Performanţă rară în sport. Un român la Mondialul de fotbal şi la JO de iarnă

La o distanţă de doar 6 ani, Alfred Eisenbeisser a reuşit să fie singurul român care participă la un Campionat Mondial de fotbal şi la o ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă. FANATIK îţi spune povestea sportivului care a atins o performanţă rară pentru sportul din România.

Alfred Eisenbeisser, românul care a participat la Campionatul Mondial de fotbal şi la Jocurile Olimpice de iarnă

Născut pe 7 aprilie 1908, la Cernăuţi, oraş aflat pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, Alfred Eisenbeisser este unul dintre fotbaliştii importanţi din perioada interbelică. Pe lângă performanţele de pe terenul de fotbal, acesta s-a făcut remarcat şi la patinaj artistic.

Cariera fotbalistică a lui Alfred Eisenbeisser s-a rezumat la trei echipe, două dintre acestea fiind din oraşul natal. Între 1928 şi 1930 a evoluat pentru Jahn Cernăuți, unde şi-a făcut şi junioratul, ca mai apoi, din 1930 şi până în 1932, să joace pentru Dragoș Vodă Cernăuți. La 24 de ani, Eisenbeisser a fost transferat de Venus Bucureşti, alături de care a câştigat patru titluri. De altfel, la echipa bucureşteană şi-a încheiat cariera, în 1944, la 36 de ani.

Cum a ajuns Alfred Eisenbeisser să joace la primul Campionat Mondial de fotbal

La o trecere în revistă a lotului României pentru Campionatul Mondial din 1930, prezenţa lui Alfred Eisenbeisser pare să fie una care produce mirare. Dintre cei 15 jucători convocaţi, 14 veneau de la cluburi din Bucureşti sau Banat. Dragoş Vodă Cernăuţi, echipa comunităţii românilor din oraş şi cea care dădea un jucător în lotul tricolorilor, câştigase ultimele două campionate regionale din Bucovina, ceea ce i-a permis participarea în campionatul naţional al României.

Digi24.ro

Trump amenință cu un atac masiv: „Astăzi Iranul va fi lovit foarte puternic!”

În primăvara lui 1930, înainte ca naţionala României să plece la Campionatul Mondial din Uruguay, Alfred Eisenbeisser a fost chemat la Bucureşti pentru o acţiune a selecţionatei şi s-a numărat printre cei remarcaţi. „Linia de mijlocaşi e cheia echipei. Eisenbeisser pe dreapta s-a impus în urma antrenamentului de joi. Munceşte mult, serveşte regulat şi precis şi încearcă din când în când poarta”, apărea în numărul din 25 mai 1930 al ziarului Rampa.

Digisport.ro

Iranienii l-au sunat pe Donald Trump pentru a semna acordul și a încheia războiul! Decizia luată de american fără să stea pe gânduri

În mod normal, Alfred Eisenbeisser ar fi trebuit să fie titular în meciul România – Grecia 8-1 din Cupa Balcanică, ultimul mare test înaintea plecării în Uruguay, însă o accidentare suferită la ultimul antrenament l-a scos din echipă. Marea şansă a bucovineanului a fost că Ştefan Dobay nu a reuşit să-i impresioneze pe federali şi a ratat turneul final, astfel că László Raffinsky şi-a recuperat locul în atac, după ce îl înlocuise pe Eisenbeisser în linia de mijlocaşi.

Alfred Eisenbeisser, la un pas să moară la întoarcerea de la Campionatul Mondial din 1930

Campionatul Mondial din Uruguay a însemnat şi debutul lui Alfred Eisenbeisser la echipa naţională a României. Titular în cele două meciuri de la turneul final, 3-1 cu Peru şi 0-4 cu Uruguay, tânărul mijlocaş avea să trăiască o experienţă terifiantă pe drumul de întoarcere în ţară. Diagnosticat cu dublă pneumonie pe vasul care aducea naţionala în Europa, acesta a primit ultima împărtăşanie de la capelanul vaporului. Clipele de groază au fost aşternute pe hârtie de Ioan Chirilă în cartea „Finala se joacă astăzi”.

„Febra a început să crească. Zilele treceau greu. Mă sufocam. Nopţile păreau fără sfârşit. Scuipam sînge. Mult. Îmi pierdeam puterile. De parcă mi-aş fi tăiat venele. Mă îngrozea gândul că am să mor şi am să fiu aruncat în ocean, aşa cum se obişnuieşte… Într-o seară, cred că era seara a şaptea a bolii, au venit băieţii să mă vadă. Nu i-am văzut niciodată atât de întunecaţi. Nici măcar în seara jocului cu Peru, cînd Pik era la spital. În spatele lui Nelu Robe l-am văzut pe nea Nae Lucescu plângând. Atunci mi-am zis că am să mor. Şi astfel a început noaptea cea mai grea. Apogeul crizei. Pleoapele îmi cădeau, dar eu aveam un singur gînd: nu care cumva să închid ochii. Eram sigur că dacă am să adorm, n-am să mă mai trezesc”.

