Povestea impresionantă a unei supravieţuitoare a atacurilor de la World Trade Center! „Eram la etajul 77. Norocul meu a fost că m-am descălțat”

Florence Jones a avut parte de o dimineaţă frumoasă pe 11 septembrie 2001, o dimineaţă liniştită până la un moment dat. Un moment care putea să-i curme viaţa. Își aduce aminte de cerul senin, de amabilitatea vânzătorului de unde și-a cumpărat cafea. După care Iadul a coborât pe Pământ.

Un Iad care a găsit-o la etajul 77 al turnului sudic, etaj unde lucra ca manager pentru o companie. Turnul de nord a fost lovit primul și rememorează că a urcat la etajul 78 pentru a le spune colegilor că ar trebui să plece. A coborât înapoi pe scara rulantă și, câteva clipe mai târziu, al doilea avion a lovit. A făcut-o la doar un etaj deasupra ei, etaj de unde tocmai revenise.

Povestea impresionantă a unei supravieţuitoare a atacurilor de la 11 septembrie!

Niciun coleg dintre cei pe care tocmai îi văzuse nu a supraviețuit impactului și exploziei care a urmat. Au murit atunci oameni tineri, oameni frumoși, oameni care aveau o viață întreagă în față, familii, prieteni la care să se întoarcă. Florence spune că din acel moment o urmărește imaginea unei colege. Jill Maurer Campbell, o tânără mamă atât de fericită că și-a adus băiatul, Jake, la birou în urmă cu doar câteva zile.

Când cel de-al doilea avion a lovit, Florence a înțeles că are puține șanse de supraviețuire, dar trebuie să facă tot ce îi stă în puteri. S-a alăturat unui mic grup de colegi și a început să coboare pe scara de incendiu, o scară plină de fum, ținându-se de mână, ținându-se reciproc de cămăși sau rochii. Rememorează cum șeful ei, cu o privire disperată, i-a spus să-și scoată pantofii pentru că alunecă foarte rău și ar putea să cadă și să-i tragă pe toți după ea. Culmea, bărbatul a fost cel care i-a ținut încălțămintea până au ajuns la parter. Un gest pe care nu și l-au putut explica, dar, spune femeia, încălțată pe acea scară alunecoasă nu aveau nicio șansă.

Digi24.ro

Liderul interlop Costel Corduneanu a murit în spital, în urma unei operații dificile la inimă

Ani de zile, pantofii aceia acoperiți cu resturi de praf și moloz au stat într-o cutie sub patul ei. Acum sunt în muzeul dedicat evenimentelor din 11 septembrie. Florence a supraviețuit atacului asupra turnurilor gemene și a încercat să trăiască diferit, să se bucure de fiecare clipă.

Nu va uita niciodată, dar niciodată bărbații și femeile din turnul nordic stând la marginea ferestrei după ce primul avion a lovit. „Să îi văd pe acești tineri făcând semnul crucii și sărind. Să se abandoneze definitiv lui Dumnezeu, este ceva peste care nu voi putea trece vreodată”, a zis Florence.

Cum s-au transformat prietenii în amintiri

Rămâne o amintire dureroasă, rămâne un moment pe care nimeni niciodată n-ar fi trebuit să-l trăiască. Și, totuși, Florence a fost acolo. De atunci speră doar ca vinovații să plătească și a rămas cu demnitate drept o mărturie a suferinței tuturor.

Ani de zile nu a putut nici măcar să se apropie de locul unde au fost turnurile. În urmă cu zece ani, a acceptat să refacă drumul pe care obişnuia să-l parcurgă zilnic înaintea tragediei. A trecut pe lângă stația de pompieri, le-a făcut cu mâna salvatorilor aflați în tură și a înaintat.

Digisport.ro

Lovitura de proporții care se pregătește în tenisul românesc

Când s-a apropiat de Ground Zero, acolo unde două cratere uriașe aminteau de turnuri, Florence și-a dus mâna la față și a început să lăcrimeze. Avea să spună că, în acel moment, a retrăit totul și a revăzut fiecare chip drag. „Mi-au trecut prin fața ochilor, i-am văzut, mi-am adus aminte de ei, de noi toți”, a spus printre suspine.

Gravat în bronz, la marginea unei plăci, printre miile de nume era și cel al prietenei Jill Maurer Campbell. Florence și-a amintit că recent a primit un telefon de la un număr pe care nu îl cunoștea. Era chiar fiul lui Jill, un tânăr de aproape 20 de ani care a vrut să o întrebe despre mama lui.

I-a spus despre zâmbetul ei, bunătatea și singura bucurie, aceea de a fi mamă. Și că cea mai fericită zi din viața ei a fost atunci când l-a adus la serviciu. Slava Domnului, a făcut-o cu doar câteva zile înaintea unei tragedii care a răpit-o pentru totdeauna.