Senatul urmează să ia în discuție, în calitate de primă Cameră sesizată, un proiect de lege al grupului parlamentar al SOS România privind „unirea României cu Republica Moldova”. În esență, este reluarea unui proiect similar depus legislatura trecută de către fondatoarea partidului, europarlamentarul Diana Șoșoacă. Însă elementul de noutate este că parlamentarii din subordinea lui Șoșoacă vor ca Uniunea Europeană să achite toate costurile unificării. De asemenea, proiectul este motivat și prin speculații legate de viitorul Ucrainei după război.
„Unirea” reprezintă în realitate o anexare a Basarabiei, întrucât autoritățile din Republica Moldova ar fi puse în fața unui fapt împlinit, fără să fie întrebați în prealabil dacă-și doresc reunificarea, după cum arată articolul 2 al proiectului de lege: „Parlamentul României decide unirea României cu Republica Moldova.”
Abia după această decizie vor fi întrebați și basarabenii, dar numai privind condițiile unificării, nu și dacă aceasta va avea loc, potrivit articolului 3: „Parlamentul României abilitează guvernul țării să înceapă de urgență, imediat, negocieri cu autoritățile de la Chișinău pentru definitivarea unirii cu Republica Moldova.”
Diferențele majore față de proiectul din legislatura trecută apar în expunerea de motive. În proiectul inițial, Șoșoacă reluase o argumentație pseudo-istorică a unui fost ofițer de Securitate din Rădăuți, Alexandru Amititeloaie, devenit apoi istoric diletant. Acum însă, considerațiile de ordin istoric în favoarea unirii sunt ceva mai riguros redactate. Asta însă doar până spre final, când rigoarea lasă loc unor speculații legată de o unire a Poloniei cu Ucraina, după încheierea războiului ruso-ucrainean.
Potrivit inițiatorilor, proiectul ar fi dorit chiar de Uniunea Europeană, noul stat urmând să fie un cordon de securitate în fața Rusiei pentru întreaga Uniune. Scenariul este însoțit și de considerații deloc măgulitoare la adresa ucrainenilor.
„O unire între cele două ar duce la integrarea directă a Ucrainei în UE și NATO, evident cu toate abuzurile și racheții care ne vin la pachet, cu trupele naziste, cu amenințările cu moartea, cu cereale modificate genetic etc.”, se spune în expunerea de motive.
Însă dincolo de „trupele naziste” și „racheții” din Ucraina care, chipurile, s-ar insinua în UE, inițiatorii întrevăd și o oportunitate, anume să scoată UE de sub tutela franco-germană: „Uniunea Polono-Ucraineană ar deveni a doua cea mai mare țară din UE și, probabil, cea mai mare putere militară a sa, oferind mai mult decât o contrapondere adecvată tandemului franco-germană – ceva de care UE duce lipsă foarte mult după Brexit.”
Lăsând la o parte că o asemenea uniune ar duce la formarea celei mai mari țări din UE, nu a doua ca mărime, de menționat este că inițiatorii susțin că un asemenea precedent ar înlătura și obstacolele în calea unei unificări a României cu Moldova. Deși nu au mers atât de departe încât să includă acest lucru și în proiectul de lege propriu-zis, inițiatorii scriu negru pe alb în expunerea de motive că UE și SUA ar trebui să suporte toate costurile unificării, lucru justificat prin faptul că România a contribuit 16 ani la bugetul Uniunii, fără să fie menționate și fondurile europene care au venit în țară de la integrarea din 2007.
„Evident este obligatoriu ca UE, ca și SUA, care sprijină această unire, să se ajute pentru integrarea Republicii Moldova. Și este momentul să primim înapoi ceea ce am dat pentru integrarea noastră, în timp ce UE integrează Ucraina pe banii statelor uniunii (…) Procesul de unire și integrare într-un singur corp al Patriei Mamă să se facă pe bani europeni, acolo unde am contribuit de peste 16 ani și am îndeplinit condiții care nu mai sunt cerute Ucrainei și Republicii Moldova”, susțin inițiatorii.