Pavel Badea, interviu la 56 de ani! Singurul regret al fostului mijlocaș din Bănie: „Este doar gândirea unui profesionist”. Exclusiv

Pavel Badea a oferit un interviu în exclusivitate pentru FANATIK cu ocazia împlinirii a 56 de ani pe 10 iunie. Președintele Clubului Sportiv Universitatea Craiova a vorbit despre cele mai mari satisfacții din carieră, dar și experiențele din Coreea de Sud, Elveția și Japonia.

Pavel Badea, interviu la 56 de ani! Poveștile fostului mijlocaș din Bănie: „Trăiam victoriile și înfrângerile la intensitate maximă”

„Samuraiul” din Oltenia a fost printre preferații suporterilor de pe fostul stadion „Central”, fiind și unul dintre jucătorii care au reușit să aducă pentru ultima dată titlul de campionă în Bănie. Pavel Badea a declarat în exclusivitate pentru FANATIK că triumful din 1991 este cea mai mare satisfacție din cariera lui.

De altfel, Pavel Badea este și primul jucător român careb s-a aventurat prin campionatele din Coreea de Sud, Japonia sau Elveția. Acesta a povestit despre experiențele din afara granițelor țării, dar și cum viața din Asia i-a influențat viața.

Cum vă simțiți la 56 de ani?

– Mă simt în deplinătatea forțelor, mă simt bine că sunt împreună cu ai mei, toți cei pe care îi iubesc.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Care este prima amintire despre fotbal care vă trece prin minte?

– Prima amintiri este de la șapte ani și vizează înscrierea mea la secția de fotbal la grupelor de copii și pitici a clubului Universitatea Craiova. Momentul în care m-am legitimat la echipa de copii a clubului Universitatea Craiova, Ciri Iordănescu îl cheama pe antrenor, Dumnezeu să îl ierte.

În ce sport credeți că puteați să aveți o carieră la fel de înfloritoare?

– Cred că în atletism, pe sporturile pe distanță lungă pentru că aveam o bună capacitate de efort și cred că aș fi putut să fiu un alergător de fond și semi-fond.

Ați avut vreun moment înaintea debutului în Divizia A în care v-ați gândit să renunțați la fotbal?

– În perioada de 15-16 ani existau anumite perioade când eforturile erau foarte mari, iar satisfacțiile destul de mici încă și creea o situație de tensiune. Te uitai la ceilalți copii care mergeu spre activități mult mai plăcute, o viață mult mai liberă. În momentul acela aveau nostalgii, sentimentul de frustrare că tu nu poți să mergi la petreceri, chefuri sau plimbări cu prietenii. Cei din generația mea, fiind foarte mare concurență și trebuie să fi în formă tot timpul.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Ce v-a ținut tare?

– Dorința de a reuși și de a face un viitor mai bun. Fac parte din generația decrețeii, sunt născut în 1967. Era greu să ai pe vreme pe vremea lui Ceaușescu, iar sportul era o variantă de a răzbi în viață.

În 1983, ați avut primul contact cu Craiova, cine v-a luat sub aripa lui?

– Am debutat la echipă contra lui Tărgoviște, veneam după un turneu internațional în Italia în care am fost declarat cel mai bun jucător. Nea Cornel Stroe a fost conducătorul delegației și era președintele Craiova Maxima, iar vâzându-mă la turneu că sunt bun m-a propus lui Mircea Rădulescu care m-a luat imediat la echipa mare și am debutat, a fost și o conjuctură favorabilă pentru mine.

Erau mari jucători, la vremea respectivă Sorin Cârțu a fost unul dintre cei care m-a protejat, Silviu Lung a fost printre aceia pentru că eram vecin la bloc cu el, Mircea Irimescu a fost unul dintre cei care mă simpatiza. Erau jucători foarte valoroși și extrem de influenți.

