News

Povestea lui Paul Hunter, campionul răpus de boală: “Da, iubitule, mori!”

Azi se împlinesc 8 ani de cînd „Beckham din snooker” a fost răpus de o boală incurabilă. Uneori, divinitatea face cadouri otrăvite. I-a oferit lui Paul un look de invidiat, un talent...
09.10.2020 | 12:11

Azi se împlinesc 14 ani de când „Beckham din snooker” a fost răpus de o boală incurabilă. Uneori, divinitatea face cadouri otrăvite. I-a oferit lui Paul un look de invidiat, un talent nemaivăzut şi o uriaşă putere de luptă. Dar, la 27 de ani, l-a lăsat fără apărare în faţa cancerului. 

17 luni a reuşit să lupte Paul Hunter împotriva cancerului. 17 luni atît de grele încît au transformat moartea într-un aşteptat moment de uşurare. 17 luni din care fiecare secundă a avut povestea ei, mai tristă decît o eternitate de întuneric. Şi timpul parcă a trecut nedrept de repede după 9 octombrie 2006. S-au dus iute anii de la moartea lui Paul Hunter, băiatul ale cărui plete blonde i-au adus supranumele de „Beckham din snooker”. Dar, spre deosebire de Beckham, Paul a fost nevoit să uite repede de statutul de puşti rebel, invidiat de toţi bărbaţii din Regat. Cancerul l-a transformat în bolnavul compătimit de o lume întreagă. Nu s-a resemnat, ci a decis să înfrunte moartea. A pierdut, dar lupta lui nu a fost în zadar. Povestea lui Paul Hunter va rămîne nemuritoare.

ADVERTISEMENT

Înzestrat cu un talent nemărginit

Paul Hunter a debutat la profesionişti în iulie 1995, la vîrsta de 16 ani, şi nu a avut nevoie de prea mult timp pentru a atrage atenţia. Poate că pletele blonde captau prima dată privirile, dar cînd puştiul începea să împartă bilele în cele şase buzunare, totul devenea clar. În faţa lumii se afişa un băiat pe care Divinitatea l-a plăcut atît de mult încît i-a oferit un har unic. La doar 17 ani, Paul Hunter devenea cel mai tînăr jucător care ajungea în semifinalele unui turneu major de snooker, Welsh Open, în 1996.

Pînă la vîrsta majoratului avea deja multe breakuri de peste 100 de puncte, toate în competiţii majore. A cîştigat Welsh Open în 1998, cînd a şi fost numit cel mai bun tînăr jucător al anului. Un an mai tîrziu, a apărut pentru prima dată la Campionatul Mondial de la Crucible, unde avea să ajungă pînă în semifinale în 2003. Au fost şi trei titluri de masters la Londra, unul la British Open şi un altul la Welsh Open. La 27 de ani, în 2005, Hunter era locul patru în lume.

ADVERTISEMENT

TACTICĂ ŞI SEX

Un look care făcea ravagii

Stilul rebel l-a transformat repede pe Paul într-un adevărat sex-simbol al Regatului. La 19 ani a fost amendat pentru consum de cannabis, iar viaţa personală a devenit repede un subiect favorit al tabloidelor. Şi nu părea deloc deranjat de asta. În 2001, uimea cu o declaraţie făcută după o revenire uluitoare la Mastersul pe care avea să îl cîştige în premieră.

„Eram condus cu 6-2 şi simţeam că trebuie să fac ceva în pauză pentru a schimba soarta meciului. Am ajuns la hotel, unde mă aştepta Lindsey. Chiar nu aveam chef de sex, era ultimul lucru în mintea mea atunci. Dar trebuia să scap de tensiune. A fost o partidă scurtă, după 10 minute mă simţeam excelent”, povestea Hunter după ce se întorsese pentru a-l învinge pe Fergal O’Brien cu 10-9. Această declaraţie l-a făcut şi mai cunoscut, iar Paul recunoştea ironic. „Am cîştigat de trei ori Mastersul, după ce am fost condus de fiecare dată. Se pare că planul B funcţionează. Oricum, toată lumea mă ştie drept omul care face sex în ziua meciului, nu ca jucătorul de pe locul patru în clasament”.

