Povestea controversată a lui Tyson Fury, regele greilor! A vrut să se sinucidă, a pierdut toate centurile şi a revenit ca un mare campion. “Nu poţi învinge un om care a trecut prin atâtea”

9 octombrie 2021, Las Vegas. E runda a 11-a, penultima din episodul 3 al rivalităţii Tyson Fury – Deontay Wilder. Lupta se duce în colţul ringului, între un Fury plin de adrenalină şi un Wilder stors. Boom, după boom. Upercut în bărbia americanului, apoi croşeu de stânga şi altul de dreapta. „The Bomber Bronze” e la podea, numărat şi KO. „The Gypsy King” îşi apără cu succes centura WBC la categoria grea. Într-o fracţiune de secundă, lui Tyson Fury îi trec prin faţa ochilor toate punctele de cotitură din viaţă, una de film de Oscar. „Regele Ţiganilor” e numărul 1, dar până aici a fost un drum greu, cu clipe de coşmar, lacrimi şi disperare. Sâmbătă, pe “Wembley” ar urma să fie ultimul episod dintr-o carieră de vis, după ce Fury a anunţat că vrea să se retragă după lupta cu Dillian Whyte.

Runda 1: Prima zi, prima luptă cu moartea

E 12 august 1988, în Wythenshawe, o suburbie din sudul Manchesterului. Amber Fury simte că i-a venit sorocul, chiar dacă nu este timpul. E în luna a 6-a. Naşte prematur un băieţel. 450 de grame scrie pe fişa medicală, iar medicii îi dau un verdict sumbru. „Doctorii mi-au spus că nu are nicio şansă să trăiască. Pierdusem deja două fetiţe în acelaşi fel, se născuseră prematur”, avea să povestească peste ani Johny Fury. „Era 1988, Mike Tyson era în mare vogă. Le-am spus asistentelor că îl va chema Tyson. Au zâmbit”, continuă tatăl pugilistului.

Micuţul a luptat din răsputeri, precum „naşul” lui. Fără să ştie, în acele clipe dădea prima luptă, cea mai grea. Să bătea cu moartea. Şi a învins. Croşeu, upercut, KO sau doar victorie la puncte, nici nu mai contează. După câteva săptămâni bune petrecute în spital, Tyson Fury era adus acasă. Amber, mama boxerului, răsufla uşurată. Săraca femeie avea să fie încercată de soartă în repetate rânduri. A avut 14 sarcini, însă doar 4 dintre copii au supravieţuit.

Runda 2: Tragedie la 9 ani

Copilăria lui Tyson Fury nu a fost deloc uşoară, iar un moment anume l-a marcat pe viaţă. În decembrie 1997, Amber a născut o fetiţă, Ramona. Bucuria unui nou membru al familie Fury a durat puţin. A doua zi, după ce se născuse, fetiţa a murit. Tragedia l-a impresionat profund pe Tyson, însă repede a găsit un loc unde să refuleze. În anul următor, după ce a împlinit 10 ani, a intrat prima oară într-o sală de box şi a început antrenamentele. Era modul de apărare faţă de tragediile abătute asupra familiei lui. La 11 ani, Tyson Fury a părăsit şcoala şi a început să lucreze alături de tatăl său şi cei trei fraţi. Muncă grea, în asfaltarea şoselelor.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

„Am fost mereu fanul lui, mai ales că poartă numele meu. Nu poţi învinge un om care a trecut prin atâtea” – Mike Tyson

Runda 3: Interzis de irlandezi

Tyson Fury şi-a făcut repede un nume în lumea boxului, iar în primă fază a reprezentat Irlanda. Tatăl lui se născuse acolo, dar nu deţinea niciun act care să ateste acest lucru, fiind născut într-o famile de etnie romă, care călătorea în întreaga ţară. În 2007, Tyson a câştigat medalia de bronz la Mondialul de juniori şi visa să ajungă la Jocurile Olimpice de la Beijing. A încercat cu echipa Marii Britanii, însă locul la categoria grea era deja ocupat de un pugilist. S-a întors în Irlanda, însă în timpul campionatului naţional a fost descalificat. Clubul la care era legitimat campionul Irlandei a depus un memoriu şi a cerut interzicerea lui Tyson Fury, motivul invocat fiind acela că nu era născut acolo şi nici nu putea să dovedească faptul că tatăl lui era irlandez.

„Trebuia să merg la Jocurile Olimpice din 2008 şi să câştiga aurul pentru Irlanda, dar nu am primit şansa asta”, spunea Tyson Fury într-un interviu din 2011. Patru ani mai târziu, după ce l-a învins pe Vladimir Klitschko, a continuat: „Să devin campion mondial a fost mai uşor decât să demonstrez că sunt irlandez”.