Pavel Badea, despre cea mai mare satisfacție din carieră: „M-am implicat foarte mult emoțional”

A fost o rețetă în spatele triumfului din campionat în 1991?

– Trei sferturi dintre cei care eram în lot eram olteni, ne cunoșteam de foarte mult și am jucat mult timp împreună. Chiar dacă individual la vremea respectivă nu reprezentam la fel de mult ca alte echipe, din punct de vedere al grupului eram o forță. Aveam jucători foarte valoroși precum Săndoi, Gică Popescu deja plecase, dar a fost un jucător extrem de important pentru noi și ne-a dat încredere și nouă prin valoarea pe care o avea.

Erau și Nicu Zamfir, Ilie Olaru, Gigi Ciurea, Adrian Popescu și Eugen Neagoe, jucători care au prins cea mai bună perioadă a carierei, eram apropiați de vârstă cu maxim 1-2 ani diferență între noi. Au reușit să se autodepășească și să câștige un campionat cu Steaua și Dinamo care aveau mare parte din valorile care mai târziu au ajuns în străinătate.

Cum ați descrie perioada petrecută la Universitatea Craiova?

– A fost o perioadă extrem de intensă în care m-am implicat foarte mult emoțional, fiind din Craiova trăiam victoriile și înfrângerile la intensitate maximă. Am reprezentat clubul inimii mele, au reușit să ajung campion și asta a fost satisfacția carierei mele, ulterior am câștigat în cei 10 ani de străinătate și trofee. Cel mai valoros trofeu rămâne titlul de campion al României.

Pavel Badea, despre experinețele din Asia: „A fost un curaj pe care poate nu l-aș mai avea”

Primul jucător român în Elveția, Japonia și Coreea de Sud…

– Corect și numai la echipe din prima divizie, nu la divizia a doua. Am jucat la trei echipe din Japonia, toate de prime ligă. În Coreea am jucat la Samsung Bluewings cu care am câștigat campionatul și am jucat finala Cupei Asiei, am jucat în Japonia și am câștigat Cupa Împăratului.

Cum s-a ajuns la transferul din Coreea?

– A fost o conjuctură favorabilă, jucam în Elveția și am jucat cu meci cu coreeni, antrenorul m-a văzut și a dorit să mă transfere. Nu s-a putut atunci, pentru că eram în bătaie pentru un loc fruntaș cu elvețienii, iar după șase luni mi-am terminat contractul, iar conjuctura m-a făcut să ajung în Coreea.

Cum v-ați acomodat în Coreea?

– A fost un spirit de aventură care a învins în mine, să pleci la capătul lumii cu familia într-o societate complet diferită de tot ceea ce înseamnă Europa. A fost un curaj pe care acum poate nu l-aș mai avea. A fost o dorință de aventură și care să spun sincer, a fost o experiență extraordinară. Șase ani și jumătate în Asia mi-au dat o viziune pentru viață și mi-a dat o încredere fantastică pentru ce a reprezentat formarea mea.

În Coreea de Sud l-ați adus și pe Cosmin Olăroiu.

– După primul an, cei din Coreea au dorit să transfere un fundaș central, iar cum eu am jucat foarte bine și-au dorit să ia un român pentru a-mi da posibilitatea să am o doză de confort pe latura umană. Am considerat că cel care se putea adapta la fotbalul coreean foarte bine și îndeplinește condițiile este Olăroiu și el a ajuns acolo datorită talentului și seriozității pe care a arătat-o.

Așteptați un telefon de la Cosmin Olăroiu?

– Da, am avut o înțelegere că noi suntem născut pe 10 iunie 1967, respectiv 1969. El fiind mai tânăr a rămas ca el să mă sune de ziua noastră și să știți că în anii care au trecut de foarte multe ori m-a sunat Oli.

În Japonia ați fost înlocuitorul lui Hristo Stoichkov.

