Liderul Wagner, între ciocan și nicovală după rebeliunea anti-Putin: „Este de necrezut că Occidentul îi va oferi sprijin lui Evgheni Prigojin!”

După demonstrația de forță ratată de Evgheni Prigojin și de gruparea Wagner, soldată cu „azilul” primit de liderul respectivei miliții în Belarus, au apărut o serie de supoziții. Cea mai importantă a ținut de o eventuală susținere a lui Prigojin, venită din partea vestului, însă politologul Cristian Pîrvulescu a infirmat, din start, o asemenea variantă. „În primul rând, ar apărea o problemă de ordin etic. Este de necrezut că Occidentul îi va oferi sprijin lui Evgheni Prigojin”, a declarat analistul politic, în exclusivitate pentru FANATIK.

Politologul Cristian Pîrvulescu: „Datorită problemelor etice, mă îndoiesc că Occidentul îl va sprijini vreodată pe Evgheni Prigojin!”

Cristian Pîrvulescu a continuat în aceeași notă: „Prigojin este un aliat al lui Putin, aflat încă în viață, lucru care denotă faptul că liderul de la Kremlin nu a luat încă decizia să-l elimine, deși putea să o facă, iar discursul său este evident în acest sens”.

„Datorită problemelor etice, mă îndoiesc că Occidentul îl va sprijini vreodată pe Prigojin, care se descurcă de unul singur. Nu are nevoie de susținere și nu a acționat la propunerea Occidentului. De altfel, factorii de decizie europeni i-au rugat pe ucraineni să nu preseze și să nu creeze probleme în plus. În spațiul public s-a insistat pe acest lucru și nu are sens să mergem pe linia teoriei conspirației”, a subliniat interlocutorul nostru.

Mai clar, politologul susține că Occidentul nu are niciun motiv să intervină în disputa Putin versus Prigojin și a oferit un exemplu plastic, din lumea dramaturgiei, dar care are ca fond povestea unui alt dictator, la care Pîrvulescu s-a mai referit în trecut: „În piesa de teatru „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”, în care Berthold Brecht își imaginează evoluția lui Hitler de la stadiul de bandit de cartier, dictatorul este stopat. Așa s-au petrecut evenimentele și acum. Niște bandiți de cartier din Sankt Petersburg au pus mâna pe putere în Rusia, iar între ei există un anume cod al onoarei, ca în cazul mafioților”.

„Ei bine, Putin afirma că el a fost trădat, confundându-se cu Rusia și cu pământul natal. Din ultimele sale declarații, nu am crezut niciodată că Prigojin va fi exonerat și nici nu ar fi în logica lucrurilor”, a punctat partenerul nostru de dialog.

Cristian Pîrvulescu a opinat că Vladimir Putin nu a dorit să adopte o altă decizie, deoarece nu a vrut să-și complice existența și în plus a evitat să se compromită. În schimb, politologul este convins că, în situația în care liderul de la Kremlin ar fi intenționat să întreprindă o acțiune militară pentru a-i elimina pe luptătorii Wagner, ar fi făcut-o oricând.

Digi24.ro

De pe patul de moarte, un bărbat i-a mărturisit fiicei sale un secret teribil. Cine era, de fapt

Cum a păcălit Vladimir Putin miliția lui Șoigu și Gazpromul

În sensul celor afirmate, Cristian Pîrvulescu a reamintit inclusiv contextul apariției grupării Wagner, petrecută într-un moment în care Rusia nu dorea să se implice în conflictul din Dombas. Fenomenul s-a repetat în țări precum Libia, Siria și Republica Centrafricană.

„Nicăieri nu a fost implicată Rusia, dar au acționat firmele private de bodyguarzi. Acum, când soldații Wagner au început să se comporte precum o parte componentă a armatei, cerând să fie aprovizionați și revendicându-și victorii pe care nu le-ar fi obținut fără sprijinul armatei, i-au deranjat nu doar pe Serghei Șoigu și pe Valeri Gherasimov, ci pe toți ofițerii de rang înalt”, a apreciat comentatorul politic.

Digisport.ro

Un nou scandal tip "sextape" în fotbal: interzis la echipa națională, după ce și-ar fi filmat prietena pe ascuns

Acesta este de părere că un pas incredibil făcut de Rusia a constat în faptul că respectivele miliții la care ne referim trebuie să treacă sub controlul total al armatei oficiale: „Nu discutăm doar despre Wagner, ci și despre Patriot, gruparea care îi aparține lui Șoigu sau despre cea a Gazpromului, etc”.

Politologul a recurs inclusiv la o paralelă istorică: „Joia trecută, Ministerul Apărării a dat publicității un raport care arăta că 50.000 de voluntari, de „milițieni”, semnaseră deja contractul prin care au trecut în subordinea armatei. Practic, s-au regăsit în situația soldaților lui Tudor Vladimirescu. Din trupe auxiliare au devenit trupe permanente și s-au subordonat intereselor și comenzii unice a armatei”.

Dar, în ceea ce îl privește pe liderul Wagner, situația este ceva mai complicată: „Crezând că beneficiază de protecția lui Vladimir Putin, adică a șefului de bandă, Prigojin a refuzat să facă acest lucru. Nu spun că ar fi un om care nu gândește, dar nu a înțeles foarte bine anumite nuanțe pentru că, în mare măsură, este afectat de experiențele sale și de relația personală cu Vladimir Putin. Contrar multor păreri, liderul de la Kremlin a obținut o radiografie a situației din Rusia, a aflat care sunt trădătorii din armată și, pe de altă parte, îi poate trimite pe cei care nu se supun în altă parte, mai exact în Belarus”.

Conform predicțiilor, în situația prospăt creată, odată cu aterizarea lui Prigojin în „curtea” împăciuitorului Lukașenko din Belarus, aceste trupe pot face absolut orice, inclusiv să atace Ucraina, pentru a-și demonstra devotamentul pentru patria mamă.

Discursul liderului de la Kremlin, adresat vestului și mai puțin Rusiei

Din punctul de vedere al percepției asupra situației create, politologul contactat de FANATIK consideră că problema stă în faptul că noi judecăm problemele rusești în termenii noștri, de analiză rațională. Dar, „în Rusia nu se gândește în termeni cartezieni. Gândirea rusă nu corespunde, nici pe departe, gândirii europene. Pot spune că ultimul discurs al lui Putin nu a fost adresat rușilor, ci restului lumii, iar scopul a fost de a răspunde comprehensiunii celor care încearcă să explice prin logică, prin exercițiu rațional, ceea ce s-a întâmplat în Rusia”.

Cristian Pîrvulescu a menționat faptul că profesorii de științe politice și analiștii care au cercetat cazul Prigojin în ultimele zile au atins respectiva nuanță, iar ziariștii occidentali, cu o experiență mai lungă legată de Rusia, afirmă acest lucru. „Pentru Prigojin ar apărea o mare problemă, în cazul în care ar fi sprijinit de Occident. El nu are nevoie de acest lucru pentru că este susținut de o bună parte a societății rusești. A preluat mesajele și le folosește mai bine decât altul, spre deosebire de Vladimir Putin, care nu este un populist, ci un dictator care folosește o serie de stereotipuri”, a precizat analistul politic, care a continuat cu o altă comparație, „neaoșă”:

„Pe de altă parte, Prigojin a folosit teme care au o mare aderență la opinia publică rusă, exact în stilul temelor utilizate de Diana Șoșoacă și de George Simion, în România. În ce ne privește pe noi, deoarece ne aflăm la intersecția dintre Orient și Occident, avem o parte a societății care trăiește mai degrabă în Orient, decât în Occident. Cei 200 de ani de occidentalizare care s-au scurs de la epoca lui Tudor Vladimirescu nu au reușit să atingă toate păturile sociale, iar rezistența este foarte puternică”.

Puci, tentativă de lovitură de stat sau revoltă?

Am dorit să revenim la ipoteza încercării unui puci, dar și la posibilitatea unui cutremur produs chiar în sânul grupării Wagner. De altfel, potrivit BBC, în interiorul miliției conduse de Prigojin ar fi izbucnit o revoltă, iar combatanții nu s-au sfiit să-și atace dur șeful. Spre exemplu, un presupus membru Wagner ar fi scris un mesaj pe Telegram, care ar fi fost citit de 200.000 de urmăritori: „Nenorocitul ăsta chel a distrus grupul Wagner cu mâna lui și a tras țeapă oricui a putut. A fost o revoltă fără sens”.

Cristian Pîrvulescu a comentat întregul context: „Nu a fost vorba despre un puci, pentru că Evgheni Prigojin nu a dorit o schimbare. Am asistat la mișcări produse în interiorul unor bande. Noi ne raportăm la un stat, Rusia. Dar, despre ce stat discutăm? Atunci când există miliții private atât de puternice, se mai poate vorbi despre stat? Ne găsim într-o situație similară celei de la finalul Imperiului Roman, când un fel de „miliție privată” a vizigoților a preluat puterea”.

„Totuși, nu s-a ajuns până acolo, pentru că Prigojin a fost conștient de incapacitatea sa, din acest punct de vedere. El și-a dorit doar răzbunarea, pentru că a simțit că i se aduce un afront personal față de serviciile imense pe care le-a făcut”, și-a continuat „teza” profesorul universitar.

Acesta a precizat că, practic, în acest moment, Wagner și celelalte miliții nu mai există, rămânând doar armata Federației Ruse, ceea ce ține de normalitate. În schimb, „nu trebuie neglijate operațiunile Wagner din străinătate, despre care este greu de spus dacă vor mai fi coordonate de Prigojin”.

Conform afirmațiilor lui Cristian Pîrvulescu, lui Putin nu-i este ușor să se debaraseze de liderul Wagner. Tot imperiul său, întregul Concord, altfel spus firma lui Prigojin de la Sankt Petersburg, cu ramificațiile sale financiare, este sursa principală de finanțare și se plasează inclusiv în spatele unor companii înregistrate în Mozambic și în Republica Centrafricană, care exploatează diamante și care finanțează operațiuni militare ale Rusiei.

Intră în scenă pro-nazistul Dmitri Utkin. Confruntare între GRU și FSB

Mai apare, însă, un fenomen foarte interesant, asupra căruia partenerul nostru de discuție a atenționat: „5.000 dintre cei 25.000 de militari Wagner care se îndreptau către Moscova erau conduși de Dmitri Utkin. Numele fostului locotenent colonel GRU este, de fapt, sinonim cu cel al grupării Wagner, pe care a înființat-o în anul 2014. Numele său de cod în perioada în care activa în cadrul GRU era chiar „Wagner” și este cunoscut drept un mare simpatizant al nazismului”.

Trebuie spus că Dmitri Utkin este un personaj experimentat, care a luptat în Siria și care este acuzat de crime și de torturi. În anul 2017, Evgheni Prigojin l-a instalat pe Utkin în postul de președinte al unei părți din Concord, deoarece el nu controla direct firma, ci prin intermediul mamei sale, care, la vremea aceea, avea o vârstă înaintată.

„În altă ordine de idei, în timpul recentelor evenimente, am sesizat și o confruntare între GRU și FSB-ul lui Putin care, până la urmă, a renunțat la acuzațiile formulate împotriva lui Prigojin. GRU are propria sa personalitate și orchestrează operațiunile din străinătate, spre deosebire de FSB, care lucrează doar pe teritoriul Rusiei. Serviciile secrete occidentale au identificat tentative de asasinat, etc, marca GRU”, ne-a declarat Cristian Pîrvulescu.

Politologul a apreciat că, foarte probabil, Prigojin și Utkin vor încerca să preia frâiele prin intermediul GRU, serviciu de informații care are legături puternice inclusiv cu Ministerul rus de Externe. În schimb, Vladimir Putin nu se poate dispensa peste noapte de Prigojin, care, simțindu-se trădat, a acceptat compromisul propus de Belarus.

„Un război în care Wagner și armata rusă s-ar fi măcelărit ar fi creat o imagine dezolantă”

De altfel, politologul citat este de părere că „un război în care trupele Wagner și armata rusă s-ar fi măcelărit reciproc ar fi oferit o imagine foarte proastă. Poate că, într-o altă situație, Prigojin ar fi fost sprijinit în privința înlăturării lui Serghei Șoigu și a lui Valeri Gherasimov, dar acest lucru a fost imposibil, având în vedere felul în care a acționat”.

„Într-adevăr, americanii au afirmat că erau la curent cu planul lui Prigojin încă de acum câteva săptămâni și, de asemenea, este foarte probabil ca și Vladimir Putin să fi fost informat. Totuși, nimeni nu a știut exact cum vor decurge evenimentele, pentru mereu apar o mulțime de variabile și de situații imprevizibile”, a continuat profesorul Pîrvulescu.

Potrivit spuselor politologului, „nu am avut de a face cu o încercare de lovitură de stat și nici de puci militar. Altfel zis, nimic nu s-a întâmplat în interiorul instituțiilor statului, iar puciul este produs de armată. Wagner nu este o armată, deși în cadrul miliției există o serie de militari cu experiență de criminali. Așadar, cum ar putea Occidentul să sprijine un criminal, care se face vinovat de atrocități care îi pot fi atribuite direct lui și oamenilor săi?…”

„De fapt, Prigojin nu are niciun fel de sprijin în Occident sau în SUA. A făcut o mare prostie, iar după ce a înțeles acest lucru încearcă să se salveze printr-o serie de gesturi de loialitate. Mă aștept ca unul dintre aceste gesturi să fie încercarea de a ataca Ucraina dinspre Belarus, în condițiile în care mai beneficiază de trupele necesare”, a încheiat Cristian Pîrvulescu.