Porumboiu și Crăciunescu la 70 de ani. Să râdem de tacâmuri… „furate”, o glumă românească… „tradițională” și bila care nu s-a dat… șutată. Observatorii UEFA, siderați!

Adrian Porumboiu și Ion Crăciunescu împlinesc astăzi 70 de ani. „Siamezii” arbitrajului românesc au în spate cariere de excepție în fotbalul românesc.

S-au cunoscut în 1967, selecționați la lotul naţional de juniori. la Snagov. Porumboiu venea de la FC Argeş, Crăciunescu de la Universitatea Craiova. Adevărata prietenie a început când au devenit arbitri, la începutul anilor ’80.

Vârful carierelor a fost finala Ligii Campionilor din 24 mai 1995, dintre Ajax Amsterdam și AC Milan, 1-0 pentru olandezi pe stadionul „Ernst Happel” din Viena, cu Crăciunescu la centru și Porumboiu rezervă.

Porumboiu și Crăciunescu la 70 de ani. Să râdem de tacâmuri… „furate”, o glumă românească… „tradițională” și bila care nu s-a dat… șutată. Observatorii UEFA, siderați!

Porumboiu și Crăciunescu au făcut brigadă la sute de meciuri şi au trecut printr-o mulţime de întîmplări, de la hazoase la dramatice. FANATIK vă amintește doar trei dintre acestea, cu părerea de rău că marea lor prietenie s-a rupt și pare de nereparat…

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Începem turul Europei cu „Poru” și „Crăciunelu” din selectul Principat Monaco. Meci de Cupa UEFA, hotel de 5 stele (adevărate!), restaurant de mare clasă. Seara dinaintea partidei. Arbitrii români, eleganți, la costum și cravată, coboară la masă.

Crăciunescu subtilizează discret tacâmurile pentru peşte din faţa lui Porumboiu şi i le strecurat în buzunarul interior al sacoului, lăsat pe spătarul scaunului. Vasluianul (născut la… Buzău!) se miră de „neglijenţa” chelnerilor şi le cere o furculiţă şi un cuţit…

Aceştia încep brusc să se agite, să discute aprins între ei şi să arate cu capul tot mai des spre masa arbitrilor români. După ce au achitat nota şi s-au ridicat să plece, şeful de sală le cere, politicos și foarte discret, să se lase percheziţionaţi… Stupoare, jenă, furie…

Crăciunescu a trecut primul prin „filtru”, fără probleme, evident, şi a urmat Porumboiu. Zîmbetul superior i-a dispărut brusc de pe faţă când din buzunarul lui a fost scos tacîmul de peşte, iar chipurile dure ale amfitrionilor, care ameninţau cu poliţia, l-au făcut să explodeze!

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

„Să-l fi văzut ce faţă avea, parcă îi rămăseseră oasele de peşte în gât! Nu-şi mai găsea cuvintele, începuse să parlamenteze cu chelnerii în româneşte, în timp ce ăia dădeau din umeri şi făceau gesturi nervoase… Cînd a văzut că nu o scoate la capăt, s-a întors către mine şi şi-a dat seama instantaneu că totul e o farsă şi sunt, cum se spune, pe mână cu ei şi m-a luat neoaş la o serie de drăgălăşenii autohtone că dacă tot nu înţelegea nimeni cum mă alinta, ce mai conta?!” – Ion Crăciunescu

O glumă românească „tradiţională”!!!