Runda 4: Debutul la profesionişti, KO clar

Campion al Angliei la categoria grea, în 2008, Tyson Fury trebuia să mai aştepte încă patru ani până la următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice. Deziluzia a început să apară la orizont, mai ales că nu avea un loc asigurat în echipa Marii Britanii. „Ei vor ca eu să aştept până în 2012, dar am muncit pentru asta (n.r. JO Beijing) timp de patru ani şi nu am nicio garanţie că voi fi în lot la următoarea ediţie”, spunea Tyson Fury în 2008.

A făcut imediat pasul spre boxul profesionist, iar pe 8 decembrie 2008 este consemnată prima luptă a lui Tyson Fury. Lupta cu Béla Gyöngyösi a durat o singură rundă, iar după 2 minute şi 14 secunde din prima rundă, britanicul îşi trimitea la podea adversarul. O combinaţie de lovituri, terminată cu un croşeu năpraznic, l-au făcut KO pe pugilistul maghiar.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Runda 5: E numărat prima oară

La profesionişti, Tyson Fury făcea victimă după victimă. Era o realizare dacă ajungeai la final, la o decizie a arbitrilor. În rest, KO-uri pe bandă rulantă. Seria a fost la un pas să se termine pe 12 noiembrie 2011, în lupta cu Neven Pajkic, a 17-a gală pentru britanic. În rundă a 2-a, canadianul l-a trimis la podea pe Fury, după o directă de dreapta. Tyson era numărat pentru prima dată. A scăpat de sperietură repede, chiar dacă Pajkic l-a pus la încercare din nou în runda a 3-a. Tot atunci, pe finalul rundei, britanicul l-a tocat mărunt cu lovituri ca de ciocan, astfel că Neven a fost numărat de două ori. După încă o lovitură, arbitrul a pus capăt luptei şi Tyson Fury câştiga prin KO tehnic. Oare cum ar fi arătat cariera britanicului dacă nu ar fi reuşit să se ridice de la podea în urmă cu zece ani?

„De 57 de ani sunt promotor al luptelor şi pot să spun cu mâna pe inimă că nu am văzut niciodată un meci la grei la fel de frumos ca acesta”, Bob Arum, promotor de box, după meciul trei dintre Fury şi Wilder.

Runda 6: Primul titlu de campion mondial

Tyson Fury a urcat rapid în clasamente, iar în septembrie 2013 anunţa că îşi doreşte şansa să lupte pentru centurile mondiale. Însemna o luptă cu Vladimir Klitschko, omul care domina categoria grea. După ce l-a învins pe Christian Hammer, britanicul a primit ceea ce şi-a dorit. În iulie 2015, fanii boxului primeau vestea că Tyson Fury şi Vladimir Klitschko se vor lupta în toamna acelui an. Ucraineanul deţinea centurile WBA, IBF, WBO şi IBO, însă britanicul nu era impresionat. Au urmat conferinţe de presă şi interviuri care au devenit virale pe reţelele de socializare.

Lupta a avut loc pe 28 noiembrie 2015, iar Tyson Fury a boxat perfect, chiar dacă puţini îi dădeau vreo şansă la victorie. Decizia a fost unanimă a celor trei arbitri, astfel că britanicul devenea campion mondial al categoriei grea, la 27 de ani. „E un vis devenit realitate”, spunea pugilistul englez, însă totul avea să se transforme într-un coşmar.

Runda 7: Cu gândul la sinucidere

Aflat în vârful carierei, Tyson Fury a cunoscut cel mai dificil moment al vieţii. La zece zile de la victoria cu Vladimir Klitschko, britanicul şi-a pierdut centura IBF, după ce i-a acordat ucraineanului revanşa. Meciul trebuia să aibă loc în iulie 2016, însă Fury nu mai avea motivaţie. Apoi a venit bomba: fusese testat pozitiv la cocaină. Pugilistul dezvăluia că suferă de depresie şi că nu vrea să mai boxeze. În plus, devenise dependent şi de alcool. Sfârşitul carierei părea aproape, iar gândurile de suicid îl bântuiau.

„Mă trezeam în fiecare dimineaţă cu gândul că vreau să mor. Nu voiam să mai trăiesc din cauza depresiei şi acela a fost cel mai jos punct în care am ajuns. Te uiţi la un om care a avut de toate, glorie, familie, rezultate şi vezi că nu e fericit. Te gândeşti că succesul iţi aduce fericirea, dar nu este adevărat. Într-o zi m-am trezit şi am spus că asta a fost, aceea e ziua în care îmi voi pune capăt zilelor. Înainte să ajung pe pod, am auzit o voce care mi-a zis să nu fac asta, pentru că îmi voi distruge familia. Atunci am zis că trebuie să îmi revin imediat”, spunea Fury într-un interviu din 2020.

