Un grup etnic sudanic central cu cranii alungite își are casa în Republica Democratică Congo. Acest popor fascinant a uimit lumea cu aspectul său neobișnuit.
Poporul Mangbetu din Congo e cunoscut pentru craniile lor alungite intenționat, un obicei vechi numit Lipombo. Dar nu doar aspectul îi face speciali. Aceștia sunt și artiști talentați, mai ales în muzică. Harpele și chitarele lor sunt faimoase, unele vândute cu peste 100.000 de dolari.
În provincia Haut-Uele din Republica Democratică Congo, trăiește un popor fascinant cunoscut sub numele de Mangbetu. Una dintre cele mai distinctive trăsături ale poporului Mangbetu, care a uimit exploratorii europeni, era practica deformării craniene cunoscută sub numele de Lipombo.
Această tradiție consta în legarea strânsă a capului bebelușilor cu pânză, rezultând o alungire caracteristică a craniului, potrivit wikipedia.org. Deși această practică a început să dispară în anii 1950 odată cu influența occidentală, rămâne totuși un element cheie în arta și cultura Mangbetu.
De asemene, Mangbetu sunt renumiți pentru măiestria lor artistică și muzicală. Instrumentul emblematic asociat cu ei este harpa sau chitara Mangbetu, care sunt foarte rare. Astfel, unele exemplare au atins valori impresionante la licitații, depășind suma de 100.000 de dolari.
Pasiunea lor pentru muzică a atras mulți muzicologi în zonă, care au vrut să înregistreze sunetele și ritmurile unice ale culturii Mangbetu. Înregistrările astea sunt o adevărată comoară, păstrând muzica lor vie pentru generațiile viitoare.
Originile poporului Mangbetu se pierd în negura timpului, dar istoricii cred că migrația lor din Sudanul de Sud către locația actuală a avut loc în jurul anului 1000 d.Hr. Această călătorie epică i-a adus într-un mediu complet nou, cu un climat și o vegetație diferită.
Aici, Mangbetu s-au împrietenenit cu triburile bantu, de la care au împrumutat o mare parte din vocabularul legat de mediul înconjurător.
La începutul secolului al XVIII-lea, societatea Mangbetu era formată din mai multe clanuri mici, dispersate printre triburile bantu care migrau spre nord. Dar, spre sfârșitul secolului, un grup de elite vorbitoare de Mangbetu, în principal din clanul Mabiti, a reușit să unifice clanurile disparate sub o singură conducere, formând astfel regatul Mangbetu.
Sub conducerea regelui Nabiembali, la începutul secolului al XIX-lea, influența Mangbetu s-a extins considerabil, înglobând triburi precum Madi, Bangba, Mayogo, Mayvu, Makango și Barambo.
Strategia lui Nabiembali de a se căsători cu femei din aceste triburi a permis fiilor săi să fie acceptați ca conducători legitimi printre popoarele mamelor lor.
Totuși, această strategie a avut consecințe neașteptate. Pe măsură ce fiii lui Nabiembali căutau să-și extindă propria putere și influența clanurilor materne pe care le conduceau, au devenit rezistenți la autoritatea tatălui lor.
Tensiunile au culminat în 1859 cu o revoltă care a dus la uciderea lui Nabiembali și la înființarea mai multor regate independente conduse de fiii săi. Mangbetu au fost în cele din urmă colonizați în 1892 de Statul Independent Congo.