Schinducul este o plantă rară pe care călugării au adus-o de pe Muntele Athos. Se găsește într-un singur loc în România și are proprietăți asemănătoare cu cele ale schinducului.
Schinducul este o plantă erbacee, ce face parte din familia umbeliferelor. Are flori alb-verzui și fructe ovale, aromatice. Călugării îl pun la macerat în țuica de prune, obținând o băutură energizantă.
Aceasta are rol de întărire a organismului. Cu țuica astfel obținută sunt serviți pelerinii care vizitează lăcaşurile de cult aflate în Bucovina şi pe teritoriul judeţului Neamţ.
Pentru a preprara băutura este nevoie, în general, de rădăcină de schinduc și o mică parte din tulpină. De menționat este că frunzele și florile plantei medicinale nu trebuie să fiâie folosite.
Planta rară a fost adusă de călugări în România de pe Muntele Athos în urmă cu mai bine de 1000 de ani, astfel că doar monahii din Durau știu unde au fost plantate răsadurile din Grecia.
Se știe că se găsește schinduc în Ceahlău, dar locul exact reprezintă un secret transmis doar în mediile monahale. De altfel, se cunoaște faptul că acesta are proprietăți miraculoase, asemănătoare cu cele ale ginsengului.
Schinducul este o plantă întăritoare, potrivită și consumată mai ales în perioadele în care se ține post, dar și la început de primăvară când, de obicei, oamenii vor să scape de kilgramele acumulate în sezonul rece.
Țuica de prună este obținută toamna. După aceea, planta medicinală este culeasă de pe Ceahlău și pusă în sticlă, după regulile menționate anterior, unde se lasă la macerat timp de câteva luni.
Țuica cu schinduc capătă o culoare deosebită, gălbuie. Totodată, băutura are și un gust aparte, deoarece aroma fructelor dispare. În plus, aceasta capătă un parfum delicat datorită plantei rare pe care călugării o folosesc, scrie ziare.com.