– În prima instanță am fost la Ballmare Hiratsuka și ulterior când am semnat contractul cu Hiratsuka am fost vândut la Kashiwa Reysol, am venit în locul lui , am stat în casa unde locuia. Am preluat casa în care a stat, a fost măgulitor pentru mine să fiu adus pe poziția lui Hristo Stoichkov, cu echipa respectivă am câștigat și Cupa Împăratului. Nu l-am cunoscut sau am avut legătura cu el, când eu am venit, el a plecat. În Japonia era regula celor trei străini, dacă erau buni jucau, dacă nu, nu jucau pentru că pretențiile erau foarte mari pentru străini și în secunda doi îi dădeau afara.

Nu eram în concurență cu japonezii, eram în concurență cu sutele de alți fotbaliști importanți din lume. Gândiți-vă ca la vremea respectivă erau jucători ca Dunga, Stoichkov, deci jucători care spuneau multe în fotbalul european.

Pavel Badea: „Alexandru Mitriță este un jucător foarte valoros. Faza ofensivă este foarte importantă pentru el”

De ce ați renunțat la antrenorat?

– Am făcut școala de antrenori în Elveția, antrenoratul în România când am terminat cariera de fotbalist îți creea o stare de tensiune. Venind după 10 ani în străinătate nu vedeam meseria de antrenor ca pe o variantă de continuat, având în vedere contextul fotbalului românesc. Mi-am dat seama că nu este bine să fac concesii care să îmi permită să fiu antrenor mai departe.

Contextul managmentului sportiv a apărut într-o situație favorabilă și mi-a dat satisfacția de a fi aproape de sportivi, să îi ajut în formarea lor. Este clar că dacă nu aș fi avut activitățiile extrasportive care să îmi permită să îmi asigur o viață decentă m-ar fi fost greu să continui în sport.

Aveți regrete din trecut?

– Mi-am adus aminte și de o melodie de la Gheorghe Dinică care spunea că nu a luat totul de la viață, a iubit viața și nu a luat totul de la viață. În sensul figurativ că puteam să fac și mai mult, dar este doar gândirea unui perfecționist, așa cum îmi place mie să mă cred.

Cum vă petreceți?

– Comparativ cu alți ani când obișnuiam să fac anumite întâlniri cu prietenii, anul acesta o voi face doar cu familia.

Cum vi s-a părut echipa în sezonul trecut? Credeți că se putea mai mult?

– Sub potențialul ei, cu certitudine se puteam mai mult decât s-a obținut anul acesta.

Aveți încredere în continuare în Eugen Neagoe?

– Poate sunt și subiectiv, îmi este prieten și l-am susținut să vină la echipă. Sunt optimist că va reuși să își ducă la îndeplinire obiectivele pe care și le-a propus în contextul în care va lucra cu ei în această vară, cunoaște deja grupul și aducerea a doi, trei fotbaliști sper să îi întârească grupul.

Îi țineți pumnii în lupta pentru titlu?

– Îi țin pumnii de când a ajuns la Universitatea Craiova, i-am ținut pumnii și înaintea de a veni pentru că fiind coleg am avut relații foarte bune. Ne cunoaștem de mici de la 9-10 ani, era la Școala Sportivă. Am crescut împreună și Eugen este un om de calitate.

Cum vedeți și aceste plecări?

– Benefice pentru sănătatea clubului. Erau necesare aceste măsuri și schimbări care vor ridica gradul de concurență și seriozitate.

Ce îi lipsește Universității Craiova?

– Îi lipsește un lider, continuitatea.

Alexandru Mitriță poate fi liderul Universității?

– Alexandru Mitriță este un jucător foarte valoros care poate rezolva o parte din faza ofensivă, la care noi am fost în multe momente reținuți. Faza ofensivă este extrem de importantă pentru un jucător de tipul lui Mitriță.

• 6,00 este cota oferită de BETANO pentru pronosticul „Câștigător Liga 1 sezonul viitor: Universitatea Craiova”