Răzvan Ioan Boanchiș a scris câteva cuvinte despre Cristiano Ronaldo și locul său în istoria fotbalului după ultimul său Campionat Mondial. Nu în ultimul rând, a fost adusă pe taept transformarea radicală a modului în care consumăm spectacolul sportiv oferit de cea mai prestigioasă competiție fotbalistică din lume în era digitală, comparativ cu trecutul.
A fost ultimul mondial al lui Cristiano Ronaldo. Un fotbalist cu pecete, care și-a ridicat echipa națională. Dar, din punctul meu de vedere, Cristiano Ronaldo prinde cu greu TOP 10 al tuturor timpurilor. O să creionez o listă de fotbaliști mai buni decât el. E părerea mea, nu trebuie să o împărtășiți. Îi voi pune în ordine alfabetică, pentru a nu stârni alte polemici.
Dintre europeni, Cruyff, Platini și Zidane au fost, pentru mine, peste Ronaldo. Dintre sud-americani, Maradona, Messi, Pele, Romario, Ronaldinho, Ronaldo (”Dințosul”) mi s-au părut mai buni decât el. Cristiano Ronaldo, însă, e departe cel mai bun din toate timpurile la două capitole. La autodepășire și la performanțe atletice. Dădea goluri din foarfecă plesnind mingi aflate deasupra ștachetei peste care sărea Iolanda Balaș când bătea recorduri mondiale la săritura în înălțime.
Portugalia a mai avut doi uriași. Eusebio și Figo. Cristiano Ronaldo i-a depășit și pe ei. Un om născut pe o insulă a fost cel mai mare fotbalist european al acestui început de secol. Păstrând proporțiile, Cristiano Ronaldo a plecat din Madeira ca Napoleon din Corsica.
În rest, acest mondial e o varză, dar lăsându-se inspirați de varză (chou în franceză), niște cofetari talentați ne-au dăruit prăjitura choux a la creme. E un deliciu acest mondial. Și, după o anumită vârstă, unii dintre noi trebuie să o lase mai moale cu dulciurile. Recunosc, am văzut mai puține meciuri decât în 1982, de pildă, când meciurile le transmiteau vecinii de la sud de Dunăre. Bulgarii dădeau meciurile, Ceaușescu dădea puricii de pe ecran.
Acum avem toate ecluzele informației și ale para-informației deschise spre un Mondial disputat peste Ocean, dar vremea nopților albe s-a cam dus pentru mulți dintre noi. Ce îmi place e că te trezești dimineața, iei telefonul de pe noptieră și constați că și meciurile de aseară, nu doar cele de alaltăseară și de săptămâna trecută au generat știri și controverse planetare. Și nu sunt știri exclusiv fotbalistice. Sunt știri geopolitice. Cu toate defectele ei, această epocă este una în care a meritat și merită să mai trăim.