Poveste emoţionantă în vremea pandemiei. Roxana face bandane magice pentru copiii bolnavi de cancer: “Chipurile lor mi-au rămas întipărite. Imagini de care nu am mai scăpat”

SPECIAL FANATIK
Andrei Dicu   
în Special Fanatik
15/05/2020, 13:19
Poveste emoţionantă în vremea pandemiei. Roxana face bandane magice pentru copiii bolnavi de cancer: “Chipurile lor mi-au rămas întipărite. Imagini de care nu am mai scăpat” SPECIAL FANATIK
Arta colaborativă sau recursul la umanitate, în vremea pandemiei Bandane magice și speranță pentru copiii bolnavi de cancer (sursa facebook.com)

Pentru unii dintre semenii noștri, a crea alături de copii și a face bine a devenit o obsesie. Micuții noștri ne învață magia bucuriei inocenței, iar când noi izbutim să le oferim, printr-o… „simplă” bandană un transplant de sensibilitate, în vremea în care moartea citește ziarul, ca într-o poezie de Dinescu, atunci înseamnă că trăim cu folos. „Artă colaborativă” se numește, sec, „domeniul” în care câțiva temerari cutreieră infinitul spațiu al conștiinței noastre. În realitate, e mai mult…

Precum cristalele de cuarț, o „bandană” poate oferi autoapărare și mai ales, siguranță. Iar atunci când un asemenea „accesoriu” este creat alături de copiii bolnavi de cancer și ulterior, dăruit tot lor, atunci magia despre care vorbeam se întoarce acasă. Micuții de la centrul „Marie Curie” au primit această șansă din partea unei visătoare: Roxana Ene. O femeie pe care imaginația și empatia au împins-o, în sus, pe scara creației, ca și când ar fi vrut să-și vadă următoarea sa inimă….

Vrei să citești acasă, în siguranță, TAIFASURI, revista ta preferată? Abonează te ACUM doar la oficiile Poștei Române! Surprize + CD urile preferate doar pentru ABONAŢII TAIFASURI

Roxana face bandane magice pentru copiii bolnavi de cancer: “Chipurile lor mi-au rămas întipărite. Imagini de care nu am mai scăpat”

Roxana lucrează alături de fiul ei, Alexander Ene. De 31 de ani învăț de la el să-mi creez arta. Ma simt foarte norocoasă, mărturisește ea, pe un ton magnetic. Apoi, am aflat că, înainte de a se apropia de micuții bolnavi de cancer, a lucrat alături de copii bolnavi de autism sau cu retard. Inițial, a reinterpretat picturile făcute de aceștia și a creat opere care, ulterior, au fost imortalizate ba într-o carte, ba pe o pânză canvas, ba pe fote sau tricouri si bluze. Acum a venit rândul bandanelor, pe care Roxana dorește să le liciteze întru strângere de fonduri, cu ajutorul unor asociații și fundații.

Cum a făcut, însă, cunoștință cu aceste obiecte vestimentare? Anul trecut, s-a născut fota. Un an mai târziu, calculat vorbind, au venit bandanele. Înainte a fost găina și apoi, oul. Interesant este că nu am dat niciodată importanţă acestor obiecte vestimentare. Am purtat şal, batic, mai mult în zona gâtului, decât pe cap. Însă, în anul 2017, când am văzut copiii de la Marie Curie, unii dintre ei purtau pe cap acest acoperământ, bandana. Chipurile lor m-au impresionat enorm… De atunci, au trecut trei ani. Mi-a rămas cumva întipărită în memorie o imagine de care n-am mai scăpat. Dar, în momentul acela, nu m-am gândit să fac ceva, n-a fost un bum””, ne-a mărturisit artista.

Roxana Ene. Arta colaborativă sau recursul la umanitate, în vremea pandemiei Bandane magice și speranță pentru copiii bolnavi de cancer (sursa arhivă personală)
Roxana Ene. Arta colaborativă sau recursul la umanitate, în vremea pandemiei Bandane magice și speranță pentru copiii bolnavi de cancer (sursa arhivă personală)

Roxana Ene: Fratele meu, în vârstă de 66 de ani, a fost diagnosticat cu cancer. Se poate spune că a trăit destul, comparativ cu acești copii…

Asupra ei s-a așternut o neliniște vastă și leneșă. Până într-un moment. Atunci, s-a întâmplat ceva. Declicul a apărut, tatuat pe trupul durerii: Repet, au trecut trei ani de atunci şi acum cred că ştiu de ce! Fratele meu a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, în stadiul 4, în toamna anului trecut… Are 66 de ani… Se poate spune că a trăit destul, comparativ cu aceşti copii. Oare, va reuși să învingă boala? Și în acel moment mi-am amintit de momentul petrecut la „Marie Curie” și m-am gândit să le fac o bucurie celor mici.

