Povestea fabuloasă a suporterului care face înconjurul lumii pentru naționala României. A stat „la ocazie” și s-a trezit la EURO 2000: „Dacă voi fi sănătos, merg și la Istanbul”

Pasiunea de suporter nu are limite. Într-o perioadă în care latura comercială e mai presus de toate în fotbal și în sport, în general, vă prezentăm o poveste despre dragostea pentru drapelul roșu-galben-albastru. Iar eroul istorisirii noastre este Petru Botiș, 67 de ani, care a adunat sub drapelul tricolor, timp de câțiva ani, suporterii din vestul țării.

Povești fabuloase alături de Petru Botiș

Fost președinte al Ligii Suporterilor din Transilvania și Banat, tatăl fotbalistului Sorin Botiș (de la UTA, Sheriff Tiraspol, Ferencvaros, Honved sau Zalaegerszegi), Petru organiza deplasări la meciurile lui Hagi & co. atât la București, cât și în străinătate.

Dar cea mai frumoasă aventură a fost cea din vara anului 2000, când „Generația de Aur” a fotbalului românesc încânta cu jocul prestat pe toate arenele lumii. Atunci a stat „la ocazie”, pe marginea șoselei și a ajuns tocmai la Campionatul European din Belgia și Olanda. Haideți să-i aflăm împreună pățaniile de la marele festin fotbalistic european, găzduit în premieră de două țări…

Un taxi până la vamă

Pentru fanaticul nostru suporter, peripețiile au început chiar dinaintea începerii călătoriei, când variantele de călătorie cădeau una după alta. „Aveam nevoie de viză Schengen, care se obținea destul de greu în acei ani. La Campionatul European de fotbal din Belgia și Olanda viza se acorda numai posesorilor de bilete la toate cele trei meciuri pe care România urma să le susțină în grupe, cu Germania, Portugalia și Anglia.

Digi24.ro

Istoria recentă a inuiților din Groenlanda: cum a contribuit o bază militară secretă a SUA la dispariția tăcută a unei lumi

Inițial, trebuia să merg cu un autocar, în care mai erau comentatorii radio Gabriel Liviu Balica și Nicolae Secoșan. Cum bani pentru a merge cu o săptămâna înainte nu am prea avut, m-am bazat pe trei șmecherași care în dimineața zilei în care trebuia să plecăm mi-au cerut 800 de mărci germane pentru excursie. Nu aveam acești bani, așa că mi-am luat economiile de la saltea și am mers la prima stație de taxi.

Digisport.ro

Fiica lui Ilie Năstase a ajuns pe străzi și n-are nici ce să mănânce: ”Îmi puteți trimite bani?”

Destinația, vama Nădlac, unde urma să găsesc un mijloc de transport pentru a-mi continua călătoria”, începe interlocutorul nostru depănarea amintirilor de la cumpăna dintre milenii. Trebuie menționat numaidecât că Petru Botiș este cunoscut ca un vorbitor în versuri, după cum veți putea observa pe parcursul acestor savuroase povestiri.

De la Nădlac la Liège

Odată ajuns la frontiera cu Ungaria, l-a cunoscut un vameș. „Ce faci, nea’ Petre? / Merg la Campionatul European. / Și cu ce mergi? / Păi, tu de ce ești aici, numai să povestim meciurile? Găsește-mi un mijloc de transport”.

Au trecut maxim cinci minute și un autocar de la Constanța cu destinația Liege, tocmai pentru Campionatul European a ajuns în vamă. Norocul suporterului necăjit. „Îl luați și pe unchiul meu?, întreabă vameșul. Sigur, vine răspunsul șoferului, pentru a scăpa cât mai ușor de formalități.

La grănicerii unguri, alt noroc. La o frână bruscă, cum eram pe culoar, din spate ajung în față. Se deschide ușa și vameșul mă cunoaște. Când a văzut că am trecut și aici fără probleme, doamna ghid mi-a oferit gratuit deplasarea până la destinație. Am înnoptat lângă Viena unde alți români de acolo care aveau bilete, dar nu mai puteau să facă deplasarea, doreau să facă și ei un ban cinstit, să nu rămână cu investiția pierdută.

Au făcut ei, am făcut și eu, pentru că nu le-am dat chiar cât au cerut, iar la destinație le-am vândut la suprapreț. I-am îndulcit cu niște țuică, aveam la mine două flacoane cu țuică, de prună și de pară, că destul am avut viața amară (n.r., ce vă spuneam de versuri?)”, continuă să-și nareze peripețiile înflăcăratul nostru interlocutor.

Mitică Dragomir, bișnițar de bilete

Pe un pod peste râul Meuse al frumosului oraș valon Liège, Botiș s-a întâlnit cu suporterii românii. „Ocupația principală a lor era să vândă bilete. Multe persoane din FRF, de la LPF, printre care și Mitică Dragomir ofereau doritorilor bilete la suprapreț pentru meciul cu Germania (n.r., scor 1-1, gol Viorel Moldovan).

