Accidentările grave sunt tot mai dese în rândul fotbaliștilor de top. Neymar și-a rupt ligamentele, Messi a stat patru luni după o accidentare la gleznă. În weekendul care a trecut Rodri, de la Manchester City, a încheiat sezonul. Ter Stegen, de la Barcelona a ajuns pe masa de operație și va lipsi zece luni.
Suprasolicitarea jucătorilor a devenit caz de studiu și de alertă pentru medicii sportivi. În sezonul trecut, Fede Valverde a jucat 71 de meciuri: 55 cu Real Madrid și 16 cu echipa națională. Uruguayanul a jucat aproape 5.000 de minute din 6.300 posibile.
El este un caz fericit, deoarece n-a pățit nimic, dar experții spun că doar odihna va reduce numărul de accidentări. „Pentru că restul lucrurilor de care trebuie să aibă grijă pentru fizicul lor, fotbaliștii le fac deja”, este explicația specialiștilor. Se referă la nutriție, medicamentație și recuperare.
„În mod normal, există o corelație directă între timpul de joc și riscul de accidentare. Cu cât sunt mai multe minute de competiție, unde intensitatea este mare, cu atât crește riscul. Cu programe mai încărcate, jucătorii de la cluburile de top tind să joace mai mult, iar riscul de accidentare este mai mare”, a declarat, pentru cotidianul spaniol EL MUNDO, Roberto Seijas, medic traumatolog.
El a fost responsabil pentru prima operație la genunchi a lui Ter Stegen în 2020 (a existat o alta în 2021), ambele legate de tendonul patelar. Același tendon pe care i l-a operat ieri pentru o ruptură completă.
Spaniolii semnalează că, de ceva timp, calendarul a crescut de la an la an. De exemplu, UEFA și-a mărit cele două competiții de top cu patru meciuri. Două pentru Liga Campionilor (patru dacă termini între locurile 9 și 24), în urma schimbării noului format. Și Liga Națiunilor a devenit mai stufoasă, prin adăugarea unui tur eliminatoriu suplimentar, sferturile de finală.
La fel și FIFA, cu noua Cupă Mondială a Cluburilor, în care se vor adăuga între trei și șapte meciuri în plus. În total, fotbaliștii de elită ar trebui să fie disponibili pentru aproape 80 de meciuri pe an, fără a pune la socoteală meciurile amicale. Un număr enorm de partide, după cum scrie El Mundo.
„Odihna este foarte important. Dacă nu ai 48 de ore de odihnă, acele mici leziuni nu au timp să se repare și atunci când faci o mișcare greșită sau o întoarcere apare riscul de ruptură”, a explicat medicul Seijas.
Preparatorul fizic și directorul Henao Sport, Jonatan Rotaexte, menționează acest factor, odihna, ca fiind singurul pe jucătorilor nu li se permite să îl controleze. „Jucătorii fac deja fizic tot ceea ce pot face, ceea ce le lipsește este odihna”, spune el.
Doctorul Seijas a vorbit despre un timp minim de recuperare de aproximativ trei sau patru zile, care este timpul necesar pentru scăderea principalelor enzime inflamatorii. Acesta este un timp de care fotbaliștii de elită nu dispun întotdeauna. Indiferent dacă participă sau nu la o competiții, sunt deplasări și antrenamente, nu prea există timp de odihnă.
„Perioada normală este de trei-patru zile, dar dacă suferă de disconfort, oboseală excesivă sau leziuni, această perioadă crește destul de mult”, este de acord și Rotaetxe.
Prestigiosul traumatolog Pedro Guillén extinde această perioadă la patru sau cinci zile, deoarece „marile performanțe necesită o pregătire optimă și recuperare după oboseală”.
Dincolo de asta, riscul de accidentare a devenit multifactorial, din cauza unui element devenit răul acestui secol. Este vorba despre stress, care începe să afecteze sănătatea mentală. „Stresul psihologic, atunci când nu este echilibrat, crește riscul de accidentare”, a explicat David Peris, președintele Federației spaniole de psihologie sportivă.
Iar a juca în ritmul miercuri/duminică „crește percepția amenințării”, deoarece mintea procesează faptul că organismul ar putea să nu fie în stare, deci stresul crește.
Raportat la fotbalul nostru, cei mai expuși sunt fotbaliștii FCSB-ului. Campioana e angrenată în campionat, cupă și Europa League. Cu un plus de pericol sunt fotbaliștii care joacă și la naționale: Olaru, Târnovanu, Șut Lixandru, Musi, Bîrligea, Octavian Popescu, Pantea, Ngezana. Lixandru și Ngezana au cedat deja în acest sezon. Ultimul, deloc întâmplător, după ce a mers la națională, jucând în Africa de Sud și Sudan.
Dintre ei, Olaru, Șut și Târnovanu au avut cel mai încărcat program. Au fost cu naționala la EURO și au avu o vacanță foarte scurtă.
Darius Olaru, spre exemplu, a jucat 20 de meciuri de la începutul lunii iunie. După EURO a venit direct la FCSB. Pe 2 iunie a jucat câteva minute pentru România, contra Olandei, iar pe 9 iunie, a intrat titular la FCSB, cu Virtus. “Norocul” lui Olaru este că nu e titular la națională. Și că a fost suspendat în Superliga României.
FCSB are deja 9 meciuri jucate în campionat, unul în Supercupa României și 6 în cupele europene. Mâine va juca al 17 meci în interval de două luni și trei săptămâni. Până spre finalul lunii decembrie, va mai juca 13 meciuri în campionat și 6 în Europa League. Plus, alte trei în Cupa României. Mai sunt și patru meciuri ale echipei naționale.
Teoretic, FCSB are cel mai compact și echilibrat lot valoric. Sunt 26 de fotbaliști cu nume. Practic, Chiricheș, Luis Felipe, Panțîru, Vlad, Pantea și Kiki sunt soluții din linia a doua spre a treia. Până acum, greul a fost dus de același nucleu: Târnovanu, Crețu, Dawa, Radunovic, Olaru, Șut, Lixandru, Ngezana, Miculescu, Băluță, Popa.
Mergând tot pe linia expusă de medicii spanioli, stresul sportiv este un alt factor care poate afecta campioana. E bine știută atitudinea patronului Gigi Becali, care astăzi te ridică, mâine de doboară. În public, nu între patru ochi. Iar FCSB se află într-o goană nebună de a recupera punctele pierdute în campionat, care o fac vulnerabilă în lupta pentru play-off.