News

Paul Ipate reacționează dur după crimele de la Caracal: “Furia unui părinte poate atinge cote de neimaginat”

05.08.2019 | 18:54
Paul Ipate reactioneaza dur dupa crimele de la Caracal Furia unui parinte poate atinge cote de neimaginat
Paul Ipate a răbufnit după crimele din Caracal. Sursa foto: adevarul.ro

Crimele petrecute recent la Caracal, unde două tinere de 15, respectiv 18 ani au fost sechestrate, violate și ulterior ucise de Gheorghe Dincă, un fost mecanic auto din Caracal, a șocat și revoltat, în egală măsură întreaga opinie publică din țara noastră. Nici Paul Ipate nu a putut rămâne indiferent în fața unei astfel tragedii, mai ales că este, la rândul său, tată de fată.

Paul Ipate, reacție dură după crimele de la Caracal

Într-un mesaj publicat pe rețelele de socializare, carismaticul actor și prezentator TV a răbufnit, pur și simplu, precizând că în astfel de cazuri, furia și disperarea unui părinte nu cunoaște limite. În plus, Ipate susține că a evitat până acum să abordeze acest subiect, întrucât „nu-mi pot potoli gândurile astfel încât să scriu ceva coerent”.

Totodată, Paul Ipate se declară revoltat de faptul că rata infracțiunilor din țara noastră a atins cote alarmante, victime fiind cu precădere fetele, care „nici nu mai contează cum sunt, dar sunt agresate cel puțin o dată pe zi . Și am fost finuț în exprimare”. În plus, amintind de protestele la care a luat alături de  Cătălina Grama (Jojo) și cei doi copii, actorul a mărturisit că a fost apostrofat în nenumărate rânduri pentru atitudinea sa, însă toate aceste reacții ostile nu l-au împiedicat să militeze în continuare pentru o țară în care cei mici să poată crește frumos.

 

Tată de fată, Paul Ipate a luat atitudine după crimele din Caracal. Sursa foto: libertatea.ro
Tată de fată, Paul Ipate a luat atitudine după crimele din Caracal. Sursa foto: libertatea.ro

Mesajul lui Paul Ipate după crimele din Caracal

Furia unui părinte poate atinge cote de neimaginat. N-am postat și nu am zis nimic despre cazul Alexandrei sau al Luizei sau al altor fete în aceeași situație, pentru că nu-mi pot potoli gândurile astfel încât să scriu ceva coerent. Plus că oricum a fost plin de păreri. Nici acum nu știu de ce scriu. E mai mult un dicteu. Am copii, doi, printre care și o fată. Pe Achim îl învăț despre eleganță, respect, egalitate, îi reamintesc periodic că are o mamă și o soră și să nu urmeze societatea asta plină de bărbați misogini care nu știu să se comporte cu o femeie. Zora încă e prea mica să am cu ea discuții mai elaborate, dar încerc să-i construiesc un spirit liber și puternic.

Numai că, zilele astea, cu tot ce se întâmplă, cu toată indiferența si dezumanizarea la care asistăm cu totii, am simțit că s-a instalat în mine un blocaj. Parcă nu mai știu ce să le zic. Cum e bine să-i cresc? Cum să fac să-i protejez, să se protejeze singuri, să se apere de nenorociți și nenorociri? Băieții buni și-o iau tot timpul în freză, ca să folosesc un limbaj adecvat, pentru că nu sunt înfipți și golani, iar fetele, nici nu mai contează cum sunt, dar sunt agresate cel puțin o dată pe zi . Și am fost finuț în exprimare. Când am ieșit la protestul părinților cu copiii, am fost apostrofați. De aia am iesit băi, cei ce ne-ati apostrofat! Ca să trăiască în siguranță copiii noștri și noi alături de ei, ca să-i putem crește frumos! Fiind actor, fac des exercitiul substituției. Zilele astea l-am făcut toți. Am să închei cum am început: furia unui părinte poate atinge cote de neimaginat”