ADVERTISEMENT

UNUL DIN TREI

Previziunea blestemată

În mai 2004, Paul şi Lindsey s-au căsătorit în Jamaica, după şapte ani de relaţie. „Eu şi Paul ne iubim atît de mult, trăim o viaţă fără griji şi sîntem fericiţi în fiecare zi. Cred că sîntem cei mai norocoşi oameni din lume”, scria Lindsey în jurnalul ei. Luna de miere a trecut repede, iar viaţa fără griji avea să se schimbe în cel mai crunt mod. Şi totul din cauza unui blestem care parcă îl pîndise tot timpul pe Paul.

După ce Paul a murit, nu mi-am mai putut scoate din minte o scenă de la începutul relaţiei noastre. El a citit ce scria pe un panou care îndemna oamenii să îşi facă analizele medicale. Se preciza că unul din trei oameni se îmbolnăveşte de cancer. Mi-a spus că el va fi acela. Va fi acel unu din trei care va avea cancer. Nu ştiu dacă vorbea serios, dar mi-e atît de greu să mă mai gîndesc acum la acele cuvinte”, spunea Lindsey la scurt timp după moartea lui Paul.

ADVERTISEMENT

ŞOCUL

Ziua care a schimbat totul

La doar cîteva luni după ce s-a căsătorit cu Lindsey, Paul a început să simtă din ce în ce mai des dureri de stomac. Pînă la începutul anului 2005, acestea deveniseră continue şi tot mai puternice. A fost trimis la analize, iar primele suspiciuni indicau o apendicită. După cercetări mai amănunţite, verdictul a venit ca un adevărat şoc. Paul avea, de fapt, şase tumori pe abdomen.

S-a stabilit că erau maligne şi că va fi nevoie de citostatice în tentativa de a le elimina. „Ţin minte că, după ce a aflat diagnosticul, a stat ore în şir fără să spună nimic. Seara, acasă, pe întuneric, a scos primele cuvinte: «Lindsey, am cancer?» Cum poţi să răspunzi la o astfel de întrebare? L-am privit în ochi şi i-am şoptit: «Ai, iubitule… dar stai liniştit, vom învinge»”. Şi Paul chiar a crezut. Două zile mai tîrziu pleca la Openul Chinei, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. A ajuns pînă în sferturile de finală, pentru ca apoi să se întoarcă pentru noi analize.

CHIMIOTERAPIA

A crezut că poate învinge

Şedinţele de chimioterapie au fost programate imediat după Campionatul Mondial de la Crucible. Deja toată lumea aflase de boală, blondul rebel din lumea snooker-ului era acum înconjurat doar de compasiune. A pierdut în primul tur, dar a fost ovaţionat de toţi cei prezenţi, care i-au urat succes în lupta pe care o urma să înceapă. Înainte de startul primei şedinţe de chimioterapie, i-au fost prezentaţi indicii care aveau să îi marcheze fiecare clipă din următoarele 17 luni. La persoanele neinfectate, acei indici ar fi între zero şi cinci. Indicii lui Paul erau în acel moment la 24.000!

„După trei zile de chimioterapie, deja era schimbat. Faţa i se umflase, nu îşi mai simţea picioarele. Nu pot uita cînd m-a sunat să-mi spună: «Lindsey, poţi să vii? Adu şi foarfeca, mi se duce tot părul». Dar parcă nimic nu ne putea lua speranţa. Indicii au scăzut după prima serie de chimioterapie la 13.000, iar după cea de-a doua serie eram deja la 590. S-a ajuns la 34 înainte de cea de-a patra serie, la finalul căreia era deja la 18”, a mai povestit Lindsey.

UMBRA

Boala a avut ultimul cuvînt

Dacă indicii dădeau speranţe uriaşe, corpul lui Paul rezista din ce în ce mai greu la repetatele şedinţe de chimioterapie. „Cea mai grea zi pentru el a fost cînd nu a putut ajunge la nunta surorii lui, în Cipru, din cauza bolii. În timp ce ea se mărita, el era cu moralul la pămînt şi nu mai putea nici să stea în picioare. Se ducea mereu la baie, dar nu mai avea deloc salivă să dea afară. Atunci l-am auzit pentru prima dată spunînd că s-a săturat. Am încercat din nou să îl conving că va învinge.