Mi-am vândut biletul meu de 30 de mărci cu 100 și am păstrat un bilet care costa 90, la tribună. Aici m-am întâlnit cu arădeni de-ai mei. Pavel Palcu, președinte la echipa de fotbal ACU Arad, Dan Boric de la West Petrom Arad și Ioan Faur de la echipa de baschet feminin ICIM Arad, ultimele două forțe ale baschetului masculin și feminin românesc la acea vreme.

Mi-am cerut voie de la soțiile lor să participe la galerie”, sună destăinuirile celui care astăzi se ocupă împreună cu fiul Sorin de clubul Olimpia Bujac, din campionatul județean Onoare, Arad. „Olimpia Bujac este continuatoarea formației fabricii Indagrara, a doua echipă a baronului Neuman, după UTA”, spune cu mândrie Petru Botiș.

Problemele financiare, rezolvate cu englezii

La Liège a urmat joncțiunea cu grupul de români cu care trebuia să plece inițial din România, cu autocarul. După câteva zile la Bruxelles a urmat deplasarea la Arnhem, în Olanda, pentru meciul cu Portugalia (înfrângere, scor 0-1). Aici bișnița nu a mers, întrucât „în preajma stadionului erau enorm de multe forțe de ordine. Cu lecția învățată, am ajuns de dimineață la Charleroi, înapoi în Belgia, pentru meciul cu Anglia. M-am întâlnit cu lăutării de la noi, „brazilenii” noștri.

Cu englezii ne-am rezolvat toate problemele financiare. Le-am vândut și bilete de la meciul cu nostru cu Portugalia, așa erau de mahmuri. Pe stadion ne-au dominat. Au fost 20.000, iar noi cântam când făceau ei pauză.

Dar i-am învins cu 3-2 (n.r., goluri Chivu, D. Munteanu și Ganea) și au plecat după o jumătate de oră de plăcere / că i-am redus la tăcere J. Au venit cu feribotul pe canale, cu autocare, trenuri, cu toate mijloacele de transport existente. La meciul cu Italia din sferturi (n.r., pierdut cu 2-0, după ce Hagi a fost eliminat) nu am mai stat, m-am întors acasă cu prietenii de la Arad și Timișoara. Nu a trebuit să pun vreun ban înapoi, soției. I-am luat de la saltea, dar era salteaua mea”, a conchis inimosul suporter arădean.

Și-a luat bilet de la Manolo

„Nu consider că am făcut ceva extravagant. Am procedat normal și atunci, dar și opt ani mai târziu, la Viena în 2008, când am luat mașina patronului meu de atunci, Vali Viski, de la lacul Balaton, din Ungaria, unde mă aflam la muncă în construcții și am plecat – fără să știe – să văd finala Spania – Germania (n.r., 1-0, gol Torres).

Am cumpărat atunci un bilet cu 100 de euro de la Manolo, celebrul toboșar. Prin Viena m-am plimbat cu bicicleta mea dublă, pe care au urcat cândva Gheorghe Falcă și Cristian Moisescu, doi primari din Arad. Pe antena de la bicicletă am atașat șase benzi de culoare roșie, adică titlurile de campioană ale echipei UTA și două argintii, reprezentând trofeele din Cupa României ale ”, a adăugat Petru Botiș.

Caterincă la un meci cu Italia

Petru Botiș a amintit faptul că deplasările în străinătate erau o încântare pentru suporteri. La un meci cu Italia, din 2001, arădenii pregăteau două autocare pentru meciul din „Cizmă”, însă jumătate au renunțat când au aflat că duelul se dispută la București.

„Odată, la un România – Italia din 2001 (n.r., scor 0-2, din preliminariile CM 2002) s-au strâns atât de mulți doritori încât se punea problema închirierii unui al doilea autocar, de la Arad. Când au aflat că meciul nu e în Italia, ci la București, jumătate dintre amatori au renunțat. Miza era, pentru ei, un transport cât mai convenabil în occident, într-o perioadă când România nu era parte din Uniunea Europeană și majoritatea statelor capitaliste cereau vize de ședere pentru o anumită perioadă”.

Istanbul, următoarea bornă

În încheiere, Petru Botiș a mărturisit că se va deplasa, dacă va fi sănătos, la Istanbul, pentru duelul de la barajul Campionatului Mondial. Pătimașul suporter a fost și în „vulcanul” de la Zenica.

„Am fost și la Zenica, merg și la Istanbul, dacă voi fi sănătos. Și la pungă gros”, își exprimă Botiș senior dorința de a participa la primul baraj, cel din deplasare cu Turcia, necesar dar nu și suficient pentru calificarea României la Campionatul Mondial din vara lui 2026.