Poeta Clara Mărgineanu a murit sfidând pandemia: “Nu mă interesează coronavirusul, eu voi muri de cancer!” Editorial emoţionant Andrei Dicu: “Când pleacă un trandafir, plâng magnoliile”

„Cu moartea, prin moarte călcând….”  Există, însă, lumi în care Învierea pare imposibilă. Poeta și jurnalista Clara Mărgineanu a plecat dincolo, la numai 47 de ani, izbită de cancer. În urmă cu aproape o lună, am postat pe o rețea de socializare mesajul ei, urlător la Cer, prin care își anunța soarta, dar și ne ruga pe noi, contemporanii ei prieteni, să-i îndulcim, un pic, trecerea….

Clara Mărgineanu ESTE o poetă excelentă. Mai presus de aceasta, este remarcabil felul în care o fată ne reînvață să ne trăim bărbăția. Suntem martorii incurabili ai unei pandemii, în fața căreia ne credem… războinicii luminii, vorba unui imberb. „Nu mă interesează Coronavirusul, eu voi muri de cancer!”, ne-a spus Clara.

Andrei Dicu, înlăcrimat, la moartea poetei Clara Mărgineanu: Când pleacă un trandafir, plâng magnoliile. Fata care a sfidat pandemia:„ Nu mă interesează Coronavirusul, eu voi muri de cancer!”

Sigur, se poate spune că își cunoștea soarta. Nu asta este, însă, important. Ci felul în care și-a dat, singură, sentința. În această vreme paradoxală, în care, pe de o parte, frica a luat locul rațiunii, iar pe de altă parte, bețivii fac grătare în dosul blocului, poeta Clara Mărgineanu a ales să moară puternică. A vrut și a reușit să ne arate că este mai puternică decât orice pandemie. A sfidat. A plecat frumos. Uneori, nu trebuie să fii mai puternic decât moartea, ca s-o învingi. Moartea nu are caracter, dar Oamenii au.

Clara nu a tremurat din pricina virusului care face lumea tremurândă. Afară, pe strada prin care sunt obligat să orbecăi cu mască, mănuși și cu frica în buzunar, magnoliile plâng, înflorind. Parcă se pleacă, se apleacă, atunci când, la poalele lui Dumnezeu, un trandafir curge înspre nedreptate.

Digi24.ro

Românca al cărei nume este gravat pe mașinile Tesla se luptă acum cu Elon Musk. Bolnavă de cancer, își dorește doar scuze

TVR și un șir de nedreptăți

Despre Clara Mărgineanu s-au vorbit multe. Este un viciu al democrației, poate prea mulți dintre noi avem „dreptul” de a „vorbi”. Mult și prost. În schimb, nimeni n-a povestit că poezia era viața ei. La propriu și la figurat. A publicat 10 volume de versuri, însă cel de-al 11-lea este cel mai bun. Cel pe care îl veți citi acum.

Clara Mărgineanu a fost nedreptățită de TVR, unde a lucrat, la Departamentul Cultural. A fost data afară. A dat în judecată instituția „lui Să trăiți!” și a câștigat procesul. A revenit, așadar, în Televiziune. A câștigat lupta cu unifomele fără formă. A resimțit, însă, șocul provocat de acel proces și asta i-a fost fatal. A trăit din greu și a respirat aromă de trandafir. Oare, câți dintre noi, mă refer acum la bărbații care se cred… bărbați, pot duce această cruce…

Puțini știu că doamna despre care scriu a studiat actoria. Ulterior, a lucrat inclusiv ca scenografă. A fost, este și va rămâne, o artistă polivalentă. Ca…  știre de cancan, este verișoara cântărețului Mihai Mărgineanu. Dar asta contează infim. Importantă este lupta ei cu moartea, cu lumea care n-a înțeles-o ca poetă și ca boemă. A învins, însă, pe rând, aceste instituții discutabile.

Scriitorul Gelu Negrea: „Îmi amintea de George Țărnea…”

După ce iubita mea mi-a trimis vestea trecerii Clarei și în sfârșit porțile perfide ale internetului s-au redeschis în cartierul în care locuiesc, am purtat o discuție cu scriitorul Gelu Negrea. A fost o convorbire mai scurtă decât mă așteptam, adică de numai două ore. „Clara a fost o tipă care a trăit mai puternic și mai semnificativ decât… ar fi putut-o face. A scris texte excepționale pentru cântece din zona folk-ului… Îmi amintea de regretatul George Țărnea…” , mi-a spus Gelu.

Digisport.ro

"S-a terminat!" Presa catalană nu a avut milă de Istvan Kovacs. Cuvinte greu de digerat pentru centralul român

Cu moartea, pe moarte călcând… Așa plânge trandafirul, pe vremea magnoliilor înfloritori. Această ființă, Clara Mărgineanu, n-a tremurat în zodia tremuricilor. Nu i-a fost frică de… ducerea ei. A fost și rămâne mai „bărbată” decât mulți dintre noi. Asumarea unei dureri face parte din arealul profunzimii.

„Omenia va învinge pandemia!”

Este ora la care mulți dintre noi mâncăm, scriem, dăm telefoane, ne sărutăm copiii și părinții. Între timp, mai aruncăm privirile către televizor. Este ora la care nimeni viu nu-și mai amintește de poezie.

„Acum, inima mea vă face o plecăciune. În aceste vremuri scoase din minți, cred că întrevăd o posibilă soluție: Omenia va învinge pandemia!”… Sunt ultimele cuvinte ale Clarei.

De la Părintele Alexandru, căruia i se mărturisea frecvent și până la Spitalul Colțea, unde moartea joacă teatru, poezia Clarei Mărgineanu s-a înmăiestrit în viață. Dar trandafirul a plecat și magnoliile plâng, într-o pandemie de neînțeles: dezomenirea.