M-a privit în ochi şi m-a întrebat: «Ţi se pare ţie că arăt ca un om care cîştigă?». L-am privit şi mi-a fost greu să răspund. Era o umbră a omului care fusese. Nu mai avea păr, îşi pierduse inclusiv genele. Era umflat, deşi pierduse foarte multe kilograme. Transpira, deşi spunea că simte că i-a îngheţat corpul. M-am gîndit că trecuse doar un an de la nunta noastră şi am izbucnit în lacrimi. Am plîns amîndoi, ore în şir, în baie”. Iar temerile medicilor s-au adeverit. La scurt timp după, indicii lui Paul crescuseră din nou la 5.000. Chimioterapia nu îşi mai făcea efectul.

MICUŢA EVIE

A devenit tată în a doua zi de Crăciun

Chiar în timp ce devenea din ce în ce mai clar că nu va cîştiga lupta pentru viaţă, Paul a devenit tată. El şi Lindsey încercaseră de mult timp să devină părinţi, dar nu reuşiseră. Ea a aflat de sarcină cu doar două zile înainte ca Paul să înceapă şedinţele de chimioterapie. Se scurseseră nouă luni cumplite, în care el trecuse de la agonie la speranţă şi înapoi la agonie cînd, în a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie 2005, Lindsey a dat viaţă unei fetiţe.

Cine ar fi crezut că micuţa Evie va apărea tocmai în aceste momente cumplite? Dar Paul nu a primit nici măcar o fărîmă din timpul pe care şi l-ar fi dorit ca tată. La doar trei zile după Anul Nou, doctorii i-au transmis că nimic nu mai funcţionează şi că va trebui să ia o pauză de la chimioterapie. În aprilie, după ce a jucat ultimul său meci de snooker, chiar la Crucible, pierdut în faţa lui Neil Robertson, s-a încercat o nouă formulă de chimioterapie. Dar nimic nu mai funcţiona. Pînă în iulie, indicii erau deja la 40.000.

FINALUL

„Eu urmează să mor!”

În ultimele luni de viaţă a fost internat în permanenţă la spital. „Era deja în scaun cu rotile, resemnat. Mi-a spus «Lindsey, eu urmează să mor!». A fost pentru prima dată cînd nu i-am mai putut spune că va învinge. «Ştiu, iubitule, ştiu», i-am răspuns în timp ce se uita la mine. Parcă şi el s-a simţit uşurat să audă asta. Nu mai putea să lupte, voia doar un somn liniştit”, rememora Lindsey. Paul a murit pe 9 octombrie 2006. Peste doar cinci zile ar fi urmat să împlinească 28 de ani. „«Ai fost şi vei rămîne singurul pentru mine. Tu ai inima mea», i-am scris pe coroana funerară. Aş vrea să mai pot să îi spun că şi dacă aş şti că trebuie să trec din nou prin toate acele luni de chin, tot pe el l-aş alege”, încheia Lindsey.

VIITORUL

Viaţa după Paul

„Un an după ce voi muri nu ai voie să îţi faci alt iubit. Aşa că sper ca în anul ăla să mănînci mult şi să te îngraşi, ca să nu se mai uite nimeni la tine”, i-a spus Paul Hunter lui Lindsey la scurt timp după ce se resemnase că nu poate învinge boala.

Aveau să treacă 18 luni de la moartea fostului soţ pînă cînd Lindsey a anunţat că are un nou iubit. „Simt că dacă Paul ar fi ales pe cineva pentru mine, acela ar fi chiar Johnny”, l-a prezentat Lindsey, iar apoi a simţit nevoia să se scuze: „Şi eu mi-aş fi dorit să rămîn alături de Paul, dar din păcate asta nu se mai poate acum”.

La scurt timp după moartea soţului ei, Lindsey a avut o scurtă dispută cu familia Hunter, care nu putea accepta că Paul şi-a scos tatăl din testament cu doar cîteva zile înainte să moară, pentru a-i oferi mai mult lui Lindsey, din averea de 1,5 milioane de lire sterline. Cele două părţi au ajuns la un acord şi continuă să aibă o relaţie destul de bună, în special pentru micuţa Evie.

146 este cel mai mare break reuşit vreodată de Paul Hunter. Se întîmpla în 2004

  • „Cînd l-am văzut la spital, cu cîteva luni înaintea morţii, era deja în scaun cu rotile, resemnat. Mi-a spus «Lindsey, eu urmează să mor!». A fost pentru prima dată cînd nu i-am mai putut spune că va învinge. «Ştiu, iubitule, ştiu», i-am răspuns în timp ce mă privea” (Lindsey Hunter)

ADVERTISEMENT