Moartea a lovit mişeleşte, neaşteptat fotbalul românesc. Vestea a căzut ca un fulger pe cerul senin: Nicolaie Alexa, fostul mare portar al Sucevei a decedat în urmă cu puţin timp! Ar fi împlinit 54 de ani pe 2 decembrie… (CLICK SUS PE GALERIA FOTO PENTRU IMAGINI!)
Nicu, aşa cum îi spuneau apropiaţii, şi-a găsit sfîrşitul acolo unde şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii: pe terenul de joc.
Juca tenis cu piciorul în sala de sport a unui liceu băcăuan cînd a s-a frînt brusc şi a căzut la pamînt, răpus de un infarct. Intervenţiile de resuscitare au fost zadarnice…
Nicu Alexa este… a fost, din păcate… poate cel mai mare portar din istoria fotbalului sucevean. Cu el între buturi, CSM Suceava reuşea să promoveze în elita fotbalului românesc în anul 1987, într-o perioadă în care sportul rege din România era dominat de Steaua de la Sevilla şi de Dinamo lui Mircea Lucescu. Şi-a început cariera între buturi ca junior la LPS Iaşi, a “crescut” la Luceafărul Bucureşti începînd din 1978 şi a fost şlefuit de Mircea Lucescu la Corvinul Hunedoara, unde a debutat la seniori în 1980, după care şi-a continuat activitatea la CSM Suceava, Inter Sibiu, FCM Bacău, Ceahlăul Piatra Neamţ. Şi-a încheiat activitatea de fotbalist la Gloria Bistriţa. Era 1997, avea 36 de ani. N-a ieşit complet din fenomen, fiind de atunci observator FRF.
De-a lungul carierei sale, Nicu Alexa a avut norocul – dar şi onoarea! – să fie pregătit de tehnicieni de renume ca Mircea Lucescu, Remus Vlad, Cornel Drăguşin, Viorel Hizo, Vasile Simionaş, Ioan Sdrobiş sau Florin Marin.
Fotbalul a fost viaţa sa. I s-a dedicat total şi nu i-a părut rău. “Am avut o carieră destul de lungă, m-am retras din fotbal la 36 de ani, după ce am activat în toate diviziile. Totodată, am avut satisfacţia de a juca în cupele europene şi de a cocheta cu loturile naţionale de juniori şi tineret. Faptul că am lucrat cu Mircea Lucescu la Corvinul, alături de Marian Ioniţă, Rednic, Andone, Klein sau Gabor a fost o etapă foarte importantă în formarea mea. Promovarea în A cu CSM Suceava şi anii petrecuţi în poarta Bacăului au fost alte momente frumoase pe care le-am trăit ca fotbalist”, declara, cu ani în urmă, Nicu Alexa…
A avut şi regrete, era inevitabil într-un fenomen atît de vast şi complex. “Finala de Cupă pierdută contra Universităţii Craiova în 1991. Atunci nu ne-a învins Craiova, ci arbitrul Crăciunescu. Eu am fost eliminat pe final, ca să fie tacîmul complet”. Oltenii reuşeau eventul, cu 2-1 în finala Cupei cu FC Bacău pe 26 iunie, goluri Zamfir (48, 64), după ce băcăuanii deschiseseră scorul prin Jercălău (20 din penalty).
Pe lîngă cariera sa demnă de tot respectul, Nicolaie Alexa era recunoscut şi pentru umorul său savuros. Si, pentru ca a fost un om vesel, Mereu cu o vorbă de duh pe buze, a fost un om vesel, cu glumele la el tot timpul. Iată un singur exemplu, chiar din această vară. La testările pentru arbitri, în calitate de observator, l-a întrebat pe un tînăr “Puştiule, tu ai jucat fotbal?”. “Da, nea’ Nicu, la juniori”. “Ei bine, pun pariu că nu-mi dai gol de la 11 metri, aşa cum sînt eu acum, uşor supraponderal şi îmbrăcat în haine de stradă. Ce zici?”, “Să încercăm, nea’ Nicu! Eu zic că un gol tot o să-ţi dau”. Nea Nicu a luat mingea, a pus-o la punctul la 11 metri şi a… traversat tot terenul de joc, aşezîndu-se tocmai în poarta din celălalt capăt al gazonului! “Gata, tinere, eu sînt pregătit!”. Toţi cei prezenţi au izbucnit în aplauze printre hohotele de rîs…
Perioada de la Corvinul Hunedoara, unde a fost antrenat de Mircea Lucescu a însemnat pentru Nicu Alexa o etapă definitorie pentru cariera sa ulterioară: “Mircea Lucescu pentru mine a fost deschizătorul de drum al carierei mele de mare performanţă. După terminarea junioratului m-a cooptat în lotul echipei Corvinul Hunedoara, unde am debutat ca jucător în divizia A. În acea echipă i-am avut colegi pe Dumitrache, Klein, Gabor, Andone, Rednic, Mateuţ. Mircea Lucescu era exigent pentru că era un adevărat profesionist, respecta meseria, se respecta pe sine, respecta jucătorii cu care lucra, am putut învăţa foarte multe lucruri frumoase de la dînsul. A fost pentru mine un adevărat sfătuitor, nu numai un antrenor. Sînt mîndru că am avut şansa să-l am ca antrenor”.
Suceava, stadionul Areni au fost un alt punct de referinţă în cariera lui Niculai Alexe. Care spunea cu nostalgie în urmă cu doar un an: “Întotdeauna revin cu multă dragoste la Suceava, iar cînd trec poarta stadionului mă încearcă emoţii deosebite, pe care atunci cînd jucam nu cred că le-am trăit. În acea perioadă, formaţia Sucevei, numită mai târziu
Ultimul meci la care a intrat în poartă a fost pe 16 mai 2008. Avea 47 de ani, se retrăsese de 11 sezoane. Pentru o zi, Hunedoara fotbalistică se întorcea în timp cu peste 20 de ani şi, ca pe vremuri, toate drumurile au dus la ceea ce a mai rămăsese din stadionul hunedorean. Peste 10.000 de spectatori s-au adunat să revadă în iarbă două “Generaţii de Aur”. Una a Corvinului, cu Andone lider pe teren şi Klein căpitan în ceruri, iar cealaltă a României, cu nume grele precum Florin Prunea, Viorel Moldovan, Ionuţ Lupescu, Miodrag Belodedici, Rodion Cămătaru şi Neluţu Sabău. Nicu Alexa a intrat în poarta “gazdelor”…
Pentru ca tabloul de memorie să fie complet iată mai jos echipele care au onorat momentul amintiti mai sus.
CORVINUL ‘ 80 – ROM NIA ’90 3-6 (1-2)
Au marcat: Gabor (2), Colesniuc / Băban (2), V. Moldovan, Ov. Sabău, Vlădoiu, Zanc.
CORVINUL: Alexa – Dubinciuc, Gălan, Andone, Târnoveanu – Colesniuc, Nicşa, Petcu, Văetuş – Gabor, M. Leu. Antrenor: Remus Vlad. Au mai jucat: Oncu, Tetileanu, Haidiner, Burlan, Mărginean, Stroia, Oncu.
ROM NIA: Prunea – Fl. Bătrânu, Doboş, Belodedici, Dulca – Ov. Sabău, Lupescu, Băban, Vlădoiu – Cămătaru, V. Moldovan. Antrenor: Constantin Rădulescu. Au mai jucat: Zanc, Moga, Cheregi.