Rinda Hartner, declaraţii exclusive, înaintea parastasului de un an al surorii ei, Rona Hartner. Femeia rupe tăcerea şi spune adevărul despre foştii soţi ai artistei, dar şi despre cum s-au risipit agoniselile Rodnei.
FANATIK a discutat cu sora vedetei, Rinda Hartner, care s-a ocupat să îi îndeplinească una dintre dorințele regretatei artiste, mai precis, să îi scoată cartea despre viața ei. Tot Rinda Hartner și familia Ronei, fratele lor, care se ocupă și de fiica vedetei, Sumayla, vor avea grijă ca parastasul de un an al Ronei Hartner să se desfășoare ca la carte. Acesta va avea loc în București, la Cimiritul Bellu, acolo unde Rona își face somnul de veci.
Familia ei a făcut tot ce a putut ca fiica vedetei să fie pe mâini bune, aceasta fiind acum în grija fratelui Ronei Hartner. La mormântul acesteia se află deja și un monument ridicat de familia ei, cu toții sperând ca Rona Hartner să fie liniștită și împăcată acolo unde este acum.
Despre carte, fiica Ronei, Sumayla, parastas, avere și soții pe care i-a avut, dar și neîmplinirile ei, Rinda Hartner a povestit pentru FANATIK. Familia vedetei suferă încă după dispariția acesteia, în mod special fiica sa care avea mare nevoie ca mama ei să îi fie alături.
Pe 23 noiembrie se împlinește un an de când s-a dus Rona. Când îi pregătiți parastasul și undeva va avea loc acesta?
Da, pe 23 noiembrie se împlinește un an de când s-a dus. O să facem o slujbă în România, la cimitir. I-am făcut un monument care să o reprezinte pe ea.
I-ați terminat monumentul de la mormânt. Este așa cum și a dorit Rona și v-a rugat să îi faceți înainte să moară?
Cred că i-ar fi plăcut. Nu a vorbit de ce voia să aibă pe monument. Ea totuși nu se gândea că o să se ducă. A lăsat atunci, în august. Ne-a zis cum să organizăm totul, pentru fata ei, cu cartea, proiectele ei, dar nu s-a gândit ce cruce vrea și astfel de lucruri. Am făcut-o cum și-a dorit și mama și noi. Am vrut să-i facem ceva să fie frumos. E normal, e încă greu, nu ne vine să credem că s-a dus, dar asta este. Nu avem nicio putere asupra ceea ce s-a întâmplat.
Cât era Rona în viață a avut vreun mare regret despre care v-a povestit sau vreo neîmplinire?
Rona nu avea regrete în viață. Singura chestie care a dărâmat-o, să zic așa, a fost faptul că cei doi foști soți ai ei nu au iubit-o de fapt, au fost răi cu ea. Nu a înțeles de ce au vrut până la urmă să fie cu ea dacă nu au iubit-o.
Sora mea voia să aibă familie, să aibă un soț, să se ocupe de casă, iar ei nu au avut planuri exacte. Au luat-o de soție numai ca să-și facă ei nume, nu știu exact, Dacă a avut vreun regret, a fost acela că nu a putut să aibă o familie, cu un soț, să aibă și alți copii.
De fapt acești doi bărbați, foștii ei soți, au cam păcălit-o. Ea și-a dat seama până în ultimul moment că ei nu au iubit-o deloc. Au fost numai de fațadă, sunt cu Rona Hartner și atât, dar nu au avut sentimente pentru ea.
E gata cartea despre viața Ronei! Ce cuprinde ea mai exact și când urmează să fie lansată?
Eu sunt bucuroasă că am reușit să termin cartea Ronei, cred că este așa cum și-o dorea ea. Este o carte foarte frumoasă despre omul care a fost Rona Hartner. În rândurile scrise o să o auziți pe ea, o să râdă oamenii, o să și plângă când vor citi prin ce a trecut. Este o carte foarte emoționantă, sunt pagini din viața ei pe care le-a trăit, dar o descoperim pe Rona așa cum o știam noi acasă. Toate dificultățile și reușitele pe care le-a avut.
Se va face și un film despre viața Ronei? Ați discutat cu vreun regizor sau s-a oferit cineva să-l facă? Ați fost căutată în acest sens?
Sinceră să fiu, nu m-a contactat niciun regizor. Nu mi-a vorbit încă nimeni despre asta, probabil că așteaptă scenariști, regizori să citească cartea, să o vadă. Abia atunci poate că o să avem întrebări și o să fie careva care o să se intereseze să facă un film despre viața ei cu tot ce a avut și a însemnat ea.
