Editoriale

Papa Pio

După 1-1 la Bucureşti, Steaua trebuia să marcheze la Varşovia. A făcut-o de cîte două ori în fiecare dintre cele 4 meciuri pe care le-a disputat în deplasare în acest sezon, fie că a fost...
27.08.2013 | 23:59
Papa Pio

După 1-1 la Bucureşti, Steaua trebuia să marcheze la Varşovia. A făcut-o de cîte două ori în fiecare dintre cele 4 meciuri pe care le-a disputat în deplasare în acest sezon, fie că a fost vorba de preliminariile Ligii Campionilor, fie de Liga 1. Pe superba arenă a Legiei, trupa lui Reghecampf şi-a îndeplinit obiectivul mai repede decît se aştepta chiar şi Gigi Becali la Jilava, care, cu o oră înainte de partidă le spunea „colegilor”, „le dăm 2-0 sau 3-1. N-am nici o emoţie!” Şi n-au prea fost emoţii. Pentru că nu trecuseră 10 minute şi Steaua avea 2-0. Pac-pac!

Nicuşor Stanciu a găsit de cuviinţă să-şi bifeze primul gol oficial în roş-albastru în meciul de 25 de milioane de euro. Banca Stelei încă serba pe margine cînd Piovaccari, excelent lansat de Filip, face 2-0 şi calmează nebunia verde. Da, Piovaccari, băiatul ăla cam masiv, cu gambe de halterofil, care dă gol pentru al treilea meci la rînd în care e pe teren. Cu CFR, cu Legia, la Varşovia. Adică, golgeter. Adică o bagă în aţe, ceea ce trebuie să facă orice atacant, orice vîrf de careu. Asta scrie în fişa postului. Îmi place italianul. Mi-a plăcut de la început. Pentru că ştie să stea în teren, pentru că are şcoala fotbalului făcută la zi, pentru că simte fundaşul, pentru că ştie să ţină de minge, pentru că ştie să scoată faulturi cînd echipa respiră greu. Pentru că a marcat cînd a trebuit. Apropo, aviz amatorilor, l-a adus Ana Maria.

S-a terminat 2-2. Pentru că nu putem dacă nu avem măcar 30 de secunde de inimă-n gît, nu, băieţi? Ce mai contează acum, la cald? Pentru că la rece sînt destule de spus. Dar astea rămîn pentru după şampanie. Contează că Steaua merge în grupele Ligii şi o face pe merit, pe talentul jucătorilor, pe banii patronului, dar în primul rînd pe flerul acestui Antrenor Laurenţiu Reghecampf. Poţi izbuti treaba asta cînd reuşeşti să-l pui pe Cristea să bage alunecările pe care nu le-a făcut la 20 de ani, cînd Bourceanu face cît el şi Pintilii luaţi la dublu, cînd Gardoş ne transmite că Steaua nu doar că are înlocuitor pentru Chiricheş, dar are şi 8,5 milioane de euro în plus, cînd arbitrajul, vorba lui Radu Paraschivescu, e şnur, cînd Tănase începe tot mai mult să semene cu Mutu din anii de glorie, iar Stanciu aduce tot mai mult cu omul cu pasa decisivă. De aici încep speranţele.

Păcat de golul din 93. Să nu plîngem după punctele de la coeficient. Orice zecimală face diferenţa. Să salutăm învingătorii. O merită cu prisosinţă.