News

”Pericolul maghiar”, din perspectiva Securității. Ce spuneau spionii lui Ceaușescu despre grupările pro-autonomie și sprijinul primit de la Budapesta

Securitatea comunistă atrăgea atenția, încă din 1989, asupra unui presupus ”pericol maghiar” care amenința stabilitatea în România.
12.09.2022 | 09:33
Pericolul maghiar din perspectiva Securitatii Ce spuneau spionii lui Ceausescu despre gruparile proautonomie si sprijinul primit de la Budapesta
Serviciile de spionaj ale lui Nicolae Ceaușescu avertizau despre încercările grupărilor naționaliste maghiare într-un articol din periodicul ”Securitatea” / Colaj foto: Fanatik / Sursă foto: CNSAS
ADVERTISEMENT

Serviciile de spionaj din perioada comunistă atrăgea atenția supra unor acte ”dușmănoase și antiromânești” despre care spuneau, în 1989, că au o ”virulență fără precedent”. Informația apare în periodicul ”Securitatea”, distribuit cu circuit închis doar printre șefii Ministerului de Interne.

Bisericile reformate și catolice, acuzate de activități antiromânești

Cu un titlu pompos: ”Recrudescența activităților naționalist-iredentiste îndreptate împotriva R.S. România. Necesitatea cunoașterii și stăpânirii fenomenului naționalist-iredentist maghiar”, semnat de Lt. Col. Crăciun Mihai și Col. Oprea Florian, articolul vorbește despre grupări susținute de guvernul maghiar sau chiar stat occidentale, care au ca scop ”eliberarea Transilvaniei”.

ADVERTISEMENT

”Toate acestea evidențiază intensitatea cu care serviciile de spionaj, organizațiile reacționare din Occident și Ungaria, cele care reprezintă bisericile reformată și romano-catolică din străinătate, inclusiv cercurile guvernamentale și organele de informații din țara vecină, se preocupă de activități ostile împotriva Republicii Socialiste România”, se arată în materialul publicat de cei doi angajați ai Securității.

Securitatea, în 1989: ”Fără dubiu, locul de inițiere a acestor acțiuni este Ungaria”

Articolul vorbește despre destabilizarea situației politice prin instigarea autohtonilor etnici maghiari la manifestări de stradă, atât în Transilvania cât și în alte zone ale României.

ADVERTISEMENT

”S-a conturat, fără dubiu, că locul de inițiere a celor mai multe acțiuni de acest fel este Ungaria, teritoriu unde au găsit condiții ”fertile” de exprimare organizații, grupări ori reprezentanți ai emigrației reacționare maghiare și, într-o anumită măsură, românești, sprijinite – deschis sau acoperit – de autoritățile de stat și mai ales de cele 13 organizații de inspirație burghezo-democrată, antisocialistă și antiromânească, respectiv ”Partidul social-democrat”, ”Partidul poporului ungar”, ”Forumul democratic ungar”, ”Uniunea Tinerilor Democrați” și altele”, scriu cei doi autori.

Printre actele ”antiromânești” identificate de aceștia se numără demonstrația organizată pe 27 iunie 1988 din fața Ambasadei României de la Budapesta, dar și activitatea consilierului economic al Ambasadei Ungariei la București, care la 14 noiembrie 1988,  ar fi răspândit pe străzile Capitalei unele ”manifeste dușmănoase”.

ADVERTISEMENT

Chemarea ”la arme” de la Budapesta

La fel de periculoasă ar fi fost și poziția reprezentantului ungur la Conferința pentru cooperare și pace, organizată între 11 – 13 noiembrie 1988 la Budapesta, acolo unde, în fața a 30 de oficiali europeni ar fi deschis discuția despre ”situația Transilvaniei”, insistând pentru adoptarea unei moțiuni pentru care să ceară ONU, autonomia acestei regiuni.

”Organizații precum ”Erdely Club” sau ”Bajcsy Zsilinsky” au ca scop lupta pentru ”o Transilvanie liberă” sau urmăresc să creeze în teritoriu ”un front comun de luptă”.

ADVERTISEMENT

Gravitatea actelor antiromânești ce le preconizează cercurile și organizațiile amintite este reliefată de ceea ce declara recent la Budapesta un reprezentant al ”Uniunii Mondiale Ardelene”, respectiv: ”în Transilvania trebuie sistematic creată o opinie antistatală. Aici trebuie să realizăm o mișcare a maghiarilor și pentru aceasta vom da tot sprijinul, iar la nevoie și arme”, se mai arată în materialul consultat de FANATIK.

Nu sunt uitate nici materialele difuzate de posturi de radio precum Europa Liberă, BBC, Vocea Americii și Deutsche Welle, ale căror mesaje sunt reluate ”sistematic” de canalele maghiare, întreținând ”un adevărat război psihologic împotriva țării noastre”.

Securitatea se temea că lucrurile vor degenera. Nașionaliștii fanatici cu ”intenții de atentat”

”Pericolul maghiar”, în viziunea Securității comuniste, se manifesta pe teritoriul României prin infiltrarea unor factori ”destabilizatori”, care încercau să saboteze autoritatea regimului. Agenții vorbeau și despre ”intenții de atentat” din partea unor ”naționaliști fanatici”.

”Tot mai mulți emisari străini din Occident și mai cu seamă din Ungaria, sub acoperirea de turiști sau vizitatori la rude, caută contacte în rândul unor persoane din baza de lucru, urmărind instigarea lor la comiterea unor grave acte dușmănoase, naționalist-șovine.

Izolat s-au înregistrat din partea unor naționaliști fanatici intenții de atentat, iar treptat au sporit în gravitate actele ostile, anarhice ale unor tineri intelectuali. Aceștia, cu tot mai mult ”interes” urmăresc situația din Ungaria, stabilesc legături și încearcă constituirea unor anturaje ”închise” de etnici maghiari, în special între medici, profesori și ingineri, situații înregistrate tot mai mult în ultimul timp și pe raza altor județe decât cele din Transilvania, unii dedându-se la manifestări naționaliste, iredentiste și șovine”, se mai arată în document.

Securitatea lui Ceaușescu racola studenți teologi pe care să-i infiltreze în rândul grupărilor periculoase

În fine, soluția pentru contracararea ”pericolului maghiar” era, în viziunea autorilor, o extindere a rețelei informative, care să aibă acces la grupurile responsabile cu acest tip de activități.

”Rețeaua informativă trebuie să corespundă din punct de vedere numeric ”dar mai ales calitativ”.

În context, menționăm necesitatea recrutării de studenți, inclusiv teologi, din centre universitare, care să asigure o acoperire în perspectivă a unor zone largi, contribuindu-se la stăpânirea de fond a problemei”, încheie autorii articolului.

Periodicul Securitatea a apărut prima dată în anul 1968 și și-a încetat activitatea în 1989. Publicația a avut, în total, 87 de ediții, având o frecvență de 4 numere pe an.

ADVERTISEMENT