Runda 8: Pierde toate centurile câştigate

Pe 12 octombrie 2016, când era investigat pentru pentru dopaj şi după ce fusese declarat inapt din punct de vedere medical, Tyson Fury a luat o decizie drastică. A anunţat că renunţă la toate centurile câştigate. „Am câştigat titlurile în ring şi tot acolo trebuie pierdute, dar în acest moment nu-mi pot apăra centruile. Am luat decizia grea să renunţ la ele. Îi doresc succes celui care îmi va lua locul. Am o nouă provocare şi sunt sigur că voi învinge”, spunea britanicul, care se referea la lupta cu depresia şi viciile. O zi mai târziu, Corpul de control al boxului britanic îi retrăgea licenţa. Oficial, Tyson Fury nu mai era boxer, dar nu s-a dat bătut.

Runda 9: Lupta pentru revenire

Tyson Fury a trebuit s-o ia de jos, iar în primul rând avea nevoie din nou de licenţă. Forul britanic anunţase public că pugilistul poate aplica în ianuarie 2018, ceea ce s-a şi întâmplat. După ce a scăpat de acuzele de dopaj, pentru un test poizitiv la nandrolon, a venit şi marele moment. La mijlocul lui ianuarie 2018, Tyson Fury îşi recăpăta licenţa şi începea lupta pentru revenirea în ring. O motivaţie a fost şi o declaraţie dată de Deontay Wilder. „A spus că nu pot să revin, că în mod sigur Fury nu mai poate. E terminat”, anunţa Tyson. Americanul avea să regrete cele spuse.

„Este un idiot care nu știe să piardă. Știți ceva? Ca să fii un luptător de top trebuie să arăți tupeu și respect. Nu a făcut acest lucru în seara asta și aia a fost. Sunt recunoscător pentru faptul că suntem întregi după această luptă și că ne întoarcem la familiile noastre minunate. Eu sunt un sportiv, m-am dus la el pentru a-i arăta o oarecare dragoste şi respect, dar el nu a vrut să răspundă la fel. Asta este problema lui” – Tyson Fury, după al treilea meci cu Deontay Wilder

Runda 10: A slăbit 51 de kilograme pentru prima luptă

Problemele şi-au pus amprenta pe corpul lui Tyson Fury, care era ieşit din formă. Cu multe kilograme în plus, pugilistul a început antrenamentele spartane pentru a reveni în formă. Primul adversar avea să fie Sefer Seferi, un albanez de 39 de ani, iar Fury a slăbit 51 de kilograme pentru acest meci. Lupta a avut loc la aproape doi ani şi jumătate de la gala în care îl bătuse pe Vladimir Klitschko. Patru runde a rezistat albanezul, care a decis să se retragă când a văzut forţa cu care loveşte adversarul. Da, Tyson Fury era gata să recâştige titlul mondial.

Runda 11: Wilder îl pune la podea

După ce l-a învins şi pe Francesco Pianeta, Tyson Fury a primit şansa la centura WBC a categoriei grele. Adversarul era chiar omul care printr-o simplă declaraţie l-a motivat să revină şi mai puternic. Deontay Wilder trebuia să-şi apere titlul într-un adevărat blockbuster. Primul meci a avut loc pe 1 decembrie 2018, iar primele 11 runde au fost echilibrate. Show-ul s-a dezlănţuit în ultima rundă, când Deontay Wilder l-a trimis la podea pe Fury, după o combinaţie de lovituri. Părea că lupta e gata pentru britanic şi că va suferi prima înfrângere. Echipa americanului sărbătorea, publicul la fel.

„1, 2, 3, 4, 5”, începea numărătoarea arbitrului, când pe podea a avut loc un moment ireal. Fury era cu ochii la reflectoare, încerca să respire, dar părea KO. „6, 7, 8, 9”, iar Tyson era în picioare şi gata de luptă. Evitase o înfrângere prin KO, iar la final, cei trei arbitri au considerat că lupta s-a terminat cu o remiză, motiv perfect pentru revanşă.

Runda 12: Campion mondial din nou

Episodul 2 din trilogia Tyson Fury – Deontay Wilder a avut loc pe 22 februarie 2020. Era şansa să primească din nou titlul mondial şi a arătat că asta este marea dorinţă a lui. Lupta din MGM Grand Garden Arena, din Las Vegas, a fost fără istoric. Tyson Fury şi-a pus adversarul la podea de două ori până în runda a 7-a. Wilder era vizibil dezorientat şi devenise un sac de box. Prins în colţul ringului, americanul a încasat câteva lovituri năpraznice, astfel că arbitrul a decis să oprească meciul. Fury devenea, cu un KO tehnic, campion mondial al greilor, la patru ani şi jumătatea după ce pusese, prima oară, mâna pe toate centurile. Imediat, Wilder a cerut revanşa.