Iar din acel moment, copiii treceau granița dintre ceea ce înseamnă să fi „primitor de daruri”, către ceea ce reprezintă însuși făcătorul de minuni… Deveneau creatorii acestei bandane şi cred că asta le dă un sentiment de bucurie, de mândrie, uite ce port, uite ce am! De altfel mă gândeam că şi părinţii le pot purta, ca să fie cumva un fel de uniformă sau de ce nu, medicii și asistentele medicale. Îmi imaginam un semn de solidaritate, a continuat interlocutoarea noastră.

Pornind de la picturi abstracte…

Cum a început, însă, totul și cum se derulează actul artistic în care sunt implicați micuții ține de inteligența emoțională. Însă, dezvăluirea legată de „obiectul muncii” este următoarea: Acum trei ani, o grupă de 7-8 copii au pictat abstract. Practic, au măzgălit… Eu iau lucrarea copilului, fac o copie color şi lucrez pe aceasta, fără să intervin asupra originalului. Efectiv, mă uit la ea aşa cum privim cerul şi observăm norii. Un nor poate fi de forma unui elefant, dar poate că, în ochii unui copil, el apare ca un tractor sau un copac. Cam despre asta este vorba, despre acel fenomen al metamorfozei, în artă. Teoretic, este destul de simplu. Şi pornind de la acestă lucrare, eu nu o îmbunătățesc, doar o reinterpretez. Mulţi dintre copiii cu care am lucrat suferă de autism nonverbal şi atunci ei nu pot spune ce au dorit să transmită. Acolo intervin eu şi încerc să devin vocea lor. Încerc!…

Am „încercat” să aflăm și noi, cei mai puțin experimentați în domeniu, ce reprezintă sindromul la care Roxana Ene se referea anterior. Am întâlnit un fenomen, la prima vedere, paradoxal. Se numește „Asperger” și asta presupune că un copil poate fi, în același timp și autist dar și genial. O liniște grăbită se așterne peste dreptatea acestei lumi…

Roxana Ene a pornit de la picturi abstracte (sursa facebook.com)
Roxana Ene a pornit de la picturi abstracte (sursa facebook.com)

Bandane donate pentru micuții defavorizați

Implicarea socială a acestui proiect este clară. Conceptul „ ROXY & KIDS ART” țintește, întâi de toate, ideea de solidaritate întru creație și pentru bucurie. „În primul rând, m-am gândit la toţi copiii şi mi-am spus că şi cei care sunt mai mari, sănătoşi, frumoşi şi minunaţi şi care ar putea face o grămadă de alte lucruri, poate mai puţin interesante, să vină să ne ajute! Şi uite aşa, mi-am imaginat că această bandană leagă” cumva, oameni între ei, mai repede decât orice altă formă de artă pe care am realizat-o până acum. De câteva săptămâni, de când mi-a venit ideea, am arătat conceptul unor tineri și ne-am gândit, împreună, să strângem fonduri și să-i rugăm pe toți cei din jurul nostru să ne ajute, donând câte o bandană acestor copii defavorizați. Această bandană s-a născut din ideea de a face bine ne-a povestit autoarea conceptului.

Nu, nu suntem un Pământ de canceroși!

Inițiatoarea acestei idei nu este, cum spuneam, la prima tentativă de acest gen. Domnia sa a pornit de la convingerea, probată chiar de Picasso, potrivit căreia copiii pictează înainte de a ști să vorbească”. Acum câțiva ani, cu picturile interpretate ale copiilor, a realizat o carte, intitulată „Vezi și tu ce văd și eu?”, cu adnotarea „Carte creativă pentru copii, părinți și profesori”. Evident, proiectul în cadrul căruia a fost creată lucrarea-manual a evidențiat nevoile copiilor cu deficiențe, iar accentul a fost pus pe munca în comun.

La fel au stat lucrurile și anul trecut, odată cu expoziția „HeArt Couture” (Modă cu suflet), în cadrul căreia au urcat pe scenă 20 de tineri cu sindrom Down și alți 20 de juni tipici, voluntari însoțitori. Ne-am aflat în fața primei prezentări de modă la care atât creatorii, cât și modelele, au fost adolescenți și tineri, care suferă de sindrom Down.

Am amintit celelalte două inițiative, pentru a dovedi că ideea de unitate, de solidaritate, continuă. Și încă un amănunt. După ani buni trăiți în SUA și în Grecia, iată că de mai bine de 25 de ani, Roxana se simte „acasă” în două țări, România și Germania. Acum, intenționează să „exporte” conceptul bandanei și în țara sa de adopție, dar, deocamdată, din pricina pandemiei, lucrurile stau pe loc. Până și simplul motiv că… s-a născut în Duminica Paștelui, chiar lângă Mitropolie, o face să creadă că menirea sa este să transmită un mesaj. Chiar și printr-o fotă. Sau printr-o bandană. Și mesajul este simplu de înțeles, chiar dacă această creatoare și aliații săi, copiii, nu-l pronunță pe litere.

Parafrazând un poet, nu, nu suntem un Pământ de „canceroși”!

 

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles