Planul strategic al Italiei pentru Africa. De ce renunță Meloni la „blocada navală” pentru oprirea valurilor de migranți

Cu doar câțiva ani în urmă, Giorgia Meloni – pe atunci liderul unui partid de extremă dreapta – cerea o blocadă navală pentru a preveni „o invazie” de migranți care traversează Mediterana spre Europa. Acum, în calitate de prim-ministru al Italiei, ea mizează pe un plan ambițios de investiții pentru Africa.

Imigrația, problemă majoră pentru electoratul lui Meloni

Meloni este gazda unui summit internațional privind Africa, care a început duminică la Roma, la care participă 25 de lideri africani, precum și reprezentanți ai Organizației Națiunilor Unite, ai Băncii Mondiale și ai UE. După banchetul de duminică de la palatul prezidențial, Meloni urmează să prezinte luni, la Senat, viziunea sa privind dezvoltarea strategică a continentului african.

Tentativa sa tardivă de a curta liderii africani nu este atât de bizară pe cât pare, ci face parte din războiul pe mai multe fronturi al liderului italian împotriva imigrației ilegale, care include transferul migranților în Albania. (sosirile de migranți pe mare au crescut semnificativ de când Meloni a ajuns la putere).

„Ea trebuie acum să ofere soluții alegătorilor săi, pentru care imigrația este o preocupare majoră”, a declarat Leo Goretti, expert în politica externă a Italiei la Institutul pentru Afaceri Internaționale (IAI) din Roma, scrie Politico.

Digi24.ro

Prima reacție a Statelor Unite după decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale

Deja acuzații de neocolonialism

Obiectivul declarat al lui Meloni este de a aborda cauzele emigrației din Africa, cum ar fi șomajul și sărăcia, prin investiții în dezvoltare, infrastructură și energie. Dar speră, de asemenea, să-i convingă pe liderii africani să împiedice migranții să plece și să accepte să primească înapoi solicitanții de azil care au eșuat.

Având în vedere ambiția proiectului, Giorgia Meloni își asumă un risc semnificativ. Succesul i-ar putea aduce recunoașterea pe care și-o dorește ca femeie lider de stat, conservatoare, cu anvergură internațională. Da Africa este un teritoriu imens și complex, iar fructele strategiei sale, dacă vor exista, ar putea dura ani, dacă nu chiar decenii, până la maturitate.

Între timp, criticii spun că acordul miroase a neocolonialism, că Italia nu are resursele sau expertiza necesară pentru a-l duce la bun sfârșit și că nu este în pas cu tranziția ecologică.

Deși detaliile planului lui Meloni nu au fost dezvăluite, obiectivul oficial al acestuia este de a sprijini „îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației din țările partenere” prin investiții în șase domenii: educație, alimentație, apă, agricultură, energie și infrastructură.

Digisport.ro

OPT jucătoare WTA au votat împotriva Simonei Halep. Reacția româncei

Ideea de a-i ajuta pe migranți în țara lor de origine este „destul de coerentă” cu povestea dreptei, a remarcat Goretti. Matteo Salvini, însuși vicepremierul lui Meloni, a fost cel care a folosit în mod eficient sloganul „să îi ajutăm în țara lor de origine”, în timp ce a făcut valuri pe o platformă anti-imigrație.

Alternative la dependența de gaz rusesc

Giorgia Meloni speră că planul său pentru Africa – pe lângă rezolvarea problemelor legate de migrație – o poate ajuta să satisfacă cererea de energie a Italiei.

Neavând energie nucleară, Roma a încercat să se diversifice de la dependența sa ridicată de gazul rusesc, care o face vulnerabilă la șocurile politice. În viziunea lui Meloni, Italia ar putea deveni un centru energetic în sudul Mediteranei, colectând energie prin conducte din Africa și distribuind-o în întreaga Europă.

Dincolo de câștigurile interne, Meloni vede, fără îndoială, și o oportunitate de a-și lăsa amprenta pe scena internațională, mai ales că Italia a preluat președinția anuală a G7 pentru 2024.

În condițiile în care alte țări occidentale sunt mai preocupate de Orientul Mijlociu și de China, Italia are acum o deschidere pentru a juca un rol principal în modelarea relației Occidentului cu continentul african, a declarat Goretti. Meloni, la urma urmei, a numit Africa ca fiind o temă cheie a președinției italiene a G7 și a eforturilor sale de a „restabili centralitatea Mediteranei”.

Reacția liderilor africani, o necunoscută

Dar planul lui Meloni conține multe capcane potențiale, spun criticii, începând cu întrebarea dacă liderii africani vor cumpăra ceea ce vinde liderul italian. Având în vedere că la summit erau așteptați 13 șefi de stat, șase șefi de guvern și trei miniștri de externe, participanții ar trebui să se bucure cel puțin de câteva zile în lumina reflectoarelor.

Dar, pe termen lung, menținerea interesului lor va depinde de nivelul investițiilor. În timpul unei vizite din octombrie în Mozambic, Meloni a anunțat 3 miliarde de euro numai din partea Italiei, dar bugetul țării pentru 2024 a alocat în cele din urmă o sumă considerabil mai mică, de 200 de milioane de euro.

