News

Pandemia de coronavirus, prezisă în mai multe romane distopice: “A călătorit prin aer ca pe aripi, a ars prin orașe precum focul”

16.04.2020 | 11:54
Pandemia de coronavirus prezisa in mai multe romane distopice A calatorit prin aer ca pe aripi a ars prin orase precum focul
ADVERTISEMENT

Supravieţuirea în izolare este un subiect explorat într-o serie de cărţi. Autori foarte cunoscuţi au scris despre ce înseamnă viaţă carantină şi au făcut o cronologie de la primele semne până la cele mai grave perioade şi revenirea la normalitate.

Scriitorii care au prevăzut pandemia de coronavirus! Defoe sau Camus au scris despre viaţa în carantină

Asta ne arată că omenirea a mai trecut prin asta şi a supravieţuit. BBC prezintă opere de la autori celebri precum Albert Camus sau Daniel Defoe până în zilele noastre despre cum este viaţa într-o pandemie, unii dintre autori prevăzând situaţia de azi.

ADVERTISEMENT

În 1722, Daniel Defoe a scris “Jurnal din Anul Ciumei”, care arată cronologia ciumei bubonice din 1665 din Londra. El oferă o perspectivă asupra modului în care s-au întâmplat evenimentele şi ne aminteşte de răspunsul pe care l-am avut azi la şocul iniţial şi răspândirea rapidă a virusului.

“Nimic nu a fost mai ucigător pentru locuitorii acestui oraş decât neglijenţa oamenilor”

Defoe începe în septembrie 1664 când circulă zvonurile în Olanda. Apoi vine prima moarte suspectă din Londra, în decembrie, iar apoi vine primăvara, Defoe descrie modul în care anunţurile despre morţi din parohiile locale au luat o amploare neplăcută. Până în iulie, Londra aplică noi reguli, asemănătoare cu cele de izolare din 2020, cum ar fi “faptul că toate sărbătorile publice, cinele la taverne, case de locuit şi alte locuri de divertisment, au fost amânate până la o altă dată”

ADVERTISEMENT

“Nimic nu a fost mai ucigător pentru locuitorii acestui oraş decât neglijenţa oamenilor, care, în ciuda avertismentelor, nu au respectat nicio prevedere, nu şi-au făcut provizii prin care să poată trăi retraşi în propriile case, aşa cum am observat că alţii au făcut, şi, în mare măsură, erau protejaţi”, scrie Defoe.

Până în august, Defoe scrie că epidemia era “foarte violentă, teribilă”, iar în septembrie a ajuns la apogeu cu: “familii întregi şi, întregi străzi locuite de familii, măturate”. Până în decembrie: “epidemia trecuse de vârf şi în plus, iarna venise cu aer rece şi îngheţ. Majoritatea celor care mai erau bolnavi s-au recuperat, iar oraşul a început să se întoarcă la viaţă”. În cele din urmă: “oamenii au mers pe străzi mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru eliberarea de ciumă”

ADVERTISEMENT

“Deocamdată știu acest lucru: există oameni bolnavi și au nevoie de vindecare ”

Albert Camus a scris “Ciuma”, în care oraşul Oran din Algeria a fost închis luni de zile, în timp ce ciuma decimează oamenii (cum s-a întâmplat în Oran în secolul al XIX-lea). Iar comparaţiile cu ceea ce trăim astăzi sunt multe.

Liderii locali sunt reticenţi la început să recunoască primele semne ale bolii: şobolani morţi de ciumă pe străzi: “Părinţii noştri din oraş sunt conştienţi că trupurile în descompunere ale rozătoarelor reprezintă un pericol grav pentru populaţie?”, se întreba un cronicar de la un ziar local.

ADVERTISEMENT

Naratorul cărţii este Dr. Bernard Rieux, cel care refletă eroismul liniştit al cadrelor medicale: “Nu am idee ce mă aşteaptă sau ce se va întâmpla când se vor termina toate acestea. Deocamdată ştiu acest lucru: există oameni bolnavi şi au nevoie de vindecare”.

„Nu am idee ce mă așteaptă sau ce se va întâmpla când se va termina toate acestea. Deocamdată știu acest lucru: există oameni bolnavi și au nevoie de vindecare ”, spune el. În cele din urmă, există lecția învățată de supraviețuitorii ciumei: „Știau acum că, dacă există un lucru, poate mereu să tânjească și, uneori, să ajungă, este iubirea umană.”

“Mai rău de atât nu se poate, toate teatrele şi aproape toate magazinele şi restaurantele sunt închise”

Gripa spaniolă din 1918 a ucis aproape 50 de milioane de oameni, după cei 10 milioane morţi în Primul Război Mondial. În mod ironic, impactul global dramatic al gripei a fost umbrit de evenimentele şi mai sângeroase ale războiului, care au inspirat nenumărate romane. Distanţarea socială şi blocajul de azi, în descrierea lui Katherine Anne Porter “Pale Horse, Pale Rider” din 1939, multe lucruri par familiare:

“Mai rău de atât nu se poate, toate teatrele şi aproape toate magazinele şi restaurantele sunt închise, iar străzile au fost pline de înmormântări toată ziua şi ambulanţe toată noaptea”, îi spune Adam eroinei Miranta, imediat după ce a fost testată pozitiv cu gripă.

Epidemiile secolului XXI, SARS în 2002, MERS în 2012 şi Ebola în 2014, au inspirat romane în care se descrie dezolarea, oraşe părăsite şi peisaje devastate.

“Anul Potopului” a lui Margaret Atwood’s ne arată o lume post-pandemică cu oameni aproape dispăruţi, cea mai mare parte a populaţiei fiind ştearsă cu 25 de ani înainte de “Potopul fără apă”, o epidemie virulentă care “a călătorit prin aer ca pe aripi, a ars prin orașe precum focul”. Autoarea surprinde izolarea extremă resimţită de puţinii supravieţuitori.

“Infrastructura s-a prăbuşit şi reţeaua electrică s-a oprit”

“Severance” o carte publicată în 2018 de Ma Ling, descris de autoare ca “roman apocaliptic” cu o poveste despre imigranţi, este povestit de Candace Chen, un milenial. Este una dintre cele 9 supravieţuitoare care fug din New York în timpul pandemiei fictive de febră Shen, din 2011. Autoarea înfăţişează oraşul după ce “infrastructura s-a prăbuşit şi reţeaua electrică s-a oprit”

“Station Eleven” a fost scris de Emily St. John Manda în 2014. Povestirile narative au loc înainte, în timpul şi după ce o gripă contagioasă orginară din Georgia “a explodat ca o bombă cu neutroni pe suprafaţa pământului”, eliminând 99% din populaţia globului. Pandemia începe în noaptea în care un actor care joacă King Lear pe scenă are un atac de cord chiar în faţa publicului.

Soţia sa este autoarea unor cărţi de benzi desenate SF, de pe o planetă numită Station Eleven, care apar 20 de ani mai târziu, când o trupă de actori şi muzicieni au trecut printr-un “arhipelag al oraşelor mici”, interpretând Lear şi “Visul unei nopţi de vară” în mall-urile abandonate.

 

ADVERTISEMENT