Descris astăzi drept spectaculosul tezaur de la Rădeni, compus din artefacte de aur, vechi de peste 3.000 de ani, multe din aceste piese au stat expuse într-o școală de sat în perioada comunistă, atunci când s-a crezut că obiectele erau noi și din alamă.
Dr. Vasile Diaconu, cercetător în cadrul Complexului Muzeal Naţional Neamţ, a declarat, în contextul furtului de la Muzeul Drents din Assen, că multe din componentele tezaurului național, care sunt acum expuse în muzeele naționale, au fost descoperite din întâmplare.
Profesorul Vasile Diaconu a dat ca exemplu un caz celebru din județul Neamț, unde artefacte prețioase, din aur, vechi de peste 3.000 de ani, au fost expuse în anii 1960 într-o școală de sat. Asta pentru că, specialiștii care s-au pronunțat inițial au crezut că este vorba de obiecte noi, fabricate din alamă.
„Pe baza datelor cunoscute în prezent ştim că depozitul de vase din aur a fost identificat în anii 1965-1966, cu prilejul unor lucrări agricole efectuate în partea de vest a satului Rădeni. Deşi a existat informaţia că au fost descoperite opt recipiente din metal preţios, întregi şi fragmentare, doar cinci dintre aceste piese au putut fi recuperate.
Din acel moment începe o adevărată poveste, consemnată şi în presa vremii, care putea avea ca deznodământ pierderea definitivă a acestor artefacte excepţionale. Fără ca la momentul respectiv să le fie intuită valoarea materială şi cea istorică, vasele întregi au fost duse la şcoala din sat şi au fost aşezate într-o vitrină de pe holul instituţiei de învăţământ, alături de artefacte arheologice comune.
Timp de un deceniu nu au atras atenţia nimănui, fiind considerate obiecte de dată recentă”, a declarat profesorul Vasile Diaconu, într-un interviu pentru Agerpres, descriind modul în care obiectele de tezaur au stat zece ani expuse într-o școală din Rădeni.
Profesorul Diaconu a povestit cum abia în anul 1977, aflat în vizită la școala din Rădeni, arheologul Virgil Mihailescu-Bârliba a recunoscut valoarea inestimabilă a obiectelor expuse, fără nici măcar un geam de protecție, la școala din sat.
„Abia în 1977, arheologul Virgil Mihailescu-Bârliba, în timpul unei vizite la şcoala din Rădeni, observă preţioasele vase din aur şi, conştientizând importanţa lor, a făcut demersuri pentru ca acestea să ajungă în patrimoniul muzeului judeţean. Fără această intervenţie este foarte posibil ca respectivele obiecte să fi dispărut în anii următori”, a mai declarat profesorul Vasile Diaconu.
Potrivit acestuia, trei vase întregi din tezaurul de la Rădeni se află în colecţiile Complexului Muzeal Naţional Neamţ. În plus, mai multe fragmente de la alte două recipiente au ajuns, încă din anii 1970, în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie şi ale Băncii Naţionale a României.
„Dincolo de valoarea materială, depozitul de vase de aur de la Rădeni este foarte important tocmai prin raritatea tipologică a recipientelor. Din punct de vedere morfologic este vorba despre ceşti cu una sau două toarte uşor înălţate, având dimensiuni medii, iar greutatea lor variază între aproximativ 200 – 450 grame.
Fiecare recipient a fost confecţionat dintr-o singură foaie de tablă din aur, iar forma s-a obţinut prin baterea la cald pe un calapod, în timp ce toartele s-au obţinut prin laminare, fiind fixate de corpul vaselor prin nituri. Doar unul dintre cele cinci vase prezintă elemente decorative, pe toarte având gravate forme geometrice”, a mai explicat specialistul, care a precizat că vasele din acest depozit sunt datate din secolele XII – XI î. Hr., la limita dintre Epoca bronzului şi Epoca fierului.
„În mod cert, spectaculosul tezaur de la Rădeni a aparţinut unor membri ai elitei sociale de acum aproape 3.000 de ani şi nu este exclus să fi fost adus dintr-un alt spaţiu geografic”, a mai declarat Vasile Diaconu.