorit să-l aduc pe Goran Bregovic și vroiam să fac inclusiv un festival de film. Vorbisem deja, în principiu, după care epidemia ne-a dat un reset. Poate Bregovic va veni anul viitor… În Beliș se trăiește de sute de ani și viața merge mai departe. Important e să ne ajute Dumnezeu, pe mine, dar mai ales pe oamenii care trăiesc acolo, să înceapă să scrie altă istorie!”, a adăugat artistul.

Este greu de spus când va fi reluat acest Festival și se pare că, la această, oră, problemele comunității sunt cu totul altele, așa cum avea să ne mărturisească și Claudiu Bleonț: „Prioritățile noastre sunt calitatea apei și canalizarea. Cultura face parte dintr-un proiect cu valori egale. Festivalul este important, dar avem de construit o fabrică de lapte și o alta de prelucrare a fructelor de pădure… Trebuie să rezolvăm problema pășunilor și așa mai departe. Cultura face parte din acest proiect, nu se află pe primul loc…”

Actorul, alături de sătenii din Beliș (sursa arhivă personală)
Actorul, alături de sătenii din Beliș (sursa arhivă personală)

De la joaca într-un parc bucureștean, la ciubărul țărănesc

Atunci când scriem despre nașterea și devenirea unui vis, e bine să avem grijă să nu pierdem „manuscrisul”. Așa procedează și Bleonț. Ca să ajungă la Beliș, actorul s-a lăsat purtat de hazard. „Am primit un telefon din partea unui prieten care se mutase acolo. Ne cunoscuserăm în parc, datorită copiilor, în anul 2017, iar un an mai târziu, el s-a mutat, împreună cu familia, la Beliș. Prima oară când am ajuns și eu acolo a fost la Revelionul 2018 – 2019. M-am simțit minunat! Am făcut baie în ciubăr, m-am tăvălit în zăpadă… Mi-am retrăit copilăria și, anul trecut, de câte ori am avut timp, am mers la Beliș, alături de întreaga familie sau numai cu fetița mea”, a continuat Claudiu.

ADVERTISEMENT

Frisoanele pandemiei începuseră să agite o țară întreagă, iar primăvara nu mai era primăvară. Parcă natura nu mai stătea să învie și începea să miroasă a spital. Psihoza era la ea acasă, iar actorul a rememorat: „La 15 martie, prietenul meu m-a sfătuit să ne mutăm la țară, pentru că în București se va închide totul. Așadar, am poposit în Beliș, unde m-am regăsit împlinit, realizat, recunoscător față de ce mi-a oferit teatrul”.

„Am vorbit cu Aurora Liiceanu și am înțeles că a trecut o epocă”

Claudiu Bleonț este un tip sociabil, care își petrece mult timp auto-analizându-se. „Am prieteni în Franța, Anglia, Germania, mari actori de teatru. Pe unul dintre ei, Christopher Mayer, l-am adus în țară. Pe vremuri, îl făcusem să vină la Festival cu „Sonetele” lui Shakespeare, în spectacolul lui Robert Wilson, iar acum, Christopher este căsătorit cu o olteancă și au un copil! Prietenii mei spuneau că a murit o epocă. Teatrul pe care l-am făcut noi, cei din generația noastră, a apus. Iar eu am dispărut, odată cu acea lume. Am stat de vorbă și cu psihologi, cu doamna Aurora Liiceanu, de exemplu și mi-am dat seama că a trecut o epocă, lucru care s-a văzut în acest moment”, a menționat actorul.

În tot acest timp, Claudiu Bleonț a lucrat online și a avut repetiții la Craiova. Teatrul Național de acolo a încercat să se adapteze la noile condiții create de pandemie, dar undeva, în sufletul artistului s-a închis un ciclu… S-a deschis, însă, altul, undeva în natură, lângă seva pământului.

