7 mai 1986 este data la care Steaua București a scris cea mai frumoasă pagină din povestea fotbalului românesc. A fost seara în care „militarii” au învins Barcelona în finala Cupei Campionilor Europeni. Meciul s-a jucat la Sevilla, pe „Ramon Sanchez Pizjuan”, după o serie de penalty-uri care a devenit legendară.
Penalty-urile din finala CCE de la Sevilla 1986 reprezintă momentul definitoriu al celei mai mari performanțe din istoria fotbalului românesc la nivel de club. Deși Barcelona era mare favorită, jucând și în Spania, Steaua a rezistat exemplar, atât în cele 90 de minute din timpul regulamentar, cât și în extra time.
Steaua – Barcelona a fost prima finală de Cupa Campionilor Europeni care s-a terminat fără gol marcat, rezultatul fiind decis la loviturile de departajare. Seria de penalty-uri a fost cu adevărat dramatică. Primii doi executanți ai Stelei au ratat, dar la fel s-a întâmplat și cu fotbaliștii catalanilor. Dacă roș-albaștrii au marcat, până la urmă, prin Marius Lăcătuș și Gabi Balint, Barca n-a reușit să dea nici măcar un gol, toate cele patru lovituri fiind apărate de Helmuth Duckadam.
Deși s-au întâlnit două formații cu profil ofensiv, finala de la Sevilla n-a fost deloc una spectaculoasă. Meciul a fost unul extrem de tacticizat de către tehnicienii Emeric Ienei și Terry Venables. Gruparea blaugrana a avut posesia și a dictat ritmul jocului, dar defensiva Stelei, organizată excelent de nea Imi a blocat aproape toate încercările catalanilor de a ajunge la poarta lui Duckadam.
După 90 de minute fără gol, partida a intrat în prelungiri. Nici în cele două reprize suplimentare nu s-a înscris, iar tensiunea a atins cotele paroxismului, având în vedere că echipa care cucerea trofeul avea să fie decisă după executarea loviturilor de departajare.
În absența lui Tudorel Stoica, suspendat, căpitanul Stelei la Sevilla a fost Ștefan Iovan. „Moțăței” și omologul său, Jose Ramon Alexanko, au luat parte la tragerea la sorți efectuată de „centralul” Michel Vautrot. Astfel s-a ajuns ca cea mai celebră serie de penalty-uri din istoria fotbalului să fie deschisă de catalani. Acest lucru nu i-a ajutat deloc pe spanioli, deoarece fiecare execuție a elevilor lui Venables a fost parată de Helmuth Duckadam.
Pe umerii lui Helmuth Duckadam, presiunea a fost uriașă, mai ales că, pe lânga miza partidei, primii doi executanți ai Stelei, Majearu și Boloni, au ratat de la punctul cu var. Uriașul din poarta „militarilor” a avut însă o inspirație divină și a ghicit de fiecare dată colțul în care au șutat jucătorii spanioli. Alexanko, Pedraza și Pichi Alonso au șutat în dreapta lui Duckadam, în timp ce Marcos Alonso a tras în stânga. Niciunul nu a reușit să îi dea însă gol lui „Apără Duckadam!”.
Cele patru penalty-uri apărate de Helmuth Duckadam au intrat în Cartea Recordurilor, pentru că, în istoria finalelor Cupei Campionilor Europeni, niciun alt portar nu a mai reușit o astfel de performanță: să blocheze patru lovituri de departajare consecutive. A fost seara în care Steaua a devenit prima echipă din Europa de Est care câștigă cel mai important trofeu continental, iar Duckadam a primit supranumele de „Eroul de la Sevilla”.