6 decembrie 1995. Aalborg, Danemarca. Aalborg – FC Porto 2-2 în grupa A din Liga Campionilor. Ultimul meci internaţional al lui Ion Crăciunescu. Joc simplu, fără probleme, fără cartonaşe, totul OK. După meci, la hotel, destindere, voie bună şi farse. „Tradiționale românești”… Povestește Ion Crăciunescu:

„Era seară, iar eu cu Adi (n.a. – Adrian Porumboiu) ne-am aşezat în capul scărilor, pe hol, să ne distrăm cum îl sperie Gică (n.a. – Gheorghe Constantin) pe Tudor (n.a. – asistentul Tudor Constantinescu), care plecase la culcare”

„Gică se aşează în patru labe la uşa camerei şi începe să scheaune prin gaura cheii ca un cîine bătut. Din cameră, nici o reacţie. Gică scheaună mai tare. Nimic. Gică începe să latre de-a dreptul, din ce în ce mai tare…”

„La un  moment dat întoarce capul, intrigat că nu ne mai auzea râzând. În capul scărilor, împreună cu soţia şi cu copilul de vreun an şi jumătate în braţe, observatorul UEFA Lars Ake Bjorg! Un suedez sever şi cam rigid”

„Eu cu Adi ne uitam nevinovaţi în tavan, Gică paralizase în poziţia «cîine», cu ochii la suedez. Care, mare mirare, a început să râdă şi să-i explice soţiei că e o… «glumă românească tradiţională»…”

Bila cu bucluc a lui Porumboiu

8 decembrie 1993. Bremen, Germania. Weserstadion. Werder Bremen – Anderlecht Bruxelles în Grupa B a Ligii Campionilor. 3-0 la pauză pentru belgieni. 5-3 la final pentru nemţi!! Că așa sunt nemții, până nu-i vezi în autocar nu poți fi sigur de rezultatul final…

Au marcat golurile victoriei în minutele 66, 72, 81, 86 şi 89… Spectacol! Show made in UEFA Champions League! Arbitrul acestui regal fotbalistic: românul Ion Crăciunescu. La una dintre tuşe, „geamănul” Adrian Porumboiu.

15 minute înaintea meciului. Vestiarul arbitrilor. Crăciunescu observă o bilă de cauciuc, un opritor care nu lasă ușa să se trântească de perete. Ușa închisă, bila ceva mai mare…

Crăciunescu vede că e prinsă în ciment, dar şi că asta nu se putea sesiza din locul unde era Porumboiu. Aşa că-i propune un pariu pe 100 de mărci că nu poate da bila aia printre picioarele băncuţei de pe peretele opus.

Porumboiu „muşcă” şi  repede un şut sănătos în bilă. Durerea cruntă, bila nemişcată. Culmea, Porumboiu vrea să mai încerce o dată, pentru că prima oară, zicea el, lovise cu piciorul… în pământ!!!

Tărăboiul l-a atras pe observatorul UEFA, francezul Michel Vautrot, care a pus capăt „pariului” şi i-a trimis pe cei doi „siamezi” ai arbitrajului românesc pe teren că începea meciul.

La pauză, la revenirea în cabină, Crăciunescu a spus că nu vrea să-și mai amintească ce a fost la gura lui Porumboiu. Prietenii știu de ce…

• „Nu înțeleg de ce oamenii ăștia se ignoră la 70 de ani! În loc să-ți vezi liniștit de bătrânețe, să trăiești în calm și cumpătare, tu te cerți cu cel mai bun prieten?! Vreau să văd care dintre Porumboiu și Crăciunescu cedează. Împăcați-vă, măi oameni buni! Mai ales că sunteți emblemele arbitrajului românesc! Păi, dacă emblemele se ciondănesc așa, ce pretenții să mai avem de la cei tineri?” – Dan Dragoș Crăciun, fost arbitru FIFA

Adrian Porumboiu

• 1976 – s-a apucat de arbitraj
• 1984 – a ajuns în Divizia A
• 1986 – a devenit arbitru internaţional
• 1997 – a încheiat cariera de arbitru
• 1998 – a devenit preşedinte al Comisiei de Disciplină şi Judecată a Arbitrilor din FRF
• 1999 – a demisionat din funcţia amintită mai sus

Ion Crăciunescu

• 1978 – s-a apucat de arnitraj
• 1981 – a ajuns în Divizia A
• 1984 – a devenit arbitru internațional
• 1996 – și-a încheiat cariera de arbitru
• 2003 – a devenit preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor.
• 2005 – a fost nevoit să renunțe la conducerea arbitrajului românesc