ADVERTISEMENT
Claudiu Bleonț și... viața la țară (sursă arhivă personală)
Claudiu Bleonț și… viața la țară (sursă arhivă personală)

Repetițiile la „Vărul Shakespeare”, întrerupte de candidatura la Primărie

Așadar, am aflat că n-a fost vorba despre un exil la Beliș, ci despre o aventură transformată, ulterior, în statornicie: „Inițial, am candidat la Primăria comunei Beliș, dar această poveste ține de destin. Totul s-a produs din pricina pandemiei. Pe 10 martie, repetam „Vărul Shakespeare”, de Marin Sorescu, la Teatrul Național din Craiova. Jucam acest spectacol, pentru că avea o anvergură specială, deoarece anul acesta trebuia organizat „Festivalul Shakespeare”. Este unul dintre festivalurile mondiale unde au venit numai trupe mari. În același timp, desfășurându-se la Craiova, era vorba despre olteanul Marin Sorescu, plus că, în 2020 s-au aniversat 120 de teatru în Craiova. Din toamna anului 2019 am început repetițiile cu acest text poetic mare, de anvergura geniului Marin Sorescu și eram, așadar, în repetiții. Apoi, a venit pandemia…”, a povestit artistul.

Candidatura la Primărie a venit după ce, deja, Claudiu Bleonț se familiarizase cu localitatea ardeleană. „Eu mă vedeam stând acolo, ceea ce s-a și întâmplat, pentru că din 9 luni am locuit la Beliș cam 8 luni și jumătate. Îmi doream să lucrez cu copiii, să-i învăț teatru, antrenându-i pentru memorie, pentru control, gestică, viziune și imaginație. Într-un fel, copiii din Beliș sunt și copiii mei, mai ales că, la un moment dat, am lăsat-o pe fetița mea cu băiatul prietenului meu și se duceau împreună la școală, iar în pauze se dădeau cu sania, cum făceam și eu în copilărie. În fine, am primit această șansă de a candida și m-am implicat. Am avut parte de o echipă extraordinară, pentru că nu aș fi făcut acest pas decât în echipă, iar în acea perioadă am tot umblat ca să aflu care sunt necesitățile oamenilor și ce se poate face în Beliș și în împrejurimi”, a continuat Bleonț.

Un moment de relaxare (sursa arhivă personală)
Un moment de relaxare (sursa arhivă personală)

Periplu la ministere, un rol pentru care „s-a ambalat”

Provocarea politică l-a incitat pe artist, care a ținut să ne releveze „filmul” candidaturii și finalul care a rămas, vorba românului, „în coadă de pește”: „Zona este fabuloasă, astfel că am gândit proiecte și am găsit deschidere la diverse ministere. Acestea m-au primit și am descoperit posibilități de finanțare, pentru că proiectele sunt valide și viabile. Mi-am făcut campanie și am ieșit, onorant, pe locul 2. În perioada aceea, fostul primar încă își exercita mandatul, dar fusese trimis în judecată. În timpul campaniei, a primit hotărârea definitivă, condamnare cu suspendare. A fost suspendat în timpul vechiului mandat, iar apoi ne-am revăzut, pentru că eu sunt consilier PNL la Primăria Beliș. Dar fostul primar a fost suspendat și pe noul mandat, pentru că, așa cum spune legea, dacă ai suferit condamări, nu ai dreptul să deții funcții publice. Urmează să se organizeze noi alegeri…”.

ADVERTISEMENT

Actorul și politica, iată un subiect la ordinea zilei, în societatea contemporană… „E adevărat că m-am ambalat pentru acest rol, dar nu rolul mă definește. Faptul că sunt consilier local este ceea ce m-a împlinit, pentru că eu cred în ideea de echipă și am fost crescut în acest spirit. În momentul în care am iubit un spectacol, pentru mine n-a contat ce rol joc! În anii ’90, când s-a întors în țară Andrei Șerban, unul dintre oamenii care mi-au lărgit orizontul cunoașterii în „Trilogia Antică”, atunci când nu jucam rolul lui Oreste (în partea a treia a spectacolului, care dura șase ore…), jucam în „Corul”, alături de toți actorii din distribuție. Deci, știu ce înseamnă valoarea unui proiect, valoarea de a fi în echipă și știu să-mi extrag bucuria de acolo”, a încheiat interlocutorul nostru.

Povestea lui Claudiu Bleonț nu este pasionantă doar grație numelui personajului principal, ci este o „injecție” motivațională, într-o societate măcinată de griji, cea mai mare dintre ele fiind supraviețuirea prin metaorfoză, pe timp de molimă. Am învățat de aici nu doar să ne rugăm la viscolele din Univers să ne ocolească ființa, ci să trăim. Și să descoperim ce datorii avem față de izvoarele strălucirii noastre…

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE