Recent, FANATIK a avertizat asupra folosirii migranților ca armă în războiul hibrid, iar felul în care refugiații sunt înghesuiți la granița dintre Polonia, Belarus și Letonia n-a rămas fără urmări. Potrivit lui Dan Dungaciu, Occidentul se teme de invazie, dar rolul geostrategic al Poloniei a redevenit substanțial…
Profesorul Dan Dungaciu a explicat, în exclusivitate pentru FANATIK, că „Polonia nu este o victimă inocentă. În acest moment, Polonia are un diferend cu UE, dar nu apără frontierele sale, ci frontierele Occidentului. Migranții nu vin ca să stea la Varșovia, sau să se mute în Letonia, ori în Lituania. Ei vin ca să se stabilească în Germania”.
Specialistul în geopolitică ne îndeamnă la un exercițiu de imaginație: Oare, ce se va întâmpla dacă Polonia va deschide frontierele migranților și le va organiza acestora transportul necesar, pentru a ajunge în Germania, sau oriunde în Occident?
„Polonezii apără Berlinul și Germania. La un moment dat, ei vor negocia. Pentru că tot se pune presiune pe polonezi, în problema minorităților sexuale, există posibilitatea ca și puterea de la Varșovia să aibă ceva de spus. Practic, pentru polonezi, care au devenit apărătorii Europei, această problemă a migranților nu pică foarte rău”, a detaliat Dungaciu.
Autoritățile de la Varșovia și de la Minsk se acuză reciproc pentru escaladarea tensiunilor de la graniță, acolo unde mii de oameni încearcă să pătrundă pe teritoriul UE. Polonezii au folosit tunurile cu apă împotriva migranților agresivi, iar situația tensionată pare abia la început.
Dan Dungaciu a oferit un tablou de ansambu, al situației explozive din Polonia, devenită „gardianul Europei”. Specialistul în geopolitică s-a referit la fostul premier și actualul viceprim-ministru Jaroslaw Kaczynski.
Geopoliticianul a explicat: „Lui Jaroslaw Kaczynski îi convine această stare de spirit, deoarece câștigă și dividende interne, dar joacă și pentru Bruxelles. Teza este aceea că, dacă migranții ar trece granița UE, ar distruge întregul eșafodaj sau, cel puțin, ar provoca o nouă criză”.
Făcând, cumva, haz de necaz, la București a existat, nu demult, un „oracol”, care a prevestit „invazia” în masă a refugiaților, către vest. Dan Dungaciu a reamintit că primul care a avut o reacție firească asupra fenomenului migrației a fost nimeni altul decât hâtrul Ilie Năstase…
„Prin anii 2015 – 2016, un personaj politic mucalit de la noi a fost întrebat ce ar trebui să facă țara noastră pentru migranții ajunși pe teritoriul românesc. Ei bine, a răspuns: „Să-i învețe limba germană!”. Era vorba despre nimeni altul decât despre tenismenul Ilie Năstase”, și-a reamintit Dan Dungaciu.
Potrivit profesorului intervievat, afirmația fostului „om politic” nu a fost deloc un… pamflet, ci o previziune firească.
Potrivit Digi 24, Polonia va începe, în curând, construcția unui zid, la granița cu Belarusul, după un model inspirat de pe alte meridiane, de la fostul președinte al SUA, Donald Trump. Zidul polonez va avea o înălțime de aproape 6 metri și va fi dotat cu senzori de mișcare și cu camere de luat vederi.
Potrivit sursei citate, suma alocată acestui proiect de ridică la 366 de milioane de euro. Autoritățile poloneze evită, însă, folosirea cuvântului „zid” și numesc construcția cu o lungime de 418 kilometri „gard” sau „baricadă”.
Potrivit lui Dan Dungaciu, „gardul a devenit instrument valabil pentru politica externă a Uniunii Europene. Nimeni nu mai afirmă că ridicarea unor asemenea opreliști este ilegitimă. Dimpotrivă, trebuie să susținem Polonia, pentru a rezista în fața acestui atac hibrid”.
„Budapesta a lansat, de asemenea, un mesaj halucinant. Ungurii cer bani Bruxelles-ului, pentru gardul ridicat împotriva migranților, deoarece Ungaria a apărat Europa”, a adăugat profesorul Dungaciu.
Specialistul în geopolitică este de părere că, în Belarus, se petrece un război hibrid, dar care are un punct de plecare aflat „și în contul Bruxelles-ului. Niciun război hibrid nu începe de la zero. Are un sâmbure de realitate sau de fenomen natural, pe care îl exacerbează, îl falsifică, îl denaturează, dar pleacă de la ceva real”.
„În cazul Belarusului, Uniunea Europeană a făcut aceeași greșeală în celebra ei politică a parteneriatului estic. La insistența Poloniei, a anunțat că se va ocupa de statele estice, în special de Ucraina, fără însă a le promite acestora integrarea europeană și în NATO. Adică, „all except institutions”, cum avea să spună, la vremea respectivă, Jose Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene”, a subliniat Dungaciu.
Intervievatul FANATIK consideră că respectivul mesaj, potrivit căruia UE va investi în aceste state, deși nu le va integra, a ajuns inclusiv la Moscova.
Urmarea a fost simplă: „Această poveste a ținut o perioadă, până s-a ajuns la Ucraina, țară care dădea semne că țintește integrarea în UE și în NATO și că pașii formali pe care i-a făcut spre Uniunea Europeană sunt tot mai apăsați”.
Imediat, Rusia a reacționat „pentru că, pentru Moscova, Ucraina, în special, și Belarusul, în particular, sunt teritorii strategice. Practic cu Belarus și cu Ucraina membre NATO, apărarea Federației Ruse ar deveni imposibilă. Strategic vorbind după hărțile militare, Moscova n-ar mai putea fi apărată!”.
„Așadar, când Rusia a observat că gluma se îngroașă și că europenii una spun și alta fumează, a reacționat așa cum a făcut-o în Ucraina. În acel moment, ca într-un banc celebru, UE a înțeles că rușii nu știu de glumă și… a plecat acasă. Din respectiva clipă, situația acestor state a devenit mai proastă decât era înaintea apariției Parteneriatului Estic”, a argumentat Dan Dungaciu.
În Belarus, s-a întâmplat un fenomen asemănător celui petrecut în Ucraina. La Minsk s-a desfășurat apărut o revoluție „anti-orange”, de debarcare a președintelui Lukașenko. Aici, profesorul de geopolitică a recurs la o comparație cu situația cu care s-a confruntat, în trecut, Republica Moldova:
„Prin această mișcare nu se dorea integrarea europeană sau euroatlantică. A fost o revoluție înfăptuită de o pătură rusofilă și rusofonă, din Minsk. Ca să înțeleagă mai bine românii, a fost ca și cum elita pro-rusă din Chișinău ar fi ieșit în stradă împotriva lui Vladimir Voronin, pentru că un personaj precum acesta din urmă nu mai poate face față condițiilor de conducere într-un stat demn de secolul XXI. Asta a însemnat revoluția din Belarus”.
Și explicația a continuat: „Oameni de expresie rusă au ieșit în stradă, pentru a-l da jos pe președintele Alexandr Lukașenko. Dar, niciodată, dacă populația din Republica Moldova ar fi manifestat pentru a dărâma regimul lui Voronin, scopul nu ar fi fost integrarea europeană”.
Potrivit interlocutorului nostru, acesta a fost motivul pentru care liderii revoluției din Belarus au trimis mesaje către Moscova, în care asigurau că mișcarea lor nu este de natură geopolitică și că doresc să mențină relațiile bune cu Rusia. Se pare că tot din acest punct a apărut și „bănuiala întemeiată că Federația Rusă a contribuit la aceste ieșiri în stradă”.
Pentru Rusia, faptul că protestatarii bieloruși au ieșit în stradă a reprezentat un avantaj enorm. „La fel s-a întâmplat când anumite state din interiorul UE s-au inflamat, pentru că mișcarea revoluționară trebuie sprijinită în numele idealurilor europene”, a completat Dungaciu.
Expertul în geopolitică este de părere că, „începând cu acel moment, președintele Lukașenko n-a mai putut să-și facă jocul care a durat zeci de ani, de nebun geopolitic, care poate face orice și joacă și cu stânga, și cu dreapta. Lukașenko s-a îndreptat și către Europa și către Rusia, dar n-a mers niciodată până la capăt”.
Am fost curioși să aflăm dacă situația migranților a fost generată de președintele Belarusului, Alexandr Lukașenko, care a încercat să se răzbune pe UE, cu binecuvântarea Moscovei. Răspunsul a venit imediat:
„Aceasta este consecința celor afirmate de mine, anterior. În momentul în care Lukașenko s-a trezit pus la zid de către UE, s-a refugiat în brațele Moscovei. A fost singura sa șansă de a mai rămâne la putere. Regimul Lukașenko nu s-a prăbușit și, din nou, UE a vorbit dar nu a făcut”.
Conform afirmațiilor specialistului, consecința a fost că Minskul și Moscova s-au apropiat de Tratatul de Uniune Statală, iar cetățenii din Belarus s-au simțit trădați. „O mare parte a acestei populații, care a dorit schimbarea lui Lukașenko, este extrem de alienată de regim și o mare parte dintre bieloruși au vrut să plece în Occident, prin Polonia și prin Lituania”, a adăugat Dan Dungaciu.
În Belarus se produsese o ridicare a aspirațiilor, rămase neîmplinite, iar geopoliticianul susține că „speranța unei schimbări de regim este aproape nulă. Dar, această populație nu este majoritară, așa că nu este cazul să ne facem iluzii. Pe acest fond, al dorinței populației alienate de a părăsi Belarusul prin Minsk dar, probabil și prin Moscova, a fost introdus elementul hibrid”.
Iată că discuția a revenit la stadiul războiului hibrid, alimentat de criza tot mai profundă a populației cantonate la granița dintre Polonia, Belarus și Letonia. Dan Dungaciu a reamintit faptul că, la început, migranții proveneau din Belarus, nu din Orientul Mijlociu.
„Abia ulterior au apărut charterele care duceau oamenii, din Orientul Mijlociu în excursie în Belarus, cu o viză pe termen scurt. După ce acestor cetățeni le-au expirat vizele, ei au fost deplasați cu autobuzele și cu taxiurile la frontieră, pentru a pleca spre UE. Practic, mulți dintre ei au rămas blocați și pun presiune. Arma demografică a fost pusă în mișcare, pentru prima oară într-un mod atât de articulat, de sistematic și de evident. Pe teritoriul UE nu s-a mai petrecut un fenomen atât de evident”, a declarat Dan Dungaciu.
Expertul a arătat că, în situațiile în care a mai fost folosită, această armă demografică s-a aflat în conjuncție cu alte fenomene. De această dată, însă, ea este pură și dură.
Dungaciu a subliniat: „Acest instrument a fost folosit inclusiv pentru motivul că UE nu a produs soluții pentru situația din Belarus. Din nefericire, singura soluție a UE este începerea unei negocieri cu regimul de la Minsk și înțelegerea clară a mesajelor Federației Ruse, care își plimbă avioanele pe cerul Belarusului și armele, în jurul Ucrainei”.
„Mesajele sunt clare și denotă faptul că Belarusul și Ucraina sunt „linii roșii” pentru Federația Rusă. Dacă europenii doresc să extindă frontiera euroatlantică spre aceste două țări, Rusia este dispusă să verse sânge. Când aude aceste lucruri, UE pleacă de acolo instantaneu, pentru că nu este pregătită de luptă. Nici NATO și nici SUA nu sunt dispuse să intre într-o confruntare militară. Din acest motiv, toată lumea își dorește ca finalul crizei migranților să se producă foarte rapid”, a argumentat interlocutorul nostru.
Dan Dungaciu a reamintit faptul că Rusia pune presiune pe Belarus pentru semnarea Tratatului de Uniune Statală, care a fost discutat timp de ani buni. De curând, președintele rus Vladimir Putin și liderul Alexander Lukashenko au semnat un acord care stipulează 28 de puncte de integrare.
În primul rând, ducumentul se referă la problemele economice și de reglementare, inclusiv la politicile comune privitoare la impozite, la industrie, energie, agricultură și la domeniul bancar.
„Probabil că spre acest moment se vor îndrepta lucrurile, deoarece presiunile asupra regimului Lukașenko sunt clare. Președintele Belarusului nu mai are altă șansă decât să rămână în mâinile Moscovei, care îl utilizează inclusiv împotriva Occidentului, punând presiuni”, a detaliat specialistul în geopolitică.
Dan Dungaciu consideră că scopul Moscovei nu este escaladarea unui conflict cu Occidentul, ci satisfacerea intereselor strategice, fapt care poate fi sesizat și în relația cu Ucraina: „Armatele rusești sunt la granița Ucrainei, punând presiuni pe președintele Vladimir Zelenski, într-un mod nemaiîntâlnit până acum!”.
Profesorul universitar susține că rușii au înțeles că președintele Zelenski se încăpățânează să nu implementeze Acordul de la Minsk, care ar transforma Ucraina într-o Federație, ceea ce ar însemna că și controlul strategic asupra Ucrainei să ajungă, în proporție de 100%, în mâna Federației Ruse.
„În niciun caz, Zelenski n-a fost ales ca să intre într-un război cu Rusia, ci să facă pace. Acesta este paradoxul. El, însă, nu poate face acest lucru”, a argumentat Dan Dungaciu.
De asemenea, expertul în politică externă a amintit faptul că, în câmpul electoral din Ucraina, Dombasul și Crimeea sunt bazine pentru voturi pro-ruse: „Însă, din restul țării, două milioane de ruși au plecat. Așadar, partida rusă, pe care, în momentul de față, Zelenski pune presiuni, nu mai are o forță electorală atât de mare. Din acest motiv, rușii s-au hotărât să-l preseze pe liderul ucrainean, păstrându-și armele în zonă”.
Dan Dungaciu a adus în discuție ipoteza unui conflict militar care nu ar putea fi atribuit direct Federaței Ruse sau care ar putea fi negat de aceasta. Scenariul propus este legat de apariția unor tensiuni în interiorul Dombasului, create de separatiști.
„Kievul nu va putea pătrunde cu armele în Dombas, deoarece exact acesta a fost și mesajul Federației Ruse: „Dacă intrați cu armele în Dombas, o vom face și noi”. Mai pe scurt, lui Zelenski i s-a sugerat: „O să-ți mănânci toate cravatele din garderobă”, a precizat Dungaciu, ca o aluzie la ce a pățit Mikhail Saakașvili, în celebra fotografie în care își mânca cravata, după episodul consumat în Georgia, în anul 2008.
Însă, potrivit lui Dan Dungaciu, „dacă ar intra în Ucraina, costurile invaziei ar fi insurmontabile pentru Rusia, care dorește ca Ucraina să ajungă în situația de a se preda singură”.
Pentru a înțelege, însă, aluzia de mai sus, reamintim că fostul președinte al Georgiei, Mikhail Saakașvili, a fost arestat după ce s-a întors din exilul petrecut în Ucraina, acolo unde, cu sprijinul fostului președinte Poroșenko devenise guvernatorul Odesei. Ulterior, relațiile dintre cei doi s-au înrăutățit, iar Saakașvili a rămas fără cetățenia ucraineană. Mai târziu, el a reprimit cetățenia, din partea președintelui Zelenski.
În anul 2008, fostul lider de la Tbilisi oferea un interviu postului BBC, iar la un moment dat a primit un telefon. În acea clipă, a simțit nevoia de a-și duce cravata la gură, moment speculat pe îndelete de mass-media de la Moscova, care a pus gestul pe seama unei căderi psihice, cauzată de tensiunea produsă de războiul ruso-georgian.
Revenind strict la problema migranților, potrivit Reuters, citată de Digi 24, Lituania a început deja construcția unui zid la granița cu Belarus și a suplimentat patrulele. Întrebat dacă acest fenomen ar putea fi înregistrat și la frontiera cu Letonia, Dan Dungaciu a explicat că situația este diferită față ce vedem în acest moment, la granița Lituaniei.
„Lumea uită că și Letonia are graniță cu Belarusul, dar acolo nu sunt probleme. Letonia nu a fost foarte vocală, în timpul protestelor din Minsk. În schimb, Lituania și Polonia s-au aflat în prima linie. Polonia a dat-o în bară cu Parteneriatul Estic. Oficialii din Varșovia au exprimat o opinie referitoare la situația din Belarus, potrivit căreia această țară va reveni la harta mentală a „Commonwealth-ul” polonezo-lituanian din anul 1791, care includea și Belarusul, în forma sa actuală”, a argumentat persoana intervievată.
Dungaciu a subliniat respectivul fapt, afirmând că „pe această hartă mentală, Belarusul trebuie atras către Occident, deoarece a făcut parte din lumea occidentală, chit că acea hartă nu mai are nicio relevanță pentru Belarusul actual. Dar, această nebunie poloneză a fost reală. Acum, Belarusul și Federația Rusă ripostează”.
Cu toate acestea, nu trebuie uitat nici că, alături de Lituania și de Polonia, Letonia a cerut, de asemenea, ajutorul NATO, în criza migranților.
Din punctul de vedere al situației migranților, se pare că România nu este o țintă, nici măcar în privința tranzitului, având în vedere opreliștile puse de Ucraina.
„Mai mult, Marea Neagră este foarte greu de traversat, spre deosebire de Mediterana. Din acest punct de vedere, noi avem și o protecție naturală”, a argumentat Dan Dungaciu.
„Mai mult, un alt avantaj este legat de faptul că România nu face parte din Spațiul Schengen”, a subliniat interlocutorul nostru.
Dan Dungaciu a amintit faptul că opiniile radicale asupra situației cu care ne confruntăm nu sunt unanime, pe plan european: „În această speță, britanicii sunt cei mai radicali, inclusiv atunci când se bazează pe mesajele anti-ruse. Acest lucru este mai simplu, din punctul lor de vedere, având în vedere faptul că nu mai fac parte din UE”.
Partenerul nostru de dialog a amintit că „nici americanii nu au transmis mesaje atât de dure și nici doamna Kamala Harris (vicepreședintele SUA), aflată la Paris, nu a menționat Rusia, ci a declarat că este îngrijorată doar pentru ce se întâmplă în Belarus”.
„Cu excepția polonezilor și a lituanienilor, europenii sunt mai temperați. Nu cred că ne îndreptăm către un război, ceea ce ar fi o naivitate. Multe dintre mesajele oferite de presa românească, cu referire la Federația Rusă și la posibilitatea unui război trebuie analizate nuanțat…”, a încheiat Dan Dungaciu.