De asemenea, unii dintre invitații săi nu sunt chiar nume grele, cum ar fi președintele Eritreei, Isaias Afewerki, și Teodoro Nguema Obiang Mangue, fiul liderului autoritar al Guineei Ecuatoriale, care a fost sancționat de Marea Britanie și a primit o amendă cu suspendare de 30 de milioane de euro din partea Franței în 2017 pentru spălare de bani și corupție.

Rivalitatea cu Franța

Lia Quartapelle, vicepreședinte al Comisiei pentru afaceri externe a parlamentului italian din partea Partidului Democrat, aflat în opoziție, a declarat că Meloni „ar trebui să fie luată în serios, deoarece Africa are o importanță strategică pentru Italia”. Cu toate acestea, ea s-a întrebat dacă Italia are „capacitatea economică și politică” de a prelua conducerea.

Pentru ca planul său să funcționeze și să atragă expertiza și resursele necesare, Meloni are nevoie de acordul UE. Președintele Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, care ar putea avea nevoie de sprijinul lui Meloni după alegerile din iunie pentru a-și asigura un al doilea mandat, a confirmat că va participa la summitul de la Roma.

Însă, având în vedere că Franța și Italia și-au disputat în mod tradițional influența în Africa, noua inițiativă a lui Meloni ar putea declanșa o rivalitate în Sahel pe care Italia nu ar avea resursele sau expertiza necesare pentru a o câștiga, este de părere Goretti.

Pericolul regimurilor totalitare

Mai mult, Meloni a subliniat necesitatea unei abordări de mijloc în care să trateze țările africane ca pe niște parteneri și nu ca pe niște cazuri de caritate. Dar deputatul din opoziție Quartapelle spune că nu vede o mare diferență față de practicile anterioare într-un plan bazat pe investiții în energie care aduce Italia în conflict cu obiectivele UE privind emisiile de carbon și cu cele de zero emisii nete.

La rândul său, Meloni a declarat că Italia va finanța planul prin deturnarea a 70% din fondul pentru climă de 4 miliarde de euro pe care s-a angajat să îl aloce pentru a sprijini tranziția ecologică a țărilor în curs de dezvoltare.

O altă preocupare este că avertismentul lui Meloni, conform căruia Europa ar putea să renunțe la abordarea paternalistă pe care a avut-o în trecut, s-ar putea traduce printr-o diminuare a preocupării față de drepturile omului, iar perspectiva sa generală de „a face” ar putea sfârși prin a legitima regimurile autocratice.

Anul trecut, de exemplu, Giorgia Meloni a pledat pentru un acord între Comisia Europeană și Tunisia, catalogându-l drept un model care ar putea fi reprodus în toată Africa. Însă acordul cu Tunisia a întâmpinat probleme pe fondul obiecțiilor privind trimiterea de fonduri către liderul din ce în ce mai autocrat al Tunisiei.

Drepturile omului și societatea civilă

Ulterior, numărul sosirilor din această țară a crescut. Aceasta nu este singura experiență recentă a Europei în care liderii autoritari folosesc migrația ca pârghie (de exemplu, Turcia). Potrivit lui Goretti, pentru a avea un impact pozitiv, UE nu trebuie doar să se întâlnească cu liderii unei regiuni, ci mai ales să se implice în relația cu drepturile omului și cu societatea civilă.

Până în prezent, societatea civilă africană și grupurile de mediu nu par a fi convinse. Joab Okanda, consilier principal pe probleme climatice la Christian Aid în Africa, a declarat că speră ca summitul de la Roma să ajute „Italia și companiile de combustibili fosili susținute de stat să realizeze în sfârșit daunele pe care le provoacă Africii”.

„Este timpul ca Africa să se rupă de viziunile strategice ale actorilor europeni din domeniul combustibililor fosili, mascate ca proiect de dezvoltare a Africii, și să mobilizeze angajamentul politic pentru a pune Africa pe calea spre autosuficiență și prosperitate durabilă”, a declarat Okanda.

Termene lungi, dar cât?

Cu o majoritate puternică, se așteaptă ca Meloni să rămână la guvernare pentru încă trei ani – un lucru neobișnuit pentru politica italiană – și este puțin probabil să fie deranjată de o opoziție internă serioasă față de planul său. Cu toate acestea, punerea în aplicare va fi probabil o altă problemă.

Deși a apelat la ministere, supravegherea rămâne centralizată la biroul ei, mai degrabă decât la Ministerul de Externe. Și, în timp ce acordurile energetice și comerciale sunt ușor de gestionat pe termen scurt, dezvoltarea este mult mai complicată.

Între timp, chiar dacă planul ei se bucură de un oarecare succes, este puțin probabil ca acesta să reducă migrația pe termen scurt, ceea ce înseamnă că alegătorii, care tind să aibă puțină răbdare cu strategiile pe termen lung, s-ar putea să își piardă încrederea în planul îndrăzneț al lui Meloni pentru Africa înainte ca acesta să dea roade.