Procesele cu Primăria Capitalei pentru averea familiei sau încheiat sau mai continuă?
Știu că instanța i-a dat câștig de cauză Ronei, la trei luni de la moartea sa. Ați intrat în posesia terenului de 350 metri pătrați din sectorul 3?
Sinceră să fiu dumneavoastră ziceți că s-a terminat procesul cu Primăria Capitalei. Noi nu am primit nicio veste în sensul ăsta, deci o să încercăm să vedem cum se rezolvă și treaba asta. A durat prea mult și totuși este un drept care ne revine și normal, acum îi revine fetei, nepoatei mele, partea Ronei. Ar fi bine să se rezolve totuși după atâția ani, să nu mai fie atâta tragere de timp, pentru că nu înțeleg. S-a rezolvat la toți, numai pentru noi nu s-a rezolvat. Nu e o mare sumă pe care să ne-o plătească, dar ar ajuta pentru școala fetei, ar ajuta pentru toate astea, pentru cheltuieli.
Ce se întâmplă cu moștenirile Ronei din București? Ce i-a rămas sau cu ce s-a ales familia ei, fiica ei, după ce Rona a murit? I-au rămas fetei mai multe case, bani sau proprietăți? Ce a moștenit Sumayla acum?
Rona nu a avut foarte multe averi, avea doar casa ei din Franța și asta pentru că ea ajuta foarte mult tot felul de organizații creștine și copii amărâți de prin țări din a treia lume să meargă la școală. I-a ajutat pe cei din Africa să construiască școală pentru fete. Acolo fetele nu au voie să meargă la școală să învețe.
Deci, toți banii pe care i-a avut tot timpul i-a băgat în proiectele ei și în finanțări caritabile. Ea zicea mai mult că e important ceea ce lăsăm celorlalți decât ceea ce avem. Ea a fost o persoană care nu s-a definit prin a avea ceva, mai mult prin ceea ce era ea și cum putea să ajute pe ceilalți.
Asta a fost Rona tot timpul. Nu s-a gândit niciodată să-și facă avere multă, ea spunea tot timpul că oricum nu le luăm cu noi în mormânt și mai bine să-și aducă lumea aminte ceea ce facem pe pământ, cât suntem vii. Să-i ajutăm și pe ceilalți care sunt nevoiași într-adevăr, decât să avem noi multe. Oricum în mormânt nu intrăm cu nimic. Asta a fost Rona și de aceea nu putem vorbi de mari averi, pentru că nu le prețuia.
I-ați păstrat toate hainele?
Noi am păstrat hainele, am păstrat toate tablourile ei, casa e neschimbată. Cum a decorat-o ea, așa e și acum. Într-o zi probabil când o să fie durerea pierderii ei mai mică. O să facem o casă muzeu în care să vadă lumea rochiile ei de scenă, rochiile care au fost în filme, cu care a fost pe covorul roșu de la Cannes și în alte festivaluri, asta ne dorim. Bineînțeles, că dacă o să se facă un film despre viața ei, scenaristul, regizorul, va putea să-i împrumute toate ținutele acestea pentru film. Unele sunt piese unicat și o reprezintă pe Rona, pe sora mea.
Cum este acum mama dumneavoastră? Și fratele? Și-au revenit de la moartea Ronei?
Mama e foarte supărată, bineînțeles. E greu și întrebați orice mamă care și-a pierdut un copil cât de greu e. Nu cred că se va alina vreodată durerea ei, a mamei noastre. Fratele meu se ocupă de Sumayla cu tot ceea ce este nevoie, să nu îi lipsească nimic. El îi plătește tot ce are nevoie, și școală, și haine, și dacă vrea să iasă cu prietenii.
Fratele meu e pe post de tată pentru Sumayla acum. Chiar dacă nu are acest titlu, el respectă exact ceea ce i-a cerut Rona. Am respectat și eu ceea ce mi-a cerut sora mea, să-i scoatem cartea. De altfel, cartea nu o să aibă foarte multe tipăriri la început, nu vom scoate foarte multe exemplare.
O să vedem cât o fi cererea pentru vânzări și toate profiturile o să fie pentru fata Ronei, pentru școală, să-și cumpere ce are nevoie pentru ea și școala ei. O să meargă la o școală privată. O să ne ocupăm noi de fată și de nepoata noastră, noi o să ne ocupăm să-i fie bine și atunci când va ajunge la vârsta majoratului. Sumaylei o să-i revină ce i-a lăsat mama ei.