Alfred Eisenbeisser nu şi-a continuat drumul spre România alături de colegii lui, iar la Genova a fost internat într-un sanatoriu. În ţară, într-un ziar din Cernăuţi, a apărut chiar zvonul că murise în spitalul din Italia. După aproape o lună, mijlocaşul a revenit în ţară, însă a trebuit să aştepte câteva luni până să se întoarcă şi pe teren. Până la finalul carierei, Eisenbeisser a mai bifat alte şapte selecţii la naţionala României, ultima într-un meci cu Iugoslavia din 1939.

Cum a ajuns Alfred Eisenbeisser la Jocurile Olimpice de iarnă din 1936

Pe timpul iernii, atunci când fotbalul intra într-o pauză forţată, mulţi dintre jucători făceau trecerea către sporturile de iarnă. În cazul lui Alfred Eisenbeisser, patinajul artistic şi hocheiul pe gheata. Primul rezultat notabil l-a obţinut, în 1926, când s-a clasat pe locul 2 în campionatul regional la patinaj artistic.

Din 1931, Alfred Eisenbeisser a început să participe alături de Irina Timcic la patinaj artistic – perechi. După succesul obţinut în competiţiile interne, perechea a obţinut un loc 7 la Campionatul European din 1934 şi, doi ani mai târziu, a participat la Jocurile Olimpice de iarnă de la Garmisch-Partenkirchen.

Pe 13 februarie 1936, perechea Alfred Eisenbeisser – Irina Timcic a intrat pe gheaţa complexului Olympia-Kunsteisstadion şi s-a clasat pe locul 13. Chiar dacă nu au mai reuşit să repete isprava din 1934, cei doi i-au încântat pe spectatori. „Perechea Timcik – Eisenbeisser a produs o excelentă impresie la Garmisch”, titra Gazeta Sporturilor din 16 februarie 1936.

Revenit în ţară din Germania, Alfred Eisenbeisser a dezvăluit că perechea a fost dezavantajată la Jocurile Olimpice de iarnă. Cu punctajul obţinut, cei doi ar fi trebuit să se claseze pe locul 11, însă membrii juriului i-au trimis pe locul 13. „Am fost nedreptățiți – ne-a răspuns el abătut. Asupriți de membrii juriului, prin note inferioare, ni s-a răpit până și dreptul nostru, acela de a ocupa locul al 11-lea. Și știți de ce? Pentru că judecătorii competițiunii nu înțelegeau că românii pot foarte bine bate pe englezi și canadieni”, declara Alfred Eisenbeisser la întoarcerea în România.

A participat şi la Campionatul European de hochei pe gheaţă

Între Campionatul Mondial din 1930 şi Jocurile Olimpice de iarnă din 1936, Alfred Eisenbeisser a mai bifat o participare la o competiţie importantă. Acesta a făcut parte din lotul României la Campionatul European de hochei pe gheaţă din 1932, unde selecţionata noastră a jucat în Divizia C.

România a pierdut toate cele patru meciuri de la Campionatul European de hochei pe gheaţă de la Berlin, 0-1 cu Marea Britanie, 0-4 cu Suedia, 0-3 cu Letonia şi 0-5 cu Franţa. În toate cele patru partide, Alfred Eisenbeisser a reuşit să prindă minute pe gheaţă.

Eisenbeisser devine Feraru după Jocurile Olimpice de iarnă din 1936

La trei luni de la Jocurile Olimpice de iarnă din 1936, în presa centrală din România apare o ştire de câteva rânduri care putea să fie uşor trecută cu vederea. Alfred Eisenbeisser a făcut o cerere la Ministerul Justiţiei pentru schimbarea numelui în Alfred Feraru, iar aceasta a fost acceptată la finalul lunii mai 1936, când a fost publicată şi în Monitorul Oficial.

Chiar dacă în acte se numea Alfred Feraru, în cronicile sportive ale vremii jurnaliştii continuau să folosească numele Eisenbeisser (care din limba germană s-ar traduce „mâncător de fier”). După Al Doilea Război Mondial, în paginile ziarului Sportul Popular se alternează folosirea numelui Eisenbeisser cu Fieraru, ziariştii adăugându-i un „i”.

De altfel, Alfred Eisenbeisser şi Irina Timcic vor reuşi performanţe notabile şi după război. În februarie 1953, în Oraşul Stalin (denumirea dată de comunişti oraşului Braşov între 1950 şi 1960), cei doi câştigă titlul de campioni naţionali la patinaj artistic – perechi. Succesul este repetat în 1954 şi 1955. După aceste ultime performanţe, numele de Alfred Eisenbeisser dispare încetul cu încetul din presa vremii.

Pe finalul anilor ’80, Alfred Eisenbeisser s-a stabilit la Berlin, unde avea să-şi găsească şi sfârşitul. Pe 1 iulie 1991, la 83 de ani, fostul mare fotbalist şi patinator a murit într-un crunt anonimat. Doi zile mai târziu, într-un chenar negru, în josul paginii 3 din Gazeta Sporturilor, a apărut informaţia decesului.

• 4 titluri de campion al României a câștigat Alfred Eisenbeisser cu Venus București
• 9 selecții la echipa națională a bifat Alfred Eisenbeisser