Într-o dimineață rece de martie, la ora 8 fix, în fața Ambasadei Spaniei din Teheran două femei așteptau cu groază un semn, fără bagaje, doar cu o geantă mică. Cele două se temeau să vorbească de frica susținătorilor regimului Khamenei, iar în jurul lor capitala părea pustie.
Una din cele două femei nu vedea nimic. Este Ameneh Bahraminava, o femeie care în urmă cu două decenii a devenit cunoscută în întreaga lume după ce un bărbat i-a aruncat acid în față. Atacul a orbit-o și i-a distrus chipul. Agresorul i-a făcut asta pentru că l-a refuzat. Povestea ei nu s-a oprit la acel episod: a ajuns să șocheze planeta atunci când a cerut tribunalului iranian să aplice legea islamică „a ochiului pentru ochi” împotriva agresorului ei. Viața ei, peste ani, a fost pusă din nou în pericol.
Odată ce a început războiul din Iran, Ameneh s-a gândit repede să fugă. Drama iranienei a început într-o zi din 2004, când era tânără studentă la Universitatea Azad din Teheran. În drumul ei spre casă, un fost coleg de facultate pe nume Majid Movahedi o urmărea, după ce o ceruse de mai multe ori în căsătorie. Bărbatul s-a plantat în fața ei ținând în mână un recipient roșu. A privit-o în ochi câteva secunde apoi a aruncat acidul pe fața ei. Durerea a fost una insuportabilă, acidul i-a ars pielea, scalpul și ochii.
Medicii au încercat să o salveze, dar vederea ei nu a mai putut fi recuperată după acel atac cu acid. Tânăra a rămas oarbă și desfigurată. În anii care au trecut, a urmat nu mai puțin de 17 operații în speranța că va vedea din nou, dar și că fața ei va arăta normal. „Frumusețea mea a fost singura mea vină”, povestește Ameneh în reportajul emoționant publicat de cotidianul spaniol El Mundo.
Procesul a atras atenția întregii lumi. În Iran, legea islamică permite aplicarea qisas, adică retribuția în natură sau, pe înțelesul tuturor, principiul „ochi pentru ochi, dintre pentru dinte”, la propriu. Ameneh a cerut instanței dreptul de a-l orbi pe Movahedi, iar tribunalul i-a dat dreptate. În 2011, scena era pregătită într-un spital din Teheran. Movahedi stătea în genunchi, doctorii erau gata, iar Ameneh avea doar să dea OK-ul. În ultima clipă, femeia a spus două cuvinte care i-a surprins pe toți: „Îl iert”. A renunțat la pedeapsa orbirii și a acceptat o compensație financiară.
Anii au trecut, Ameneh s-a mutat în Spania, unde a sperat să continue operațiile de reconstrucție. Viața era grea, dar era decisă să o ia de la capăt. Banii promiși de agresori nu i-a mai văzut, iar în Iran, după ce victima acordă iertarea, condamnatul poate fi eliberat, mai ales dacă intervine și o grațiere politică. În cazul lui Movahedi, el a ajuns în libertate, bucurându-se de grațierea ayatollahului Ali Khamenei.
Ameneh avea nevoie de bani pentru tratamentele medicale, iar singura soluție la care s-a gândit era să se întoarcă în Iran pentru a-și cere drepturile în instanță. În toamna lui 2025 s-a întors la Teheran. Nu își imagina că, peste câteva luni, avea să se trezească într-un coșmar.
Locuința ei se afla aproape de centrul capitalei. De la balconul de la etajul 20, mama ei a alertat-o pe Ameneh, văzând niște ”artificii” pe cer. Începuse bubuiala și situația era cât se poate de gravă. „Nu mai puteam dormi. Se auzeau explozii zi și noapte. Îmi era foarte frică”, mărturisește femeia. În ciuda imaginilor liniștitoare difuzate de televiziunea de stat, realitatea de pe străzi era complet diferită. Taxiurile au dispărut, orașul era aproape pustiu. Într-o seară, Ameneh și-a făcut curaj și a sunat la ambasadă. Femeia, având dublă cetățenie, a cerut ajutor spunând că nu știe ce să facă mai ales că nu vede nimic și era foarte speriată. Răspunsul a venit peste o oră de la apelul ei. Ea și mama ei puteau pleca cu ultimul convoi diplomatic.
Convoiul a plecat rapid din Teheran. Într-o dubă, Ameneh stătea lângă o studentă de 19 ani care o ajuta. Drumul până la granița cu Azerbaidjan a durat aproape zece ore. Pe traseu, steagurile diplomatice au fost scoase de pe mașini pentru a nu atrage atenția. La frontieră au fost auzite alte explozii, iar bombele cădeau în apropiere. După trecerea graniței, grupul a trebuit să aștepte patru ore în frig și ninsoare. Abia după miezul nopții au primit vizele pentru Azerbaidjan. De acolo au plecat spre Baku, apoi spre Istanbul, destinația finală fiind Madrid.
La aeroportul din Istanbul, totul părea rezolvat. În momentul îmbarcării, două femei au fost oprite. „Nu sunteți spaniole”, le-au spus angajații companiei aeriene. Ameneh și mama ei s-au panicat la gândul că ar putea rămâne blocate pe aeroport. În acel moment s-a întâmplat ceva neobișnuit. O angajată Turkish Airlines, care vorbea limba farsi, a încercat să clarifice situația. În paralel, cineva a folosit ChatGPT pentru a traduce documentele și explicațiile necesare, iar confuzia s-a rezolvat pe loc datorită inteligenței artificiale. Mulțumită lui ChatGPT și amabilității oamenilor care erau lângă ea, pe punctul de a se îmbarca, Ameneh a ajuns, câteva ore mai târziu, în Spania.