Pe 9 octombrie 2021, trilogia a ajuns la final. Într-un meci spectaculos, în care ambii pugilişti au ajuns la podea, Tyson Fury a făcut din nou spectacol şi nu i-a dat prea multe şanse lui Deontay Wilder. Britanicul a folosit loviturile care l-au făcut celebru, din care adversarii ies năuciţi. După ce ajunsese la podea în runda a 3-a, Wilder l-a doborât de două ori, în runda a 4-a, pe Fury, moment în care spectatorii din T-Mobile Arena erau în culmea extazului. Americanul nu a putut să urce pe valul de entuziasm, iar Tyson a început să-l macine până în runda a 11-a, când l-a făcut KO. „Vreau să-i mulţumesc mântuitorului meu Iisus Hristos. Îi dau slava pe care mi-o aduce această victorie. Am fost jos de câteva ori, rănit. Wilder loveşte foarte bine. A fost o mare luptă în această noapte. Wilder este un pugilist de mare clasă, m-a provocat pentru banii mei. În continuare spun că sunt cel mai bun luptător din lume, iar Wilder este pe locul 2”, a spus Tyson Fury la finalul meciului în care şi-a apărat cu succes, pentru prima oară în carieră, titlul mondial la categoria grea.

Sume astronomice în trilogia Fury – Wilder

Trilogia Tyson Fury – Deontay Wilder a oferit show total, în timpul luptelor şi la conferinţele de presă, astfel ca bursele au crescut de la luptă la luptă. Pentru episodul 1, suma oferită celor doi boxeri a fost de 7.000.000 de dolari, britanicul a luat 4.000.000 de dolari, în timp ce adversarul a încasat restul. Gala a doua a venit cu burse egale, astfel că ambii au încasat câte 5.000.000 de dolari. La această sumă s-a adăugat şi bonusul din drepturile TV, astfel că Tyson Fury a plecat acasă cu aproape 25.000.000 de dolari. Marea lovitură financiară a venit în lupta a treia, când britanicul a avut garantată suma de 30.000.000 de dolari. În plus, campionul mondial al greilor a mai primit aproape 60.000.000 de dolari din drepturile TV. Wilder a plecat acasă 20.000.000 de dolari, din bursă, plus bonusul de aproximativ 40.000.000 de dolari.

Şi-a cunoscut soţia la 17 ani

Tyson Fury este căsătorit cu Paris Mullroy de 13 ani, după ce a cunoscut-o pe soţia lui pe când el avea 17 ani, iar ea 15 ani. Cei doi au şase copii, trei băieţi şi trei fete. Noncomformist din fire, toţi cei trei băieţi poartă numele de Prince, după porecla pe care Naseem Hamed o avea, pugilistul preferat al lui Tyson Fury.

Abuzat pentru că este ţigan

Tyson Fury provine dintr-o familie de ţigani, astfel că a fost deseori abuzat de-a lungul timpului. “Sunt ţigan şi aşa voi fi mereu. Nu mă voi schimba niciodată. Voi fi mereu gras şi alb. Sunt campion mondial, dar încă sunt considerat un vagabond”, spunea Tyson Fury, într-un interviu.

Fotbalul, marea pasiune a lui Fury

Tyson Fury este un mare fan al fotbalului şi al echipei Manchester United. În plus, pugilistul susţine şi naţionala Angliei. La EURO 2016, când selecţionata condusă pe atunci de Roy Hodgson s-a oprit în optimi, a mers la Nisa, pentru meciul cu Islanda, şi a petrecut alături de fanii englezi, cărora le-a făcut cinste cu băuturi în valoare de 1.000 de lire.

Vine din familie de pugilişti

Familia Fury are istoric în box, iar tatăl pugilistului a luptat în meciuri de box fără mănuşi, ca mai apoi să facă pasul spre profesionişti, însă fără prea mare succes. Tommy Fury, fratele vitreg al lui Tyson, a debutat în decembrie 2018 şi are un palmares de 7 victorii şi 0 înfrângeri. Trei veri ai britanicului şi-au făcut, la rândul lor, un nume în box: Hughie Fury (26 victorii şi 3 înfrângeri), Nathan Gorman (18-1) şi Andy Lee (35-3-1), fost campion mondial la categoria semimijlocie.

• 31 de victorii şi 1 remiză este palmaresul lui Tyson Fury în box
• 22 de victorii ale lui Tyson Fury au venit prin KO
• 80.000.000 de lire sterline este valoarea contractului semnat de Tyson Fury cu ESPN, în decembrie 2018, pentru cinci lupte