Papa Francisc a apărut duminică pentru prima dată în public după o spitalizare grea, care i-a pus viața în pericol. Suveranul Pontif, în vârstă de 88 de ani, a fost tratat timp de 38 de zile pentru o dublă pneumonie și alte complicații respiratorii, fiind la un pas de moarte, potrivit medicului său personal.
Suveranul Pontif a fost prezent în Piața Sfântul Petru de la Vatican, unde a salutat mulțimea dintr-un scaun cu rotile și purtând canule pentru oxigen. Cu o voce slăbită, dar clară, le-a urat credincioșilor „o duminică frumoasă” și le-a mulțumit pentru susținere.
După mai bine de cinci săptămâni petrecute în spital, Papa Francisc a revenit în fața oamenilor. Nu a mai fost văzut în public din 23 martie, atunci când a fost externat din spitalul Gemelli din Roma, după o luptă grea cu o dublă pneumonie.
Apariția sa de duminică nu a fost anunțată oficial, ceea ce a transformat momentul într-o surpriză totală pentru credincioși. Papa Francisc a ieșit în piață cu puțin timp înainte de prânz, la finalul unei slujbe dedicate Anului Jubiliar al Bisericii Catolice. În lumina soarelui, în fața altarului principal, a făcut cu mâna mulțimii și a rostit câteva cuvinte, conform Reuters.
„O duminică frumoasă tuturor. Vă mulțumesc mult”, le-a transmis Papa Francisc oamenilor din piață.
Medicii au dezvăluit că starea de sănătate a Suveranului Pontif a fost mult mai gravă decât s-a spus inițial. Doctorul Sergio Alfieri, cel care l-a tratat, a spus că Papa a fost la un pas de moarte. Un episod critic de bronhospasm, petrecut pe 28 februarie, aproape i-a fost fatal. Suveranul Pontif era conștient că se poate stinge în acea noapte, dar i-a spus echipei medicale să lupte. „Încercați tot, nu renunțați”, a fost mesajul transmis de Papa echipei care l-a îngrijit.
Acest moment a fost atât de emoționant, încât până și cei mai experimentați membri ai personalului medical au fost cu ochii în lacrimi. Un alt moment periculos a avut loc atunci când a suferit un episod de reflux în timpul mesei, riscând complicații grave. Cu toate acestea, voința sa de a trăi și atitudinea pozitivă au fost decisive pentru recuperare.
Chiar și în timpul recuperării, bărbatul a insistat să nu fie izolat de ceilalți pacienți. A cerut să meargă prin saloane, să-i vadă și să-i încurajeze. A fost mereu atent la cei din jur, oferindu-le sprijin moral.